14,708 matches
-
legătură cu cele ce se întâmplau mai sus de ei. Sau poate doar le plăcea să stea într-un loc vestit pentru libertinajul moravurilor sale erotico-bahico-literare... La mansardă, o înghesuială de nedescris. Scaune aranjate în neorânduială, o masă lângă fereastra adânc tăiată în zid, aglomerată cu pahare de plastic și sticle de vin moldovenesc - Cabernet și Roșu de Purcari (soiuri faimoase în întreaga Rusie și preferate, aflu cu această ocazie, și de intelectualii Petersburgului, pe lângă, desigur, nelipsita vodcă). Un fum înecăcios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lucreze. Apoi m-a întrebat care era „problema”. Părinții mei, i-am spus, țin morțiș să urmez o facultate „serioasă”, medicina, dar... eu vreau să mă dedic literaturii. De sfatul dumneavoastră, atârnă, îi spuneam, privindu-i fascinat frumoșii ochi mari, adânci, catifelați, încotro s-o iau în viață! (Azi îmi dau cont că numai un tinerel timid și pierdut în jungla socială, cum eram eu, atunci, putea avea insolența de a pune o astfel de problemă unui om atât de important
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fântâni ciudate” prin care omul nu numai că poate privi în „adâncimile ființei”, dar și prin care omul, atât de schimbător, de „altfel” - el și societatea, organizarea socială în care trăiește! -, constată cu o anume „stupefacție”, care se transformă în adâncă uimire, o perplexitate și uimire ce nu sunt decât preludiul „adorației”!, că, în ciuda necontenitelor și necesarelor schimbări, „adaptări”, el - el rămâne identic, în esența sa. Parmenide, care câștigă adeseori în fața lui Heraclit, într-o luptă inepuizabilă deoarece „amândoi au dreptate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
plauzibile, această „frază” a lui Nietzsche a devenit un „scop” deoarece, cum ușor se poate observa, aveam nevoie de ea, dar nu o nevoie „oarecare”, o necesitate amestecată printre altele, cum aveam cu toții, zilnic, ci o necesitate reală, o nevoie adâncă, organică, o nevoie atât de profundă, de necesară vieții mele încât, îndrăznesc să spun, eu însumi, atunci, nu eram deplin conștient de ea. Sau, ca să rămân în vocabularul nietzschenian - eu însumi nu aveam curajul ei, curajul de a o dori
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu s-au găsit probe directe, materiale, a fost marele filozof și poet Lucian Blaga, un uriaș „stejar” al etniei sale, or, spuneam eu, „stejarii nu cresc din nisip!”, Blaga, ca orice fenomenalitate ideologică și sentimentală, se naște din straturi adânci etnice, comunitare, iar Gândul, în formele sale ample și sistematice precum dovedesc sistemele sale filozofice, dă dovadă sigură de dezvoltare și maturizare organică seculară. Ivasiuc, exaltat și imprevizibil uneori, a făcut față de mine două gesturi de mare prieten și de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de la Paris, până târziu, prin anii ’60 sau intelectualii de stânga din România, după căderea lui Antonescu și izgonirea regelui - până când „crezi” deci, până unde e corect, cinstit și uman să-ți rămâi credincios propriilor idei? Oare credința ta, sinceră, adâncă, nu se transformă în fanatism și apoi în complicitate, mai mult sau mai puțin vinovată, dacă nu criminală, când „sistemul”, „aparatul”, „puterea”, în numele ideilor ce-ți sunt scumpe și cărora, în nu puține cazuri, le-ai sacrificat și propria vocație
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fruntariile, oricât de largi, de expresive ale artei lor și devin simboluri! Iar națiunile au nevoie, ca de aer sau de pâine, de copii sau de strămoși, de aceste simboluri vii în care, cum o spuneau romanticii, se întruchipează Ființa adâncă, secretă a unei Națiuni, însuși rostul ei pe Pământ. (Încă o dată cer iertare pentru acestă repetare și risipire de „banalități”, de lucruri știute, dar, în vremuri de criză spirituală, cum le trăim azi, este imperios necesară repetarea, sublinierea lor apăsată
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
spune că eu alterez datele problemei, dar eu afirm încă o dată că cei care au „acceptat”, dintre marii scriitori și oameni de știință, să rămână „pe listele și în posturile oficiale” ale comuniștilor au făcut-o „și” din motive de adâncă, reală, onestă complicitate nu numai cu cultura pe care au ilustrat-o, uneori cu geniu (vezi Călinescu și marea sa Istorie a literaturii!Ă, dar și cu întreaga națiune, aflată în acei ani, mai ales cei zece-cincisprezece ani ai brutalului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în parte, „ea”, în mintea mea, a prins dimensiuni mai largi, colorându-mi, conștientizându-mi, chiar și în „fragmente”, obsesia noastră a tuturor, în istorie, creație și uneori chiar și în politică, numită generic „specificul național”. O anume „nesiguranță” confuză, adâncă și persistentă, pe parcursul a mai multe generații în modernitate, „nesiguranță” pe care, după câte am putut observa, o împărțim și cu „mândra” nație a germanilor! Spre deosebire, oarecum flagrantă, de „siguranța de sine” a franțujilor, de exemplu, bine așezați în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
