13,065 matches
-
didactic la Facultatea de Filologie a Universității bucureștene, cu excepția perioadei 1963-1967, când este diplomat UNESCO la Paris și atașat cultural la Ambasada României în Franța, și a perioadei 1982-1986, când este profesor în Finlanda, la universitățile din Turku și Helsinki. Debutează cu versuri în 1953, la „Tânărul scriitor”, iar editorial în 1957, cu volumul de reportaje Pentru izbânda noului, scris în colaborare cu P. Dinescu. Mai e prezent în „Flacăra”, „Luceafărul”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Analele Universității București”, „Steaua”, „Manuscriptum”, „Amfiteatru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289889_a_291218]
-
intimist, rareori proză scurtă, toate complementare într-un fel sau altul ideologiei exprimate în comentarii nutrite mai întâi de un naiv entuziasm față de regimul fascist și mișcarea legionară, apoi de adânca durere cauzată de ciuntirea din 1940 a Ardealului. P. debutează editorial în 1939, cu Gânduri de totdeauna, plachetă ce trădează încordarea experimentului, formele lirice oscilând între confesiune, dialog și epica de inspirație legendară. Tema iubirii „dincolo de fire” și inserțiile mitologice, deși absorbite de ingenioase colaje imagistice (în descendența lui D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288640_a_289969]
-
la școli din Dorohoi și Botoșani, director al Școlii Normale de băieți din Botoșani. A avut funcții de conducere în organizații culturale locale și de educare a tineretului. Experiența participării la două războaie (1913, 1916-1918) este reflectată în scrierile sale. Debutează cu proză la „Arhiva” (1905). Discipol, ca ideologie socială și literară, al lui N. Iorga, C. colaborează la „Neamul românesc”, „Neamul românesc literar”, „Ramuri”, „Luceafărul”, „Junimea literară”, „Făt-Frumos” și la multe periodice din zona sa de activitate. Este secretar de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286541_a_287870]
-
învățător rus, căsătorit cu o româncă din Basarabia, I. a copilărit în satul Hâncești, unde a urmat clasele primare. După absolvirea gimnaziului din Chișinău (1893), a studiat la Facultatea de Filologie-Istorie a Universității din Moscova, obținând diploma în 1899. A debutat în 1892 cu o serie de articole consacrate antichităților de pe malul Nistrului (în revista „Bessarabskii vestnik”) și și-a continuat activitatea publicistică în anii studenției, ulterior devenind cercetător în cadrul Academiei Ruse de Științe. La sfârșitul secolului al XIX-lea și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287493_a_288822]
-
cercetător și conferențiar în cadrul Institutului de Iudaism Contemporan și al Centrului Internațional pentru Studierea Antisemitismului. În paralel e redactor la „Romanian jewish studies”, colaborează cu cronici literare și comentarii politice la emisiunile în limba română de la Kol Israel și France-Inter. Debutează în 1964 la „Iașul literar” cu o recenzie semnată Radu Zamfirescu. Mai e prezent în „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Revista cultului mozaic”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „22”, „România literară”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „Dilema”, „Minimum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290640_a_291969]
-
și DESFĂȘURAREA ACȚIUNII. in medias res [in medias res]. Metoda de a începe o narațiune (și, mai exact, un poem epic) cu o situație sau un eveniment important (și nu cu prima situație sau primul eveniment în ordine temporală). Iliada debutează in medias res (în mijlocul lucrurilor), și nu ab ovo (cu o descriere a nașterii Elenei, de ex.). Se consideră acum, în general, că metoda in medias res constituie un principiu de ordonare a situațiilor și evenimentelor (un început în mijlocul lucrurilor
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
