12,220 matches
-
deschise inițiatic toate căile către cunoaștere, poezia/ arta dobândind astfel și un rol psihopomp. Temă predilect decadentă, întrucât evocă un alt episod, cel al decapitării Sfântului Ioan și înfățișării capului acestuia pe o tavă, decapitarea lui Orfeu nu este niciodată înfățișată în act, dar capul său este așezat pe lira care a servit ca instrument al artei sale. Asemeni unui trofeu, capul de efeb al lui Orfeu pare montat pe corzile lirei, iar asocierea dintre prezentarea trofeului sângeros solicitat și obținut
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aceeași temă. Asocierea actului crud al lui damnatio capitis cu feminitatea este clar subliniată în ambele tablouri, fecioarele crude contemplând obiectul venerației lor, le chef coupé, pe care și-l aproprie hieratic. Alexandre Séon, elevul lui Puvis de Chavannes, ne înfățișează un Orfeu la marginea unei stânci, neconsolat de pierderea iubitei sale. Pictorii simboliști-decadenți găsesc în Orfeu emblema unei melancolii fără leac, cât și posibilitatea de a sublima în artă întreaga suferință a celui care a pierdut orice rațiune de a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este dedicat, așa cum și titlul o indică, muzicii. Virgil Vătășianu este de părere că pictorul a dorit să realizeze "un imn al primăverii sau al naturii și o preamărire a muzicii"393. Prima ipostaziere a temei, datând de dinainte de 1900, înfățișează un grup de șapte copii care compun nu un quartet, ci mai degrabă o mică orchestră. Este drept că numai patru dintre ei dispun de un instrument: o harfă, o viola da gamba, vioara I și vioara II, după toate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
altar labirintic" (Carl Schorske), consacrat temporar divinității muzicii, la care s-a adăugat prezentarea simfoniei a IX-a de către Gustav Mahler, și ea adaptată spațiului sacerdotal. Klimt și-a organizat Friza în trei tablouri; primul, intitulat Tânjind după fericire, îi înfățișează pe cei slabi solicitând protecția celui puternic, ilustrat în pictură sub chipul unui cavaler în armură, sprijinit într-o sabie pe măsura lui și ieșind dintr-un turn care amintește de octopusul din Jurisprudența, având aceeași morfologie uterină. Două spirite
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a IX a lui Beethoven, în care compozitorul folosește cuvintele poemului lui Schiller"400. Mai mult chiar, Klimt pare să fi încercat să obțină un "acord simfonic" atât cu opera lui Beethoven, cât și cu sculptura lui Klinger care ne înfățișează un Beethoven lipsit de orice element care să facă aluzie la muzică. "Și totuși, totul este calculat în vederea obținerii efectului muzical, pentru a deveni pentru ochi ceea ce compozițiile lui Beethoven sunt pentru ureche: muzică vizuală"401. Pictura lui Klimt face
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
referire la muzică, pictorul este invitat să decoreze în 1898/99 salonul destinat muzicii al casei industriașului Nikolaus Dumba, pentru care realizează două panouri. Într-o primă tratare a temei, Klimt se oprește asupra unei figuri reprezentative, Schubert. Pictorul îl înfățișează într-o manieră impresionistă pe celebrul muzician așezat la pian, într-un cadru monden, unde el este centrul atenției unui grup restrâns, dar concludent pentru importanța socială a personajului. Este vorba, cu o singură excepție, de femei din înalta societate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fastuoasă a unor rochii prețioase. Florile țes un arabesc în jurul femeilor din panourile sale decorative, unde, uneori, în fundal, se profilează orașul, cu o geometrie particulară -, cu chioșcuri, cu calcane, un oraș dintr-o pânză fermecată. În Primăvara (1901), pictorul înfățișează înconjurată de flori o femeie cu flori în păr, într-o atitudine gânditoare. Tabloul este străbătut de o creangă precum o nervură fină, o vascularizare a sa, iar două treimi din spațiul pânzei este invadat de flori. Rochia formează, la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sugestive"453. Pictorița descoperă o sală plină cu bronzuri, descoperire esențială care lasă o puternică impresie asupra ei și ne permite să vedem amprenta unei sensibilități care va ghida opțiunile artistice ulterioare. La fel, Cecilia Cuțescu-Storck remarcă la aceste statuete înfățișând figuri umane, spontaneitatea gesturilor și caracterul lor genuin. Artista pare atrasă de o Ur-Form transpusă la nivelul acestei gestualități pe care o reconsideră decorativ, făcând nenumărate crochiuri după ceea ce va constitui subiectul multora dintre tablourile ei, grupuri de persoane ale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Friza Beethoven a lui Klimt, și anume Cor de îngeri, lucrare expusă cu ocazia celei de-a paisprezecea expoziții a Secession-ului între 15 aprilie și 27 iunie 1902, dedicată în exclusivitate personalității lui Beethoven și sculpturii lui Max Klinger, înfățișându-l pe marele compozitor. Pictorița preferă gradarea unui gest integrat unei armonii care evocă mai puțin paralelismul menționat de Hodler cât un efect de rezonanță, de empatie, ilustrat la fel de bine de compoziții precum Mila sau Taina. O altă influență, cea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
