12,301 matches
-
și Nyiragongo din Republica Democrată Congo (cunoscută pe atunci sub numele de Zair) în 1972, în care el a încercat, fără succes, să coboare într-un lac de lavă activ pentru a colecta mostre (pe care le obținuse într-o expediție anterioară din 1959). A participat la primele explorări ale "Abisului Pierre Saint-Martin" din Spania. În 1952, el filma ascensiunea lui Marcel Loubens atunci când cablul troliului s-a rupt, iar Loubens a căzut peste 80 de metri. El a murit după
Haroun Tazieff () [Corola-website/Science/333236_a_334565]
-
grădina zoologică din Londra în 1927. Joan Beauchamp Procter a comunicat primele observații referitoare la comportamentul varanilor în captivitate la o întâlnire științifică a Societății Zoologice din Londra în 1928. Varanul de Komodo a fost un motiv exponențial pentru o expediție efectuată în insulele Komodo de către W. Douglas Burden în 1926. Această expediție, care a revenit cu 12 exemplare prezervate în formol și două exemplare vii, a fost sursa de inspirație pentru filmul ”King Kong” din 1933, Burden fiind și cel
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
observații referitoare la comportamentul varanilor în captivitate la o întâlnire științifică a Societății Zoologice din Londra în 1928. Varanul de Komodo a fost un motiv exponențial pentru o expediție efectuată în insulele Komodo de către W. Douglas Burden în 1926. Această expediție, care a revenit cu 12 exemplare prezervate în formol și două exemplare vii, a fost sursa de inspirație pentru filmul ”King Kong” din 1933, Burden fiind și cel care stabilit numele de „dragon”. Varanii sunt animale emblematice zonei în care
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
al doilea Război Mondial, și au fost reluate în anii 1950 și 1960 când au fost au fost examinate comportamentele de hrană și de reproducție ale varanilor, precum și date despre temperatura lor corporală. În aceeași perioadă, a fost desfășurată o expediție pe termen lung asupra varanilor de Komodo, de către familia Auffenberg, care a locuit în insula Komodo timp de 11 luni, timp în care au fost prinși ,studiați și identificați peste 50 de varani, studiile întreprinse au ajutat decisiv la ajutorarea
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
în valoare de 5 milioane dolari, precum și premii suplimentare (5 milioane dolari în total) pentru performanțe speciale: parcurgerea unei distanțe mai mari de 5 km, transmiterea unor imagini ale unor dispozitive făcute de om și lăsate pe Lună în cursul expedițiilor cu echipaj uman, supraviețuirea timp de o noapte selenară. Din proiectele înscrise, unele sunt în prezent în stadiu de dezvoltare/deșfășurare, unele au fost retrase, iar unele au fost achiziționate de Moon Express, o companie formată de investitori din Silicon
Google Lunar X Prize () [Corola-website/Science/333301_a_334630]
-
istorie naturală, economie politică, literatură și artă. Monge era președintele, Bonaparte vicepreședintele, Joseph Fourier secretarul și Costaz secretarul adjunct. Institutul trebuia să numere 48 de membri (câte doisprezece în fiecare secțiune), însă au fost mai puțini. Institutul capitalizează munca savanților expediției lui Bonaparte în Egipt care, la 22 noiembrie 1799, a luat decizia de a reuni toate lucrările savanților comisiei într-o carte: "Description de l'Égypte". În afară de formidabila muncă de descoperire a Egiptului, unde "Description de l'Égypte" constituie ansamblul
Institut d'Égypte () [Corola-website/Science/333314_a_334643]
-
În 1347 Castel Nuovo a fost jefuit de armata lui Ludovic I al Ungariei și a trebuit să fie intens restaurat după întoarcerea reginei Ioana I. Noile lucrări au permis reginei să reziste asediului maghiar în timpul celei de-a doua expediții a Ludovic. Castelul a fost asediat de mai multe ori în următorii ani și a fost resedința oficială a regelui Ladislau din 1399. El a decăzut sub domnia surorii sale, Ioana a II-a. Sub dinastia aragoneză, începută de Alfonso
Castel Nuovo () [Corola-website/Science/333330_a_334659]
-
în arta preistorică din peșterile din Franța" Abbé Breuil, se afla în Algeria la acel moment și a auzit despre descoperire. El s-a întâlnit cu soldatul la Djanet, a aflat tot ce a putut și a organizat apoi o expediție pentru a investiga descoperirea. Lhote a scris mai târziu că niciodată nu a văzut nimic "atât de extraordinar, atât de original, atât de frumos" ca arta din Tassili n'Ajjer. Lucrând cu sprijinul financiar al Musée de l'Homme, Lhote
Henri Lhote () [Corola-website/Science/333353_a_334682]
-
