12,842 matches
-
1988. Această perioadă se prezintă, într-adevăr, ca fiind excepțională pentru viața politică franceză, întrucît este marcată de coexistența instituțională în vîrful statului, a unui președinte al republicii și a unui prim-ministru rezultați din majorități politice adverse. Ruperea majorităților, ivită în urma venirii la putere a unei majorități de dreapta, permite subzistența doar a unei "dimensiuni constituționale a funcției prezidențiale, din acest moment privată de baza ei politică", ca să reluăm cuvintele lui P. Avril. În această situație de repliere a puterii
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
de atitudine, intitulat "Pro domo", din care se cuvine să reținem, printre altele, ca semnificativă, si caracterizarea operei literare că "formă vie": Construcția nu poate fi confundată cu arta retorica. Construcția înseamnă organizare deliberată, căci formele vii [s.n.] nu se ivesc, numai ridicol, numai pe cale de procreare sexuală; zămislire a cărei înțelegere d-l F. Aderca o are cu prisosință. Aceasta e perpetuarea, cealaltă e creațiunea. (...) Poezia trebuie să păstreze invariante față de anumite grupuri de transformări verbale. Invariantul permanentă, e subtilă
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
propria-i lumină. Din acest abis insondabil, spune Valéry, în jurul acestei: "Ființe fără chip, fără origine, la care se raportează orice tentativă de a construi un cosmos"73, care este gândirea pentru ea însăși, atunci când el, poetul, este atent, se ivește pe neașteptate formă seminala, din care inteligență va configura poemul. Poezia nu este, așa cum pare la prima vedere, doar o oglindă întoarsă nu spre sine ci, paradoxal, un speculum mundi, pentru ca, astfel, recuperează viziunea integratoare, ce lipsește viziune utilitare, comune
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
mundi nova, imago nulla 5 - dar pe care mai speră, totuși, să o recupereze, printr-o sinteză nouă a cunoașterii - visul vincian -, Ion Barbu crede, cu convingere, ca poezia poate aduce o contribuție esențială. Pentru "adevărul" ce promitea să se ivească, poetul român își rezervase traducerea. Bibliografie Bachelard, Gaston, "Apele adânci, apele stătătoare, apele moarte, apa grea în reveriile lui Edgar Poe" în Apă și Visele. Eseu despre imaginația materiei, traducere de Irina Mavrodin, Editura Univers, București, 1995. Bailey, J. O.
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
fulgerate" (1930), în Versuri și proza, p. 179: "[...] și Soarele mai ales: orb, hipogeic, aur sterp ori inima a Erdei, catre care Novalis comandă echipele-i de vise ; când minunea acestor dezgropări, arzând de focul absorbit al visului, ni se ivi, câți dintre noi vor fi recunoscut duhul unui nou Băteau ivre venit că campeze "sous Voeil niais des falots"? 25 Idem, pp. 178-179: "Fii ai unor părinți eminescieni, făgăduiți dulcelui vis germanic, prin taină ierbii de omăt și a florii
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Agârbiceanu și Pavel Dan. Memorabile sunt certurile pentru pământ (pentru avere în general) din sânul familiei, precum și tirania „Moșului” asupra copiilor. De altfel, „Moșul” și „Buna”, creionați după chipul real al bunicilor din Ogra ai scriitorului, cu delicatețea și sensibilitatea ivite din dragostea pe care le-o păstra, dar și cu privirea rece, a observatorului imparțial, sunt, poate, personajele cele mai reușite ale cărții. Dacă în romanul Am plecat din sat V. părea că se folosește de copil (alter egoul său
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]
-
românească, și mai apoi în întreaga cultură română înainte de întemeierea statului, prin "atingerea cu bulgarii", a alterat sufletul latin al limbii române. O mare victorie s-a repurtat odată cu reintroducerea limbii române în locul celei slavone în secolul al XVII-lea. "Ivindu-se d-asupra horizontului rumânesc o lumină care împrăștie negura limbei slavone, limba rumânească se-desrobi, se ridică la cinstea ce i se-cuvine, și întemeidu-se o tipografie rumânească, rumânii începură mai mult a fi rumâni cunoscându-și drepturile naționalității" (Aaron
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
obicinuelnic" - ius-valachicum - este factorul juridic alidentității istorice românești, elementul de legătură al românității în cadrul unei unități juridice consuetudinare (p. 14); 7. Factorul moral dat de conștiința națională, principiul diriguitor al identității istorice românești, cea care a fost necesară a se ivi pentru ca ceilalți factori care preexistau să se închege într-un tot unitar. Credința necondiționată în națiune se întrupează discursiv și într-o soteriologie a românismului (ale cărei rădăcini pot fi găsite în mesianismul bălcescian). Destinul neamului este împlinit și triumful
