14,112 matches
-
al azotului și heliului, au fost efectuate de Marina Militară Suedeză. În anul 1945, inginerul suedez Arne Zetterstrőm a investigat pentru prima dată posibilitățile de folosire a amestecului hidrogen-oxigen (HIDROX) în scufundare. Acesta a efectuat o scufundare la 156 m adâncime în Marea Baltică. Din păcate, Zetterstrőm moare într-un accident, pe timpul revenirii la presiunea atmosferică, datorat unei avarii la vinciul de ridicare. După acest eveniment tragic, problema utilizării hidrogenului în scufundare a rămas în suspensie mulți ani. Abia în anul 1968
Utilizarea hidrogenului () [Corola-website/Science/308015_a_309344]
-
eveniment tragic, problema utilizării hidrogenului în scufundare a rămas în suspensie mulți ani. Abia în anul 1968, francezii de la Comex S.A. reiau ideea inițiind programul HYDRA, care a culminat în anul 1992 cu experimentul uman HYDRA X la 701 m adâncime. Amestecul respirator utilizat a fost un amestec ternar numit HIDRELIOX compus din hidrogen (29%)-heliu (76%)-oxigen (0,6%). Principalele motive pentru care s-a impus ca necesară utilizarea hidrogenului în realizarea amestecurilor respiratorii destinate tehnologiilor de scufundare sunt: După
Utilizarea hidrogenului () [Corola-website/Science/308015_a_309344]
-
spontan exploziv. Pentru a se evita riscul combinației chimice, concentrația volumică de oxigen din amestecul respirator hidrogen-oxigen trebuie să fie mai mică de 4% ( rO < 0,04). Această restricție permite utilizarea amestecului hidrogen-oxigen la scufundări între 70 și 700 m adâncime.
Utilizarea hidrogenului () [Corola-website/Science/308015_a_309344]
-
în Maramureș. Spre altar sunt trei uși iar în fața iconostasului există o solee ce marchează trecerea dinspre profan spre sacru. Altarul este decroșat și încheiat cu cinci laturi exterioare scurte. El are 4,15 m lățime și 3,6 m adâncime. Interiorul este luminat de ferestre mărunte în unghi ascuțit care inițial au fost și mai mici. Butea bisericii din Ieud Deal este ridicată din bârne de molid, legate cu cheotori netede în dinte ascuns. Tălpile și portalele, mai expuse la
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
exterior, iar în prezent s-a realizat acoperirea cu tablă a turnului-clopotniță. Cu câțiva ani în urmă, versantul Zamca a alunecat spre vest de lângă paraclisul mănăstirii și s-a prăbușit o bucată de deal, cu tot cu pădure, la vreo 20 m adâncime și la circa 20 m de zidul de vest al Mănăstirii Zamca, punând în mare pericol acest monument. Este necesară consolidarea versantului, deoarece mănăstirea este înconjurată de niște șanțuri de apărare, în care au avut loc infiltrații majore de apă
Mănăstirea Zamca () [Corola-website/Science/308053_a_309382]
-
fost văruită atât pe interior, cât și pe exterior. În incinta complexului mănăstiresc se mai află un depozit de materiale și o fântână acoperită și înconjurată de ziduri, ambele de dată recentă. Chiliile înșirate pe lângă ziduri au dispărut. Fântâna are adâncimea de aproximativ 18 metri (zece stânjeni). Ea a fost reconstruită cu sprijinul material al familiei lui Gaidzag Ohanesian din Los Angeles. Pe zidurile care înconjoară fântâna este pusă o placă pe care scrie următoarele: "„Pelerinule, După ce vei ajunge la Mânăstirea
Mănăstirea Zamca () [Corola-website/Science/308053_a_309382]
-
și-a notat observațiile în jurnalul său. Era un admirator al lui William Bartram și a cărții „Voyage of the Beagle” de Darwin. A păstrat în jurnalul său observații legate de Natura din Concord, variind de la coacerea fructelor până la variația adâncimii heleșteului Walden și zilele în care unele specii de păsări migrau. Scopul îndeletnicirii sale era să „anticipeze” anotimpurile Naturii. A devenit inspector al solului și a continuat să scrie observații de istorie naturală, din ce în ce mai detaliate, privind terenul de 67 km²
Henry David Thoreau () [Corola-website/Science/308092_a_309421]
-
dolari. În 1967, Basgan a brevetat în Franța, SUA, Portugalia și Emiratele Arabe Unite invenția „Sistem de foraj rotativ și percutant cu frecvențe sonice, limitarea efectului presiunii arhimedice, precum și instalația și aparatura respectivă”, prin care era depășită bariera critică de 8000 m adâncime. De-a lungul vieții, Ion Basgan a publicat peste 60 de lucrări, constituite din articole, teme dezbătute în conferințe și tratate despre tehnica forajului.