între anii 6000 și 4000 î.e.n. Oamenii de știință consideră că "Marele Zeu Marțian" și celelalte figuri rupestre sunt similare ca reprezentări ale oamenilor obișnuiți cu măști și costume rituale, mai degrabă decât reprezentări ale formelor de viață extraterestră. Valoarea expediției lui Lhote a fost, de asemenea, contestată de "The Journal of North African Studies", o revistă academică afiliată University of East Anglia: După o expediție extrem de mediatizată în anii 1950, munții Tassili-n-Ajjer din Sahara Centrală (Algeria) au fost prezentați lumii
Henri Lhote () [Corola-website/Science/333353_a_334682]
-
cu măști și costume rituale, mai degrabă decât reprezentări ale formelor de viață extraterestră. Valoarea expediției lui Lhote a fost, de asemenea, contestată de "The Journal of North African Studies", o revistă academică afiliată University of East Anglia: După o expediție extrem de mediatizată în anii 1950, munții Tassili-n-Ajjer din Sahara Centrală (Algeria) au fost prezentați lumii ca "cel mai mare muzeu de artă preistorică din întreaga lume". Multe dintre presupunerile șefului expeditiei, , au fost înșelătoare, o serie de picturi au fost
Henri Lhote () [Corola-website/Science/333353_a_334682]
-
doar în contextul politic și cultural al timpului și anume Revoluția Algeriană, încercarea Franței de a împărți Algeria, precum și punctele de vedere predominante ale lui Abbé Breuil, susținător al influenței străine în arta rupestră din Africa. Metodele de lucru ale expediției au provocat pagube importante artei rupestre în timp ce jefuirea bunurilor culturale a sterilizat efectiv peisajul arheologic. Orice proces de retrocedare trebuie să includă în mod necesar o recunoaștere deplină a ceea ce s-a făcut și a metodelor inadecvate. "Ouan Lhote Area
Henri Lhote () [Corola-website/Science/333353_a_334682]
-
recunoască divizarea Regatului Georgian în regatele Kartli, Kaheti, Imeriti și în Principatul Mesheti. Însă, din recunoașterea regatelor rivale nu a rezultat pace dintre state. La scurt timp după venirea la putere, George al II-lea al Kahetiului a lansat o expediție impotriva regatului Kartli, intenționând să-l detroneze pe David al X-lea și să cucerească regatul. Bagrat, fratele regelui David, a apărat cu succes regatul și a reușit să-l captureze pe George al II-lea în ambuscadă. Pacea nu
Regatul Kartli () [Corola-website/Science/334584_a_335913]
-
Războiul Ruso-Turc din 1568-1570 (denumit în sursele otomane "Expediția din Astrahan") a fost prima ciocnire importantă între Țaratul Rusiei și Imperiul Otoman, ciocniri ce aveau să apară sporadic în următorii 350 de ani. Casus belli a fost Hanatul Astrahanului. În 1556, Hanatul Astrahanului a fost cucerit de Ivan cel
Războiul Ruso-Turc (1568–1570) () [Corola-website/Science/334669_a_335998]
-
ale naturii de o deosebită sensibilitate și evocarea unei comuniuni indestructibile între om și natură. Colecția de povestiri "" a fost scrisă în scopul de a reaminti o serie de întâmplări adevărate trăite de Mihail Sadoveanu și de tovarășii săi în expedițiile lor de vânătoare; prozatorul constată cu regret că întâmplările petrecute în „Țara dincolo de negură” din bălțile Dunării și personajele cunoscute atunci au început să fie uitate de prietenul său George Topîrceanu și încearcă astfel să salveze acele amintiri chiar dacă trecerea
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
cum a întâlnit în codru un inorog fioros, aprinzându-i imaginația. Scriitorul consemnează apoi prima sa experiență cinegetică, ce a avut loc la 27 martie 1894 în lunca Siretului, precum și ucenicia sa alături de moș Nechita Pușcașu. Majoritatea povestirilor prezintă diferite expediții vânătorești ale autorului: o vânătoare de sitari întreruptă de ninsoare în pădurea Bârnova sau de ploaie în pădurea Boroșești, o vânătoare de lupi și de vulpi pe ploaie torențială în pădurea Brăești, o vânătoare de lupi pe ninsoare în râpa
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
munte în codrii pustii ai Rarăului. Alteori, el imaginează povești misterioase petrecute în vremuri imemorabile precum apărarea unui țarc de oi de către niște vânători preistorici migrați de la miazănoapte în luncile Siretului (în „Vânători de lupi, în veacuri vechi”) sau ultima expediție pe munte a unui bătrân vânător (în „Când a căzut moș Calistru, pe Deleleu”). "Țara de dincolo de negură" cuprindea în ediția originală din 1926 o dedicație intitulată „Mirajul” (adresată poetului George Topîrceanu) și 18 capitole numerotate cu cifre romane. Capitolele
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
păduri și la munte, prilej pentru autor de a descrie o natură luxuriantă și plină de viață și de a înfățișa tipuri caracteristice de vânători, inclusiv unele figuri mărețe. Mihail Sadoveanu a fost un vânător precoce, participând la prima sa expediție cinegetică pe când avea vârsta de 12 ani, după cum mărturisea mai târziu în volumul memorialistic "Anii de ucenicie" (1944). El a tradus în colaborare cu N.N. Beldiceanu volumul "Povestiri vânătorești" (1852) de Ivan Turgheniev; traducerea lor a fost publicată în 1901