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fapt opera PCR. Chiar dacă oficial a fost înființat în 1921, rădăcinile Partidului sunt coborâte până în prima parte a secolului al XIX-lea. Partidul își lucrează biografia instituțională. Apariția Partidului Comunist Român nu mai este prezentată ca o creație ex nihilo, ivită pe scena politicii interbelice românești în 8 mai 1921, ci rezultatul unui proces de "clarificare ideologică" soldat cu radicalizarea mai vechiului Partidului Socialist, el însuși o înnoire a istoricului Partid Social-Democrat din România. Din vechi în mai vechi, Partidul își
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
tonalitățile belice. 3.6.4. Memoria (post)națională: de la inerție, prin anticomunism, spre europenizare Sfidând structura anului școlar, Revoluția română izbucnită în decembrie 1989 a dat peste cap planurile didactice care, desigur, nu au inclus în prognozele sale evenimentul revoluționar. Ivită în mijlocul anului școlar, Revoluția din '89 a bulversat planurile autorităților școlare, care au fost puse în situația de a revizui radical conținutul învățământului în sensul decapării componentei comuniste. Sub imperiul urgenței, autoritățile au decis ca pentru restul anului școlar 1990
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
trimite și la realități istorice ale vremii. Fiecare crisalidă și fiecare partener al ei se pare că reprezintă familii bine-cunoscute ale Florenței, cum ar fi Della Tosa, Nerli, Peruzzi.609 Cu acestă operă Boccaccio instituie romanul pastoral, o combinație reușită ivită din melanjul dintre alegoria pastorală clasică, viziunea alegorică medievală și romanul de aventuri.610 Donnele angelicate care ar trebui să fie aceste personaje feminine nu mai sunt întru-totul credibile în puritatea lor, pentru că se pune întrebarea firească de ce aceste femei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Modul în care sunt portretizați protagoniștii operei, Africo și Mensola, reține atenția. Naratorul îi descrie pe cei doi îndrăgostiți cu ironie și afecțiune și mai ales cu realism. Mensola este o combinație delicată de îndoieli și sentimente contradictorii. Conflictul se ivește, în cazul ei, din dorința de a-și păstra votul castității pe care l-a oferit, în calitate de nimfă, zeiței Diana și forța de neînlăturat a naturii, care o atrage ireversibil spre tânărul îndrăgostit nebunește de ea. Când aruncă săgeata spre
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de fapt soarta lor. Povestea lor începe în templu din Palladium; previziunile lui Calcas și pasiunea lor îi desparte; pericolul care plutea asupra orașului o face pe femeie să judece lucid, până când Diomede îi cucerește inima schimbătoare. Tragedia personajului se ivește din tragedia situației, a contextului.” Ibidem, p. 121. (trad. n.) 982 Aldous Huxley, Chaucer, în „The London Mercury”, vol. II, nr. 8, June, 1920, p. 189. (trad. n.) 983 Ibidem. 264 Că-n ochii-i limpezi raiul s-a-ntrupat.../ și frumusețea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
forțelor trupești”, „inamic al tinereții și moarte a celor bătrâni”, „mama viciului”, „un lucru lipsit de orice rațiune, ordine sau stabilitate”, „viciul minților nesănătoase”, „îngrădire a libertății umane” 1029 . Zâmbetul senin al Decameronului a dispărut și în locul lui s-a ivit un sarcasm amar. Femeile nu mai au nimic din frumusețea și noblețea de altădată: „Dacă aud un șoarece cutreierând prin casă, sau vântul mișcând o fereastră, sau o pietricică care cade, devin agitate, speriate și lipsite de orice putere [...] dar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
morții poetului, ci de data excluderii sale din presă, acel fatidic 28 iunie 1883 ținut bine minte în perioada interbelică. Cert este că presa vremii semnalează, în acești ani, slaba prezență a publicului la întrunirile dedicate lui Eminescu și se ivesc diferite inițiative pentru atragerea lui. Perpessicius, de pildă, va spune (în Universul literar, suplimentul Universului) că abia dacă a numărat vreo 50 de persoane la mormântul poetului pe 15 iunie 1926, când se comemora moartea sa. Este perioada când se
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
lucrase poetul în Botoșani, fără ca sora sa să știe. 10 februarie: „D-nu Maiorescu scrie doctorului ce crede de boala lui Mihai și de garantează să-l facă sănătos, sau este numai o ameliorare, care poate mai târziu să se ivească cu și mai mare furie și dacă s-a lăsat de băut. Doctorul i-as răspuns franțuzește, el românește nu se poate exprima bine, că se va face cu totul bine făcând și la vară 30 de băi la Hall
