12,731 matches
-
în colecția de povestiri "The Adventures of Creighton Holmes" a lui Ned Hubble. Eseul online al lui Mengel a fost revizuit pentru publicare în volumul "Myths for the Modern Age: Philip José Farmer's Wold Newton Universe" (MonkeyBrain Books, 2005) editat de Eckert, o colecție de eseuri Wold Newton ale lui Farmer și ale altor contribuitori "postfarmerieni", autorizată de Farmer ca o extensie a miturilor Wold Newton. El nu apare și nici nu este niciodată menționat în niciuna dintre povestiri originale
Personaje secundare din povestirile cu Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325547_a_326876]
-
ziua de 1 iulie 2013. Școalei gimnaziale din Păcureți i-a fost atribuit numele "Andrei Nicolescu-Păcureți" în iulie 2013. Andrei Nicolescu-Păcureți este autorul cărții "Monografia istorică, economică, culturală și socială a comunei Păcureți din Județul Prahova ". Această carte a fost editată în urma obținerii premiului Kalinderu al Academiei Române în 1908, din comisia de atribuire a premiului făcând parte Grigore Tocilescu, Alexandru D. Xenopol și C. Erbiceanu. Cartea rămâne și astăzi o sursă bibliografică esențială pentru studiul originilor industriei petrolului în România. Andrei
Andrei Nicolescu-Păcureți () [Corola-website/Science/325571_a_326900]
-
de aur” și „Hopa-Hop” într-o serie intitulată „Povești năzdrăvane”. Povestirea a fost tradusă apoi de către „Șt. P.” (cel mai probabil Ștefan Petică) și inclusă în volumul "Scrisoarea furată, Ruina casei Usher, Pisica neagră, Portretul oval și alte povestiri extraordinare", editat în 1897 de Institutul de Editură Ralian și Ignat Samitca din Craiova. O altă traducere în limba română a fost realizată de Nicolae Dașcovici și publicată în vol. "Povestiri Extraordinare", editat în 1911 de Editura Cartea Românească din București, în
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
Usher, Pisica neagră, Portretul oval și alte povestiri extraordinare", editat în 1897 de Institutul de Editură Ralian și Ignat Samitca din Craiova. O altă traducere în limba română a fost realizată de Nicolae Dașcovici și publicată în vol. "Povestiri Extraordinare", editat în 1911 de Editura Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118. Povestirea a fost tradusă apoi de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas și publicată în vol. "Scrieri alese", editat în 1979 de Editura Univers din București. Traduceri noi
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
de Nicolae Dașcovici și publicată în vol. "Povestiri Extraordinare", editat în 1911 de Editura Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118. Povestirea a fost tradusă apoi de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas și publicată în vol. "Scrieri alese", editat în 1979 de Editura Univers din București. Traduceri noi au fost realizate de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
tradusă apoi de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas și publicată în vol. "Scrieri alese", editat în 1979 de Editura Univers din București. Traduceri noi au fost realizate de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Portretul oval” în volumul "Portretul oval", editat în 2014 de Editura MondoRo din București). Ideea centrală a povestirii rezidă în relația confuză dintre artă și viață
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
București. Traduceri noi au fost realizate de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Portretul oval” în volumul "Portretul oval", editat în 2014 de Editura MondoRo din București). Ideea centrală a povestirii rezidă în relația confuză dintre artă și viață. În „Portretul oval”, arta și dependența față de aceasta sunt descrise ca fiind în cele din urmă criminale, responsabile pentru moartea tinerei
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
oval” într-o serie intitulată „Povești năzdrăvane”. Povestirea a fost tradusă apoi de către „Șt. P.” (cel mai probabil Ștefan Petică) sub titlul „Hop-Frog” și inclusă în volumul "Scrisoarea furată, Ruina casei Usher, Pisica neagră, Portretul oval și alte povestiri extraordinare", editat de Institutul de Editură Ralian și Ignat Samitca, Craiova, 1897. Au urmat alte patru traduceri după cum urmează: „Hop-Frog” (în "Romînia muncitoare", anul III (1908), seria II, nr. 47, p. 2; nr. 48, p. 2), „Hop-Frog (Broasca țopăitoare)” (în "Gazeta Transilvaniei
Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți () [Corola-website/Science/325636_a_326965]
-
opt orangutani” (în "Gazeta Transilvaniei", anul LXXVIII (1915), nr. 263, p. 1; nr. 264, pp. 1-2). O nouă traducere a fost realizată de Ion Vinea și publicată sub titlul „Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți” în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București; traducerea lui Ion Vinea a fost reeditată ulterior și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Liviu Cotrău și publicată sub titlul „Hopa-Broscuță” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt
Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți () [Corola-website/Science/325636_a_326965]
-
Editura pentru Literatură Universală din București; traducerea lui Ion Vinea a fost reeditată ulterior și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Liviu Cotrău și publicată sub titlul „Hopa-Broscuță” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. Povestirea poate fi categorizată ca una dintre povestirile de răzbunare ale lui Poe, ca și „Balerca de Amontillado”. La fel ca și în acea povestire, criminalul pare
Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți () [Corola-website/Science/325636_a_326965]
-
trezi suspiciuni, rolul de soție a fost jucat în timpul zilei de o servitoare. Poe i-a oferit inițial „” lui Nathaniel Parker Willis pentru revista "New Mirror", dar Willis a sugerat că povestirea ar fi mai potrivită pentru "Opal", un almanah editat de Sarah Josepha Hale. Ea a fost publicată pentru prima dată la 28 august 1844 în ziarul "Dollar Newspaper" din Philadelphia. De asemenea, a fost publicată în numărul din septembrie 1844 al revistei "Godey's Magazine and Lady's Book
Lada dreptunghiulară () [Corola-website/Science/325663_a_326992]
-
de Sarah Josepha Hale. Ea a fost publicată pentru prima dată la 28 august 1844 în ziarul "Dollar Newspaper" din Philadelphia. De asemenea, a fost publicată în numărul din septembrie 1844 al revistei "Godey's Magazine and Lady's Book", editată tot de Hale. Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri
Lada dreptunghiulară () [Corola-website/Science/325663_a_326992]
-
publicată în numărul din septembrie 1844 al revistei "Godey's Magazine and Lady's Book", editată tot de Hale. Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura
Lada dreptunghiulară () [Corola-website/Science/325663_a_326992]
-
Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. James Hutchisson, biograful lui Poe, consideră „Lada dreptunghiulară” ca fiind asemănătoare cu seria de „povești de raționament” sau de povestiri polițiste ale lui Poe, serie care include
Lada dreptunghiulară () [Corola-website/Science/325663_a_326992]
-
Prima traducere în limba română a fost realizată de Alexandru Macedonski („jumătate imitată, jumătate tradusă”) și publicată în "Revista Independentă", anul IX, noiembrie 1887, pp. 50-54. Povestirea a fost tradusă apoi de Barbu Constantinescu și inclusă în volumul "Nuvele extraordinare", editat în 1910 de Edit. Librăriei Socec & Co. din București, în Biblioteca Populară Socec, nr. 101-103. Alte traduceri au fost realizate de M. Carp (publicată în culegerea "Povestiri fantastice", editată în 1921 de Editura Viața Românească din Iași) și ulterior de
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
tradusă apoi de Barbu Constantinescu și inclusă în volumul "Nuvele extraordinare", editat în 1910 de Edit. Librăriei Socec & Co. din București, în Biblioteca Populară Socec, nr. 101-103. Alte traduceri au fost realizate de M. Carp (publicată în culegerea "Povestiri fantastice", editată în 1921 de Editura Viața Românească din Iași) și ulterior de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas (publicată în vol. "Scrieri alese", editat în 1979 de Editura Univers din București). O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
Biblioteca Populară Socec, nr. 101-103. Alte traduceri au fost realizate de M. Carp (publicată în culegerea "Povestiri fantastice", editată în 1921 de Editura Viața Românească din Iași) și ulterior de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas (publicată în vol. "Scrieri alese", editat în 1979 de Editura Univers din București). O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Deși neafirmat în mod explicit