are loc pe data de 26 martie 1898, iar afișul, ca și coperta catalogului, sunt desenate de Gustav Klimt. Pictorul situează secesiunea sub semnul unei scene mitologice semnificative, avându-i ca protagoniști pe Tezeu, zeița Atena și Minotaurul. Tezeu este înfățișat înjunghiind Minotaurul sub supravegherea distantă și aparent protectoare a zeiței Atena arborând însemnele puterii sale scutul pe care se află chipul Meduzei, lancea și coiful. Klimt plasează scena unei victorii împotriva instinctualului, a bestialului (Minotaurul reprezintă rezultatul mostruos al acuplării
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
trei pictori se mai adaugă câteva considerații despre Juan Alpar (Ioan Alexandru Paraschivescu) socotit, mai degrabă, un pictor minor 504. Sunt demne de menționat digresiunile pasionante ale lui Alexandru Bogdan-Pitești, în jurul unui tablou banal, cuminte, al lui A. Verona, tablou înfățișând un țăran stând întins pe iarbă. Tabloul îi provoacă criticului un delicios derapaj stilistic de o plastică rafinată, diferită de abordarile convenționale, uscate ale subiectului în critica de artă a vremii, abordări bazate pe pe constatări și distincții cvasigenerale. Descrierea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la castelul Bran și pictorița müncheneză Albertina (Tini) Rupprecht, care realizează un portret al reginei Maria. Nu mai sunt anunțate alte colaborări pentru un număr viitor. Nicolae Vermont realizează în primul număr frontispiciul în gustul Art Nouveau-ului în pagina 1, înfățișând o tânără culcată printre flori, transformate în motiv decorativ, un hors-text, Pe gânduri, "litografie originală în trei culori", un autoportret din profil, în aceeași manieră Art Nouveau, însoțind poezia lui Mircea Demetriad, "Unicei", o Paparudă, portretul lui L. Bachelin, plasat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aproape ignorat în țara sa. De asemenea, este de notorietate participarea sa la saloanele de la "Société des Artistes Français", "Société Nationale des Beaux-Arts" și "Salons de la Rose+Croix", printre ai cărei fondatori s-a aflat. În cuprinsul textului ne este înfățișat un Studiu de nud al acestuia. Kimon Loghi prezintă desemnul Beduin, care răspunde deschiderii simboliste spre visare pe care o stimulează spațiul exotic oriental. Nu urmează România să devină frontiera Occidentului cu Orientul, intercesorul adecvat într-o lume balcanică? Ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în profil al lui C. Artachino și autoportretul lui Ludovic Bassarab. N. Vermont participă cu ilustrații pentru trei poezii, o "Silhuetă", un "Studiu de nud" și cu "Schițe de la procesul Bulgarilor". Frontispiciul este executat în stil secession de către Kimon Loghi, înfățișând-o pe zâna Ileana într-un cadru decorativ, alcătuit printr-o simetrie armonică de două pâlcuri de arbori și două coroane de lauri. Pe lângă dulcegăria constitutivă a manierei, răzbate și un fel de naivitate, care convine subiectului preluat din feriile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
expresiv în stilul dansurilor macabre ale lui Hans Holbein cel Tânăr. Poetul decupează în spiritul sensibilității decadente profilul femeii fatale, sfinx și minciună, victimizând erotic amantul bolnav de lassitude. Interesant mai este un medalion de N. Vermont, la pagina 59, înfățișând o femeie cu o privire teribilă, sfidătoare, cu părul înfuriat, posibilă imagine a feminității devorante, vindicative și nu a celei visătoare, pierdute în rugă, dezgolită lângă trupul amanților, din desenele aceluiași. Dincolo de atmosfera erotizat macabră a acestor desene (care răspunde
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Tini Ruprecht din München) și Drumul lung, (o guașă de A.G. de Verona). De asemenea, sunt reproduse autoportretul lui A. Verona și portretul lui St. Popescu de C. Artachino. Frontispiciul este executat de Ludovic Bassarab în spiritul decorativismului Art Nouveau, înfățișând-o pe Ileana într-un cadru de atmosferă oriental-bizantină. Lucasievici vine cu un Cap de expresie, o frumusețe Secession cu flori în păr, Ștefan Popescu cu un proiect pentru un fronton de biserică (Cei trei Crai de la Răsărit) și un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Nudurile sunt lipsite de orice notă senzuală, iar dacă se aduce în discuție erotismul, acesta este unul sacru, cultual, nicidecum mundan. Spre deosebire de țigăncile lui Vermont, senzual-rezemate de zidurile unor case de mahala, țigăncile pictoriței au dobândit o prestanță specială, cea înfățișată în tablou fiind îmbrăcată și așezată, iar mâna care și-o ține sub cap îi conferă un aer meditativ. Decorul tropical, exotic, introduce această țigancă într-o lume saturată metafizic, plină de sugestii și corespondențe