limbă engleză la întreprinderea Semănătoarea (1961-1963) și organizator de excursii la Oficiul Național de Turism (1963-1964). În 1965, serviciul de cadre al Universității din București îi respinge cererea de reînmatriculare în anul al patrulea, astfel că rămâne cu studiile neterminate. Debutase înainte de detenție că traducător, cu Țara Muravia de Andrei Tvardovski (1954), urmată de alte câteva transpuneri din poezia sovietică, și abia peste mai bine de un deceniu, la recomandarea lui Tudor Vianu, va traduce și publică Lusiada de Camões (1965
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286458_a_287787]
-
În 1918, la Iași, prin intermediul fiicelor lui Delavrancea, îl cunoaște pe Ionel Teodoreanu, cu care se căsătorește în 1920. A început să publice târziu, în 1929, la „Bilete de papagal”, mici poeme și schițe, semnate Ștefana Velisar. Sub același pseudonim debutează și editorial cu romanul Calendar vechi, în 1939 (Premiul Societății Intelectualilor Români). A mai colaborat la „Adevărul literar și artistic”, „Universul literar”, „Acțiunea”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Familia” ș.a. A fost o traducătoare neobosită din literatura rusă (F.M. Dostoievski, Maxim Gorki
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
1958 până în 1960 nu mai face parte din Uniunea Scriitorilor, fiind sancționat și eliberat din toate funcțiile deținute. După 1990 este director al Casei de Editură și Presă Galaxia Românească și al publicațiilor „Galaxia românească”, „Violența”, „Alarmă de gradul zero”. Debutează la „Scrisul bănățean”, iar în volum în 1954, cu romanul istoric Brazdă și paloș (volumul II, 1956). T., unul din cei mai prolifici autori postbelici, încearcă să acopere în cărțile sale aproape toate compartimentele istoriei naționale, selectând episoade semnificative, privite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290165_a_291494]
-
Școala CFR din Timișoara, în 1929 intrând în armată, cu gradul de sublocotenent, la Regimentul de Vânători din Timișoara, de unde a fost mutat în 1942 la Marele Stat Major. În 1947 a devenit director al Regionalei Banat a Arhivelor Statului. Debutează cu publicistică în 1920 la „Banatul românesc”. Primele poezii i-au apărut în 1921 în „Cronica ilustrată” (Timișoara), apoi în 1922 în „Lumea copiilor” (București), în același an colaborând și la „Flacăra”. Publică și în „Universul literar”, „Viața literară”, „România
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288957_a_290286]
-
literară” (1967-1968), redactor, apoi secretar general de redacție la „România literară” (1968-1971), redactor, secretar de redacție la „Viața românească” (1973-1991). La recomandarea lui Dumitru Stăniloae, din 1970 până în 1972 a beneficiat de o bursă de studii la Universitatea din Köln. Debutează cu versuri la „Tribuna” (1963) și își publică cea dintâi carte, Poarta cetății, în 1966. A mai semnat în „Amfiteatru”, „Luceafărul” ș.a. Cronologia volumelor lui P. nu corespunde cu perioadele de elaborare, și aceasta atât din cauza ritmului de lucru al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
1956 și 1962, urmează, la București, cursurile Academiei Tehnice Militare, în pofida unei evidente înclinații literare. A fost inginer militar, inginer proiectant și redactor principal la Institutul de Documentare Tehnică din București. Din 1968, lucrează în învățământ, ca profesor-inginer. În 1969, debutează editorial cu volumul de nuvele Adam, dezvoltând o tematică de tip compozit, într-un amestec de proză alegorică și psihologică. Un an mai târziu, apare volumul de povestiri Absenții de la dragoste, o incursiune de tip psihologic în zona problemelor de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285577_a_286906]
-