Ion Șt. Basgan () [Corola-website/Science/308126_a_309455]
-
de pe latura sudică a cetății. Finalizarea construirii zidului avea să se încheie undeva în anul 1545, zidul ridicat având atunci o înălțime de 10 m și o grosime de 2 m, fiind înconjurat de un șanț de apărare cu o adâncime de 3 m, umplut cu apă printr-un canal derivat din râul Bistrița. Tot atunci, din loc în loc, au fost amplasate nu mai puțin de 18 turnuri și bastioane de apărare, edificii ridicate pe cheltuiala breslelor. Printre acestea de reținut
Turnul Dogarilor din Bistrița () [Corola-website/Science/308166_a_309495]
-
mari de 15 noduri (27,8 km/oră) zgomotul vasului străbătând valurile estompând toate ecourile submarine. Când era detectat un submarin inamic, un distrugător sau un alt tip de vas de escortă se deplasa deasupra țintei și lansa grenade de adâncime, reglate să explodeze la adâncimi bine stabilite. Pentru ca încărcăturile explozive submarine să fie eficiente, ele trebuiau să fie detonate la cel mult 6 metri de carcasa submersibilului vizat. La începutul luptei antisubmarin, britanicii au avut o serie de dezavantaje, dintre
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
8 km/oră) zgomotul vasului străbătând valurile estompând toate ecourile submarine. Când era detectat un submarin inamic, un distrugător sau un alt tip de vas de escortă se deplasa deasupra țintei și lansa grenade de adâncime, reglate să explodeze la adâncimi bine stabilite. Pentru ca încărcăturile explozive submarine să fie eficiente, ele trebuiau să fie detonate la cel mult 6 metri de carcasa submersibilului vizat. La începutul luptei antisubmarin, britanicii au avut o serie de dezavantaje, dintre care multe erau legate nu
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
sau două echipaje ale unor distrugătoare, care urmăreau o țintă a cărei poziție de plecare era cunoscută pe lumina zilei, vânătoarea desfășurându-se în ape calme. Submarinele germane se puteau scufunda mult mai adânc decât cele britanice sau americane, sub adâncimea maximă de detonare a primelor grenade submarine britanice. Mai important, primele sonare nu puteau cerceta apele aflate imediat sub ele, operatorul pierzând semnalul reflectat de submarin în etapele finale ale atacului, când submarinul era manevrat extrem de rapid, pentru a scăpa
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
această fază a războiului de armele antisumbarin adecvate. Deși localizau cu relativă ușurință submarinele aflate la suprafață, acestea se scufundaui și schimbau direcția de deplasare cu mult timp mai nainte de a veni în zonă distrugătoarekle dotate cu grenade de adâncime. În scurtă vreme, strategia grupurilor de vânătoare s-a dovedit un eșec de proporții. Pe 14 septembrie 1939, cel mai modern portavion britanic HMS “Ark Royal” a scăpat numai datorită norocului să fie scufundat de submarinul german “U 39”, datorită
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
chiar din mijlocul convoaielor. Vasele de escortă, care erau în număr insuficient, nu reușeau să dea un răspuns adecvat atacurilor multiple ale submarinelor, care lansau torpilele noaptea la suprafață, deoarece dispozitivele de detectare ASDIC erau folositoare doar împotriva țintelor de adâncime. Primele radare, care funcținau în banda de frevențe VHF, nu erau eficiente împotriva țintelor mici, precum submarinele aflate la suprafață. Tactica „haitelor” a fost folosită cu succes pentru prima oară în septembrie - octombrie 1940 cu efecte devastatoare pentru convoaiele aliate
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
mod gratuit americanilor, fiind rebotezate și fabricate de aceștia din urmă. Acest fapt a dus la credința greșită că numeroase invenții din timpul războiului au fost concepute de americani, nu doar produse în masă de ei. Astfel, noile grenade de adâncime au fost gândite să fie lansate peste bordurile distrugătoarelor, nu aruncate la pupa vaselor, cum se făcea la începutul războiului. În plus, încărcărurile explozive de adâncime au început să fie lansate în rețele, ca mai degrabă să distrugă submarinul datorită
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
concepute de americani, nu doar produse în masă de ei. Astfel, noile grenade de adâncime au fost gândite să fie lansate peste bordurile distrugătoarelor, nu aruncate la pupa vaselor, cum se făcea la începutul războiului. În plus, încărcărurile explozive de adâncime au început să fie lansate în rețele, ca mai degrabă să distrugă submarinul datorită interferenței undei de șoc, decât să-l avarieze printr-o lovitură directă. În timpul războiului, raza de acțiune a avioanelor a fost crescută în continuu, dar Oceanul Atlantic
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