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
poetului George Topîrceanu, Mihail Sadoveanu îl dojenește pe acesta că a uitat de moș Procor (pescar lipovean evocat în povestirea „Oameni din bălți, lângă ostrovul lui Caliniuc”), precum și de alte persoane pe care le-au întâlnit mai demult cu prilejul expedițiilor cinegetice din „Țara de dincolo de negură” aflată în bălțile din Delta Dunării. Poetul a scris un răspuns intitulat „Țara de dincolo de negură” pe care l-a publicat în volumul de proză umoristică și pesimistă "Scrisori fără adresă" (1930); acel fragment
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
de către armata ruso-austriacă și se presupune că poetul și eroul național maghiar Sándor Petőfi ar fi murit pe câmpul de luptă, deși trupul său nu a fost niciodată găsit. Bem a revenit în Transilvania la 28 iulie 1849, după o expediție în Moldova împotriva forțelor ruse aflate sub comanda generalului Ustrugov. El a pregătit o ofensivă împotriva grupului de armate ruse comandat de generalul Magnus Johann von Grotenhjelm. A trebuit să anuleze această ofensivă, deoarece a primit informații că Lüders ocupase
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
evenimentele supranaturale avute loc pe Yamatai. Căutând răspunsuri, ea pleacă spre orașul pierdut Kitezh (vestul Rusiei). Partenera tatălui ei, Ana, încearcă să o avertizeze că obsesia lui cu Kitezh l-a împins către pierzanie. Lara o ignoră și întreprinde o expediție către Siria, sperând să găsească mormântul Profetului Constantinopolului, personaj-cheie în legenda orașului Kitezh. Expediția se termină cu succes, dar mormântul este găsit gol, iar Lara este întreruptă de către Trinity—un ordin cavaleresc antic, care există acum ca și organizație paramilitară
Rise of the Tomb Raider () [Corola-website/Science/334757_a_336086]
-
vestul Rusiei). Partenera tatălui ei, Ana, încearcă să o avertizeze că obsesia lui cu Kitezh l-a împins către pierzanie. Lara o ignoră și întreprinde o expediție către Siria, sperând să găsească mormântul Profetului Constantinopolului, personaj-cheie în legenda orașului Kitezh. Expediția se termină cu succes, dar mormântul este găsit gol, iar Lara este întreruptă de către Trinity—un ordin cavaleresc antic, care există acum ca și organizație paramilitară ce investighează supranaturalul—și de liderul acesteia, Konstantin. După ce reușește să fugă, Lara descoperă
Rise of the Tomb Raider () [Corola-website/Science/334757_a_336086]
-
o poată folosi. Lara distruge Sursa Divină, omorându-i pe Nemuritori, dar Jacob își pierde imortalitatea și moare. La finalul jocului, fiica lui Jacob, Sophie, preia conducerea grupării Remnant. Jonah se recuperează și i se alătură Larei în plănuirea următoarei expediții. Într-o ultimă secvență, este arătat cum Lara și Ana pleacă din Rusia, Lara punându-i întrebări despre moartea tatălui ei. Înainte ca Ana să-i poată răspundă, ea este împușcată de un lunetist aflat în slujba Trinity, dezvăluind că
Rise of the Tomb Raider () [Corola-website/Science/334757_a_336086]
-
după care insula a făcut subiectul unor cercetări științifice și al practicării turismului pe scară restrânsă. În 1961, insula a fost inclusă în zonele în care se aplică Tratatul Antarcticii. Din 1987, există pe insulă o stație meteorologică automată. Trei expediții de radioamatori au vizitat insula, și sporadic debarcă acolo turiști. Prima observare a Insulei Petru I a avut loc la 21 ianuarie 1821, în cadrul expediției lui Fabian Gottlieb von Bellingshausen, care comanda vasele "Vostok" și "Mirnîi, "sub pavilion rus. El
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
care se aplică Tratatul Antarcticii. Din 1987, există pe insulă o stație meteorologică automată. Trei expediții de radioamatori au vizitat insula, și sporadic debarcă acolo turiști. Prima observare a Insulei Petru I a avut loc la 21 ianuarie 1821, în cadrul expediției lui Fabian Gottlieb von Bellingshausen, care comanda vasele "Vostok" și "Mirnîi, "sub pavilion rus. El a botezat insula după țarul Petru I cel Mare al Rusiei. Banchiza a făcut imposibilă apropierea lui Bellingshausen la mai mult de 25 km. A
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
Banchiza a făcut imposibilă apropierea lui Bellingshausen la mai mult de 25 km. A fost prima insulă observată la sud de Cercul Polar de Sud, și astfel la vremea descoperirii a fost cel mai sudic uscat cunoscut. În ianuarie 1910, expediția franceză condusă de Jean-Martin Charcot pe vasul "Pourquoi-Pas" a confirmat descoperirea lui Bellingshausen, dar nu a debarcat nici ea, banchiza solidă oprind-o la 5 km de țărmurile ei. În 1926 și 1927, norvegianul Eyvind Tofte a circumnavigat și studiat
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]