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
ulterior de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas (publicată în vol. "Scrieri alese", editat în 1979 de Editura Univers din București). O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Deși neafirmat în mod explicit, se presupune că acel cal este într-adevăr Berlifitzing. Primul paragraf al povestirii se referă la metempsihoză, atunci când sufletul unei persoane este transferat unei alte ființe vii. O
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
decembrie, p. 1250; 12 decembrie, pp. 1261-1262. Povestirea a fost tradusă apoi sub titlul „Pisica neagră” de „Șt. P.” (cel mai probabil Ștefan Petică; inclusă în volumul "Scrisoarea furată, Ruina casei Usher, Pisica neagră, Portretul oval și alte povestiri extraordinare", editat în 1897 de Institutul de Editură Ralian și Ignat Samitca din Craiova) și de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas (publicată în vol. "Scrieri alese", editat în 1969 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
în volumul "Scrisoarea furată, Ruina casei Usher, Pisica neagră, Portretul oval și alte povestiri extraordinare", editat în 1897 de Institutul de Editură Ralian și Ignat Samitca din Craiova) și de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas (publicată în vol. "Scrieri alese", editat în 1969 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri). Alte traduceri mai noi au fost realizate de Ioana Ionașek (publicată în volumul "Masca Morții Roșii și alte povestiri", editat în 2008 de Editura Tritonic
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
publicată în vol. "Scrieri alese", editat în 1969 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri). Alte traduceri mai noi au fost realizate de Ioana Ionașek (publicată în volumul "Masca Morții Roșii și alte povestiri", editat în 2008 de Editura Tritonic din București), de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori) și de Gabriel Mălăescu (publicată în
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
Alte traduceri mai noi au fost realizate de Ioana Ionașek (publicată în volumul "Masca Morții Roșii și alte povestiri", editat în 2008 de Editura Tritonic din București), de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori) și de Gabriel Mălăescu (publicată în volumul "Prăbușirea casei Usher", editat în 2013 de Editura MondoRo din București). Ca și naratorul din povestirea „Inima care-și spune
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
Tritonic din București), de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori) și de Gabriel Mălăescu (publicată în volumul "Prăbușirea casei Usher", editat în 2013 de Editura MondoRo din București). Ca și naratorul din povestirea „Inima care-și spune taina” a lui Poe, naratorul din „Pisica neagră” are o sănătate mentală discutabilă. La începutul povestirii, naratorul spune ca ar fi „într-adevăr nebun
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
număra 4.456 de membri cotizanți, care au contribuit la dezvoltarea turismului montan prin organizarea de excursii, școli de călăuze, posturi de prim-ajutor, case de adăpost, amenajarea căilor de acces și marcarea potecilor, totalizând circa 700 km. Asociația a editat broșuri, hărti, cărți poștale ilustrate și un anuar - "Jahrbuch fur Siebenburgische Karpathen Verein", în care s-au publicat descrieri de excursii, fotografii inedite ale asociației. După o funcționare neîntreruptă de 64 de ani, în 1945 S.K.V. a fost scos în afara
Asociația Carpatină Transilvană () [Corola-website/Science/325688_a_327017]
-
împreună cu tatăl său, a fost deportat în lagărul de la Terezin. După doi ani avea să le urmeze și sora Eva. În lagărul de la Terezin, Petr a rămas la fel de activ ca înainte, încropind în scurt timp o redacție împreună cu care a editat revista săptămânală "Vedem" (“Conducem”). Revista, scrisă de mână și decorată printre altele cu desenele lui Petr, a apărut timp de doi ani în fiecare vineri. După război s-au păstrat în jur de 700 de pagini din revistă. Când a
Petr Ginz () [Corola-website/Science/325695_a_327024]