ore vânătoarea submarinelor inamice. La sfârșitul anului 1942, britanicii au dotat vasele de război cu o nouă armă - mortierul antisubmarin „arici”, care lansa 24 de bombe cu explozie la contact pe direcția de înaintare a vasului atacator. Spre deosebire de grenadele de adâncime, care explodau la o anumită adâncime în spatele navei atacatoare, făcând grea orice încercare următoare de descoperire a țintei, încărcăturile „ariciului” explodau doar la contactul cu submarinul atacat. Aceasta însemna că submersibilul putea fi atacat în continuu până când era scufundat. Această
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
anului 1942, britanicii au dotat vasele de război cu o nouă armă - mortierul antisubmarin „arici”, care lansa 24 de bombe cu explozie la contact pe direcția de înaintare a vasului atacator. Spre deosebire de grenadele de adâncime, care explodau la o anumită adâncime în spatele navei atacatoare, făcând grea orice încercare următoare de descoperire a țintei, încărcăturile „ariciului” explodau doar la contactul cu submarinul atacat. Aceasta însemna că submersibilul putea fi atacat în continuu până când era scufundat. Această armă s-a dovedit foarte eficientă
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
puterea minimă. La aproximativ 1,5 km distanță de țintă, proiectorul cu lumină de căutare era pornit automat, luminând clar submarinul. Din momentrul iluminării țintei, mai treceau cam 5 secunde până în momentul în care era lansat atacul cu încărcături de adâncime. Scăderea pierderilor aliate de la 600.000 t la 200.000 t a fot atribuită în bună parte acestei invenții. În august 1942, submarinele germane au fost dotate cu dectoare de radar care le permitea să evite atacurile prin surprindere ale
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
mineralierul s-a scufundat, fiind ultimul vas comercial american scufundat în timpul războiului. Submarinul a fost atacat de patru vase de război americane în prima zi și de alte două ziua următoare. Submarinul german a fost descoperit și distrus la o adâncime de 18 fathom (33 m), toți cei 55 de ofițeri și marinari de la bord fiind uciși. Acesta a fost ultimul submarin german distrus în timpul războiului. Germanii au eșuat în încercarea de sugrumare a traficului cu materiale strategice către insulele britanice
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
armata, nord-coreeană s-a dovedit a avea efective insuficiente și prost echipate și, spre deosebire de americani, nu dispuneau de susținere navală și aeriană. Pentru a elibera Perimetrul Pusan de presiune, Douglas MacArthur a recomandat debarcare tip amfibiu la Incheon, la o adâncime de aproximativ 160 km în spatele liniilor inamice și foarte aproape de capitala Seoul. Atacul propus de Douglas MacArthur a avut succes foarte mare, cu pierderi americane reduse. La 18 septembrie, Stalin l-a trimis pe generalul Zaharov în Coreea de Nord pentru a
Războiul din Coreea () [Corola-website/Science/308167_a_309496]
-
de DJ123, asfaltat până la gura de vărsare a Bărzăuței dar deteriorat de exploatările forestiere intensive din zonă. Lacul are o lungime de 3,75 km, o suprafață de 334 hectare și un volum de 98 milioane metri cubi apă, cu adâncimea maximă de 64,7 m iar în prezent se află într-un plin proces de colmatare (aluviuni venite de pe râu și versanți). Alimentează cu apă potabilă orașele Dărmănești, Comănești, parțial Bacău, Târgu Ocna, Onești cu ajutorul a trei magistrale DN 1000
Lacul Poiana Uzului () [Corola-website/Science/308142_a_309471]
-
lacul este un baraj de greutate cu contraforți. Are înălțimea de 84 de m, lungimea de 507 m iar lacul are o lungime de 3,75 km, o suprafață de 334 hectare și un volum de 98 milioane metri cubi. Adâncimea maximă a lacului este de 64,7 m, la baza construcției. Prin execuția barajului de la Poiana Uzului s-a creat o acumulare de 90 mil m³ necesară satisfacerii cerințelor de apă din zonele industriale ale bazinului râulului Trotuș și a
Lacul Poiana Uzului () [Corola-website/Science/308142_a_309471]
-
cu beton, iar fisurile mari au fost injectate cu suspensie sau mortar de ciment. Tratarea terenului a fost extinsă și în afara amprizei pe o fâșie de 10 m. Injecțiile de legătură rocă-beton au fost executate în foraje la 5 m adâncime sub nivelul fundației, dispuse la o densitate de un foraj la 9 m² pe conturul amprizei și un foraj la 18 m² în zona centrală. Perdeaua de etanșare, alcătuită din 3 șiruri de foraje injectate este situată pe toată lungimea
Lacul Poiana Uzului () [Corola-website/Science/308142_a_309471]
-
și „2014” sunt umplute cu culoare albastră în timp ce „.ru” nu are culoare, ci doar un contur de culoare albastră. Elementele întâi precizate sunt așezate unul sub altul, astfel încât oferă impresia unei imagini în oglindă și reprezintă vârful Munților Caucaz precum și adâncimea Mării Negre. Sub domeniul de internet este amplasat simbolul olimpismului, cele 5 cercuri. Sigla se adresează tinerilor și generației digitale care nu mai prezintă nicio barieră între națiuni și iubitorii spoturilor de iarnă. Candidatura orașului Soci s-a lansat sub sloganul
Jocurile Olimpice de iarnă din 2014 () [Corola-website/Science/308190_a_309519]