greu în balanță se poate astfel aventura fără nicio teamă de cealaltă parte a țării surori. Suntem invitați în ceva ce seamănă cu holul unui hotel cu cinci stele, pavat cu marmoră un luxos lounge cu măsuțe joase și fotolii adânci pentru a vedea un scurtmetraj intitulat The Truth. Foarte profesionist făcut, bogat în efecte de substituție evocatoare cu un Ioan Botezătorul filmat din spate, cu încetinitorul, gros-planuri asupra sandalelor filmul este o producție Baptism Site Commision. Pe perete, portretul regelui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
așezată chiar pe sol, lângă intrarea într-o estacadă de lemn. Victorie! Victorie! Am ajuns! Alerg până la balustradă, mă aplec peste ea și descopăr, la nivelul solului, un mic bazin de decantare cu apă mai curând stătută și aparent puțin adâncă, de culoare nedefinită, ceva între murdar și cafea cu lapte. Repet, apa nu curge, stagnează. Pasionați de botezuri sacre, e mai bine să vă abțineți! Iar pentru a vă spăla de păcatul originar găsiți ceva mai bun oriunde în altă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
noapte, cuele fiarelor fiind scoase și gratiile puse frumos la o parte, de pe scară, înfierbântat de lucru și de dragoste, se strecură în chilie. Ș-acolo era stânsă candela; și de-afară, rază de lună nu se strecura, o noapte adâncă era în preajmă, afară, în marea întunecoasă a brazilor; și prin întunerec se căutară brațele, și prin întunerec trupul mlădios și tare al maicei se zmulse tremurând; înfiorată apoi, cu inima în zbateri grăbite, fu prinsă, căzu gemând la pieptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aceste locuri decât când ajunse stăpânitorul țării după cum legenda spune. Totuși o dată, numai o dată a mai venit, chiar în zorii neguroși ai nopții de fugă; a venit, a zguduit și frânt gratiile, a scoborât pe fata de boer cu ochii adânci și cu sufletul furtunos, a scoborât-o din închisoarea zilelor reci și pustii, a pus-o în șea înnaintea lui și s-a dus înnainte, tot înnainte spre ani de necunoscută soartă, spre câteva clipe de viforoasă fericire câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lung în zări aurii. Domol, ca-n spre munci silnice, pornesc apoi șiragurile spre câmpurile de exerciții la instrucție. Comenzi lungi trec prin aer, plutesc de-acolo de pe costișe până pe deasupra taberii; și de multe ori cu un gol sufletesc adânc, amărât de curgerea ceasurilor fără rost, rămân răzimat în sabie, privind spre tabără, spre nenumăratele corturi așezate regulat, în care stau grămădiți, ca sardelele-n cutii, peste șapte mii de soldați. Podișul întreg e plin de pânzele acestea de culoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
privesc ca la niște grozave instrumente de tortură. În teancul acela se găsește până și publicația de la 1862 Monitorul Oastii dial oficial, și căpitanii ori sublocotenenții, luându-l în mână și răsfoindu-l, au aceiași căscare de ochi și mirare adâncă, pe care ar avea-o în fața mumiilor egiptene. La masă Tel ar avea obiceiul să stea până la miezul nopții, de multe ori și mai târziu. Zice că nu poate dormi noaptea, și stă în locu-i între capete cărunte de colonei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
stau neclintite, ca-ntr-un farmec. Iazurile lucii ca oglinzile răsfrâng luna nemișcată din înnalt. O lună ciudată, atârnată parcă în văzduh, în aburi, supt un cer de albastru spălăcit de aquarelă. Totul e mut și trist, melancolic, de o adâncă melancolie neagră; triste câmpii, triste dealuri sterpe și lacuri negre, și luna singură pe cer fără stele, singură, neclintită, spăimântată deasupra morții de jos. Așa trebue să lucească luna în singurătăți polare... 2 Septembre LOCOTENENTUL RACOVEANU Un zdrahon vesel, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
FĂLTICENI]* După zile de vifor și frig cumplit, o zi liniștită, fără pic de vânt, cu un soare de primăvară. Pădurile, în zări, se deslușesc negre pe cerul albastru șters; munții pietroși stau în fund acoperiți de zăpadă. O tăcere adâncă mă împresoară în căldura soarelui de amiază, aici, pe vârful dealului de la hotarul țării. Bucovina, Fălticenii, împrejurimile stau în ceață, o ceață ciudată pătrunsă de o slabă lumină, ca prin fumul cu răsfrângeri de flăcări al unui incendiu nevăzut. S.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