secrete. Trăsăturile, simetria feței ovale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ateneului, așa cum o demonstrează catalogul expoziției 549. Lucrezzia Karnabatt surprinde la pictorul român ilustrarea aceluiași moment climactic al contemplării capului Botezătorului supliciat, oferit pe o tipsie Salomeei "perverse" de către călău. Tabloul trezește instinctul dramatic al scriitoarei, care continuă efervescent-pasional scena înfățișată de tablou, imaginând sărutul de o senzualitate macabră, pe care-l regăsește și în altă pânză a pictorului, inspirată de piesa lui Oscar Wilde. În ciuda subiectului "clasic", scriitoarea îi descoperă pictorului nuanțe care îmbogățesc tema. Crochiul critic al Lucrezziei Karnabatt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
temă ale lui Franz von Stück. Ele vizau, de fapt, un profil cristic în figura Sfântului Ioan Botezătorul, anticipând prin jertfa sa chinurile Mântuitorului. Sf. Ioan pare desprins dintr-o frescă bizantină, din arta icoanei, fie din picturile primitivilor italieni înfățișându-l pe Iisus, un Hristos al lui Giotto, sau chipul pe care abia-l vezi în mijlocul bestiarului-furnicar la Hieronymus Bosch. Paliditatea pare să-i dizolve trăsăturile chipului exangvinat. Nici Salomeea nu mai este ca la un Beardsley, femeia falică, malefică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
toate celelalte personaje înveșmântate prin culorile vii ale singurului veșmânt pe care-l poartă, pe punctul de a se desprinde complet de corpul redat astfel unei nudități depline. Carnația extrem de albă expusă privirii realizează un contrast între oroarea actului crud, înfățișat în consecința sa directă, capul sfântului, și frumusețea delicată a nudului. La aceasta se adaugă și podoabele pe care le poartă, pieptănătura complicată, diferită de cea uniformizată și mai degrabă austeră a celorlalte personaje din anturaj. Tot în fundal se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a Salomeelor decadente. Fără îndoială, din ciclul picturilor având-o ca temă pe Salomeea, aceasta afișează cel mai pronunțat influența iconografiei bizantine. O altă variantă interesantă care se desprinde de tradiția decadentă a temei, Salomeea oferind capul sfântului Ioan, o înfățișează pe Salomeea oferind capul sfântului Ioan chiar mamei sale, Herodiada. Și aici devine vizibil eclectismul tablourilor Ceciliei Cuțescu-Storck, care autohtonizează tema. Cele două personaje apar unul în profil, Salomeea, și altul în prim plan, frontal, Herodiada pe care o identificăm
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
imposibil. Măiastra execuție gimnastică servește drept figură de stil, așa cum spatele fetei servește drept postament capului Sfântului Ioan, mâinile ei rețin ondulația părului sfântului care urmează geometria spiralată de cochilie a unei linii caracteristice Art-Nouveau-ului. Este o modalitate de a înfățișa extraordinara suplețe a dansatoarei elogiată și în Herodiada lui Flaubert care acompaniază trofeul sângeros? Mai degrabă poziția mâinilor, anatomic imposibilă sculptorul a evidențiat și elongația nefirească a gâtului Salomeei sugerează transferul actului crud în spațiul corporalității, transformând-o în același
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
detaliu, selecția și dispunerea obiectelor în funcție de spațiul destinat în vederea unei armonizări care să-i reflecte gusturile artistice, dar și emoțiile filtrate prin intermediul artei. La intrare se află două panouri decorative executate de G. Petrașcu, unul dintre ele cu ton simbolisto-alegoric înfățișând Primăvara, "o fată de țară cu o floare în mână", iar celălalt, "o impresie după romanticul Mihai Viteazul al lui Lapatty, aflat tot la Muzeul Militar". Un alt panou decorativ pictat de fratele său, "cu bujori vii și cu rândunele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din fier forjat după o schiță a acestuia, se îmbină cu câteva elemente bizantine, sinteză pe care proiectul unei arte decorative românești o indica programatic ca soluție superioară. În Bibliotecă se află cinci medalionae albe cu capete în mărime naturală, înfățișându-i pe Eminescu și Grigorescu realizați de Georgescu, pe Mincu pictat de Fritz Storck, pe Petrașcu de un "coleg" și pe doctorul C. Petrașcu de "un olandez". Un poet, un pictor, un arhitect, toți emblematici, se alătură familiei burgheze reprezentate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1882, 1883, cu idei novatoare, generație care are inițiativa de a fonda Intim Clubul. Arhitectul Mincu este chiar un prieten intim, fiind o vreme vecin cu Petrașcu în casa doctorului Steiner. La parter se regăsesc două medalioane ovale, în relief, înfățișând câte un putto, foarte asemănătoare în concepție cu decorația plafonului casei lui G. Petrașcu. Lângă un tablou de Grigorescu, Țărancă torcând, este plasată o vedere din Veneția, "plină de nostalgia orașului acela", și "o impresie după femeia cu părul roșu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]