parte din lucrările ei de istorie și critică de artă. Colaborează la „Contemporanul”, „Scânteia”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Cronica”, „Tribuna” ș.a. Este membră a Asociației de Studii Orientale (1970-1989) și a Asociației de Prietenie România-Japonia. A semnat și Nina Stănculescu-Zamfirescu. S. debutează ca prozatoare pentru copii cu mica fabulă poetică în stil popular Cuibul câneparilor (1954), tradusă în engleză și difuzată la BBC în 1959. Urmează romanul Ionica (1961), apoi culegerea de povestiri Gâze, flori și mulți copii (1963), în care se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289871_a_291200]
-
pacienții cu contact prealabil cu sistemul sanitar, cu tratament antibiotic recent, vârstnic, cu comorbidități - infecții asociate asistenței medicale, rezistență la Enterobacteriaceae (dar nu fermentativi de tip Pseudomonas spp);Scor Carmeli III: peritonită după o internare prelungită (> 5 zile), infecția a debutat după proceduri invazive cu imunodeficiență severă - infecții nosocomiale, agenți patogeni rezistenți Gram negativi, non-fermentativi, nosocomiali (Pseudomonas spp). Pentru evaluarea factorilor de prognostic s-a utilizat scorul APACHE II modificat. Prognosticul obținut în funcție de valorile scorului APACHE II a fost următorul:prognostic
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
liceale la Rădăuți și Galați. A absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1972), lucrând apoi ca profesor, ziarist și redactor la revista „Magazin istoric”. Membru al cenaclului de proză Junimea, figurează în antologia Desant ’83. Debutează în „Vatra” (1980), iar prima carte, Cu ochi blânzi, îi apare în 1985 (Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut). Colaborează cu proze scurte și cu articole de opinie la „Tribuna”, „Vatra”, „Tomis”, „Convorbiri literare”, „România literară”, „Luceafărul”, „Caiete critice” ș.a. I
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
în 1971, cu o lucrare de lingvistică. În 1991 a ținut cursuri de antropologie lingvistică arabă la Institutul Pontifical de Studii Arabe și Islamice din Roma, iar în 1992 la Collège de France din Paris. Este căsătorită cu Mircea Anghelescu. Debutează în 1966, în „Studii de literatură universală”, cu lucrarea Un clasic al prozei arabe: Djahiz. A. se implică în promovarea culturii și literaturii arabe în spațiul cultural românesc, atât prin traduceri, transpunând, bunăoară, nuvele în Cele mai ieftine nopți (1971
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285372_a_286701]
-
opere fundamentale (din marea proză universală, din filosofia germană etc.). Frecventează cercurile unor tineri scriitori în curs de afirmare (Nichita Stănescu, Matei Călinescu, Cezar Baltag, Florin Mugur, Grigore Hagiu ș.a.), cadru al unor fertile dezbateri neoficiale despre înnoirea creației literare. Debutează cu proză scurtă în „Viața studențească” în 1957. Primul roman, Francisca, îi apare în 1965. Animale bolnave (1968) îi aduce consacrarea definitivă, aprecierea cvasiunanimă. E ales membru al Biroului Uniunii Scriitorilor și devine membru supleant al Comitetului Central al Partidului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
acestora în sfera umană. În prezent, lumea se confruntă cu câteva flageluri înfiorătoare: SARS, SIDA, Ebola, Gripa aviară, iar mai nou omenirea se confruntă cu o altă amenințare vitală: prionii. Prima pandemie de SARS se înregistrează în anul 2003, când debutează în Beijing și cuprinde 72 de țări, transmisă prin transport și turism, având drept rezultat 1000 de persoane decedate. SIDA este un flagel mondial, care produce anual milioane de morți și zeci de milioane de infectați (generează un contaminat la
Prelegeri academice by VASILE BURLUI () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92374]
-
Unii cărturari cred că marea lui revelație divină a venit la toaletă. „Eliberarea lui Luther din robia restrictivă a fricii a corespuns cu eliberarea intestinelor sale“, spune un text în care se făceau comentarii pe marginea acestei teorii.) Așa a debutat Reforma; intelectualii de pretutindeni au început să respingă autoritatea papei. În jurul anilor 1530, căutând să-și asigure succesiunea la tron, Henric al VIII-lea a sfidat autoritatea papei, declarându-se șeful clerului anglican. Biserica Catolică a trebuit să riposteze. Deși