iluzia unei deschideri spre cer alburiu. Barnarul vine cu un vuet neîntrerupt de vânt, străbate în toate părțile, cu toate stavilile, cu toate canalele. Țâșnește, bolborosește, se zbate, scapă și freamătă și murmură. La haituri, stă adunată apă liniștită și adâncă, iar deasupra ei plutesc într-o îngrămădeală mare catarguri albe, cadavrele brazilor. De liniștită ce e, apa pare neagră. Din când în când în bătaia soarelui lucește ca o linie de argint, un păstrăv. Umblând la drum cu o călăuză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vremea, începe să tune și să trăsnească pe codri; pâraiele vin, cu zgomot cărând bolovani și sfărămături de stânci. Bistrița vine deodată tulbure și rea. Plutele întârziate în amurg trag la mal la adăpost. Se face îndată seară și întuneric adânc. Călăuza, parcă ar fi influențată de mânia apelor și a cerului, de neliniștea înconjurătoare, începe a fi neastâmpărat. Parcă s-ar gândi la ceva, parcă ar vrea să ia o hotărâre; bea des din ploscă; și deodată începe a avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vii. Călătorul care vine din depărtările Podoliei, vechea așezare îi apare de dincolo ca o surprinzătoare viziune învăluită în abur de vis. La malul apei cetățuia medievală, a străvechilor străji sorocene, care păzeau hotarul moldovenesc, doarme într-o netulburată și adâncă melancolie. Pe maluri, între holdele pârguite de soarele de Iulie dincolo, ori între șiragurile de copaci dincoace, aproape nu se zărește mișcare. Peisagiul parcă dormitează. Cu toate acestea suntem pe un front de războiu. Dincolo e haosul de anarhie al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Herendeu! Berendeu! Grozăvior, stai pe loc! (de trei ori! Pentru șerpii mari se zice de șase sau chiar de nouă ori.) Desfarmecul Șarpe, să fii viteaz, vitejiu, Să umbli precum ai umblat, Să muști precum ai mușcat, Să treci văi adânci, ape reci. Hai, du-te. Păcat mare să-l omori după ce l-ai fermecat. E păcat să-l lași fermecat, fără să-i desfaci farmecul. Descântec pentru mușcătura de șarpe De dimineață mă sculai, Mâna pe cofă pusei, La fântână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în vârful Balcanilor, la locul numit Pașcova Planina, unde se află și iarba Rossil pe care n-o mânâncă niciun dobitoc, dar e bună de leac. Oscilații de zgomote ciudate o toacă ce se apropie și se depărtează în păduri adânci de brad, în fundul muntelui. Ziua nu se aude. Noaptea da începând după asfințitul soarelui, când singuraticul are întăiu presimțirea întăielor sunete pe care nu le aude apoi decât în închipuire pe urmă tot mai precise în realitate. Cătră miezul nopții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
niște viermi și aleargă pe apă, la amiază fac aripi și zboară pe deasupra undelor, iar la asfințitul soarelui mor: efemere. * I. Cetatea-Albă, Akerman, Moncastro, pe malurile Nistrului. Are la o margine o cetățuie cu turnuri, un zid dublu și șanțuri adânci, făcută după moda veche, însă trainică. Mahalalele sunt mai mari decât orașul, iar casele toate sunt făcute de lemn. * I. François de Pavie povestește că de la Acherman a plecat prin Basarabia cu o căruță cu boi, din pricină că nu se găseau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Vizebürgmeister era încântat de atâtea măriri. Am văzut și câțiva scriitori și artiști. A fost și Goethe aici. M-am înclinat. Lumea care a trăit aici, din veacul XVIII până ieri, avea prilej să se simtă onorată și înduioșată de adâncă mulțămire, mai cu seamă că mărimile lumii veneau să bea apa lor dela Sprudel și Mühobannen. Părea că onoarea apelor se răsfrânge asupra întregei lor existențe; de aceea la marginea târgului, pe multe stânci bine îngrijite, se poate ceti că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Bacu. Doi ani de activitate revoluționară între muncitorii de la industria petroliferă m-au călit ca luptător practic. Aflându-mă în contact cu muncitorii înaintați din Bacu, de pildă Vațec, Saratoveț ș.a. pe de o parte, și în mijlocul furtunii celor mai adânci conflicte dintre muncitorii și industriașii petroliști, pe de altă parte, am aflat pentru întâia oară ce înseamnă a conduce mase mari de muncitori. Acolo la Bacu, am primit astfel cel de al doilea botez revoluționar de luptă, acolo am devenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]