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
doctorul.”, și, apoi, cea din 10 februarie 1888, cu explicații suplimentare: „D-nu Maiorescu scrie doctorului ce crede de boala lui Mihai și de garantează să-l facă sănătos, sau este numai o ameliorare, care poate mai târziu să se ivească cu și mai mare furie și dacă s-a lăsat de băut. Doctorul i-a răspuns franțuzește, el românește nu se poate exprima bine, că se va face cu totul binen făcând și la vară 30 de băi la Hall
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
un băiat, de 10-13 ani, scoate câte un obiect din apă și, împreună cu "vergelatorul" sau vestitorul de Anul Nou, prevesteau norocul fiecăruia, rostind, în același timp, urarea de Anul Nou: "Anul vechi, ici, se sfârșește / Și cel nou ni se ivește. / Mergeți măi, tăiați un bou, / Căci mâni este Anul Nou! / Și fripturi bune făcând, / Să bem vinul gâlgâind.../ Demnele din acest vas / Să vă fie tot de tras, / De tras sorț de bucurie / Din anul ce o să vie. Scoate-un
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o apă înghețată: "Bună seara, Sîn Vasile! Eu nu mă spăl de zoioasă, / De lepoasă, / Da mă spăl / De ură, / De făcătură, / Să rămân peste an: / Curată, / Luminată, / Ca sfântul soare / Când răsare, / Ca apa din fundul pământului, / Curată, curgătoare, / Ivindu-se pe fața pământului / La soare. / Eu mă rog, sfinte Vasile, / Să-mi trimiți ursitul meu / De trei ursite ursat, / De Dumnezeu dat, / De buni oameni îndemnat, / Să-l visez la noapte / Luându-mi inelul meu / de sub punte!"156 În
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cea mai grea muncă din cîte există; probabil de aceea o fac atît de puțini.” (Henry Ford) Pentru că a „gîndi” Înseamnă nu numai a argumenta/contraargumenta convingător pe marginea unui subiect, sau a găsi rezolvări/soluții eficiente problemelor care se ivesc, ci și a-ți asuma responsabilitatea celor pe care le-ai gîndit, la un moment dat. Spirit critic, obiectiv - apreciere și autoapreciere subiectivă „Simțurile nu Înșală; judecata Înșală.” (J. W. Goethe) Totuși, „judecata” este superioară „simțurilor”, deoarece ea ne dă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
primit datorită sfaturilor sale, nimeni nu se poate îndoi de faptul că deplâng pierderea unui ministru atât de bun și credincios. Dar aș dori ca lumea să știe, prin intermediul mărturiilor mele pe care la aduc cu fiecare ocazie care se ivește, cât de dragă îmi este amintirea lui [...]. Am reușit să păstrez în funcții toate persoanele care m-au servit în timpul administrației vărului meu, cardinalul de Richelieu, și drept asistent pe cardinalul Mazarin, care mi-a dat atâtea dovezi de capacitate
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
mai diferite. Totuși, ei erau uniți în adevărurile creștine și mărturiseau aceeași credință și autoritate, adică Biserica. „Mulțimea celor care crezuseră era ca o singură inimă și un singur suflet. Nu mult după acele timpuri, în mijlocul Bisericii s-au ivit certuri, neînțelegeri și dezbinări. Au apărut ereticii de diferite feluri, care au semănat învățături greșite în ogorul spiritual al împărăției lui Dumnezeu pe pământ. Sf. Apostol Pavel, la Milet, în drum spre Ierusalim, a chemat la sine pe slujitorii Bisericii
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
cu cel al textelor dactilografiate la vechile mașini de scris (care aveau, cel puțin, scuza „neputinței” lor tehnice). Iată un text tehnoredactat astfel: Astfel se stinse În al optulea lustru de viață cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca În albie, și peste locul Îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va vesteji pe cer În depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
dactilografiate la vechile mașini de scris (care aveau, cel puțin, scuza „neputinței” lor tehnice). Iată un text tehnoredactat astfel: Astfel se stinse În al optulea lustru de viață cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca În albie, și peste locul Îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va vesteji pe cer În depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
am Întâlnit acest procedeu la unii poeți care țin la o anumită formă grafică a poemelor publicate. Iată același citat, aliniat la centru: Astfel se stinse În al optulea lustru de viață cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca În albie, și peste locul Îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va vesteji pe cer În depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]