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
1.IX.1977, București), poet, prozator, dramaturg și gazetar. Urmează studii de medicină și drept, fără a le finaliza. Va fi redactor-șef la „Aurora”, secretar de redacție la „Adevărul literar și artistic” și secretar general în Ministerul Artelor (1946-1948). Debutează în 1918, la „Biblioteca copiilor și a tinerimii”, cu poezie, iar editorial cu „romanul” Avantajul de a fi câine, apărut în 1938. Scrie la publicații de stânga - „Aurora”, „Adevărul”, „Cuvântul liber”, „Șantier”, „Reporter”, „Dimineața”, „Facla”, „Libertatea” ș.a. -, iar după război
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290198_a_291527]
-
termeni literari (1976). În 1975, fiind trecut printre cei care urmau să fie scoși din institut din motive de dosar, deși i se propune transferarea la Institutul de Lingvistică, preferă să se pensioneze. Traducător neobosit din latină și greacă, H. debutează în 1945 la „Revista Fundațiilor Regale”, cu o traducere în metru original a Elegiei I. Pentru pace a lui Tibul. De-a lungul anilor ’50-’60 se va face cunoscut prin contribuțiile la Izvoare privind istoria României (I-II, 1964-1970
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287406_a_288735]
-
Ion Nicu Tudorică, mecanic-ajustor. Urmează școala primară și liceul la Brăila (1940-1949), iar Facultatea de Filologie la Universitatea din București, absolvind în 1953. Până în 1985, când s-a pensionat, este redactor și șef al secției de critică la „Viața românească”. Debutează la aceeași revistă, în 1953, cu un articol despre George Coșbuc. A mai colaborat la „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Cronica”, „Tribuna”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Jurnalul literar”, „Cotidianul” ș.a. Prima carte, Pretexte critice, îi apare în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
I. Cuza”. În 1990-1991 este redactor, secretar general de redacție la revista „Timpul”, apoi, o vreme, director literar-artistic la Editura Boema, director de marketing la Editura Polirom (1995-1996), redactor colaborator al cotidianului „Obiectiv” și redactor realizator la Radio Hit Iași. Debutează în 1975, cu versuri, la revista „Opinia studențească”. Poet înzestrat, însă cunoscut într-un cerc restrâns, face parte din Grupul Sigma, alături de Liviu Antonesei, Dan Petrescu, Valeriu Gherghel ș.a. Abandonează la un moment dat lirica, dedicându-se exclusiv prozei. Va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
în 1975, cu versuri, la revista „Opinia studențească”. Poet înzestrat, însă cunoscut într-un cerc restrâns, face parte din Grupul Sigma, alături de Liviu Antonesei, Dan Petrescu, Valeriu Gherghel ș.a. Abandonează la un moment dat lirica, dedicându-se exclusiv prozei. Va debuta editorial cu romanul Zile sălbatice (1992), urmat de Răfuială în oraș (1992). Culegerea Natașa blues (1998) conține proză scurtă, scrisă la mari intervale de timp, iar volumul Iulia (2002) grupează câteva povestiri și ediția a doua a romanului Răfuială în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
Rediu, j. Botoșani - 12.VII.1931, Constanța), gazetar și poet. Este fiul Mariei și al lui Neculai Roman, oieri, originari din Săliște. Face școala primară la Săliște și Hârlău, termină liceul la Iași și începe, tot aici, studii de drept. Debutează sub pseudonim în 1882 la „Albina Botoșanilor”; versuri îi apar apoi în „România liberă. Număr literar” (1884), iar în „Adevărul” i se tipăresc poezii antimonarhice. Între 1885 și 1887 este redactor-șef al ziarului ieșean „Liberalul”, în paginile căruia, sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289300_a_290629]