16,589 matches
-
fie în simpla recitire a textului pentru a elimina greșelile evidente, fie în compararea copiei cu exemplarul reprodus pentru a se asigura de fidelitatea transcrierii, fie în confruntarea cu un alt exemplar decît cel folosit și considerat mai bun. Adesea, manuscrisele de copiat erau împrumutate de la o altă mănăstire, dar se recopiau și lucrările care se găseau deja în mănăstire, fie pentru că aveau nevoie de mai multe exemplare, fie pentru că se primea o comandă din exterior. Scriptorium-ul ținea loc și de
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
tîrziu, se ajunge la un sistem coerent de semne convenționale: o linie deasupra unei litere pentru a arăta că un cuvînt este prescurtat etc. Folosite adesea și de primii tipografi, aceste abrevieri fac dificilă citirea textelor vechi. 4. Decorarea. Reputația manuscriselor medievale provine într-o asemenea măsură din decorarea lor încît uneori se uită celelalte aspecte. Este adevărat, aceste manuscrise au o importanță artistică fundamentală, deoarece pictura Evului Mediu timpuriu supraviețuiește aproape numai prin ilustrații. Acestea nu sînt întotdeauna originale; scribii
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
un cuvînt este prescurtat etc. Folosite adesea și de primii tipografi, aceste abrevieri fac dificilă citirea textelor vechi. 4. Decorarea. Reputația manuscriselor medievale provine într-o asemenea măsură din decorarea lor încît uneori se uită celelalte aspecte. Este adevărat, aceste manuscrise au o importanță artistică fundamentală, deoarece pictura Evului Mediu timpuriu supraviețuiește aproape numai prin ilustrații. Acestea nu sînt întotdeauna originale; scribii care recopiau textele din vechile manuscrise puteau să reproducă și imaginile. Se întîmpla și ca pictura manuscriselor să-și
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
măsură din decorarea lor încît uneori se uită celelalte aspecte. Este adevărat, aceste manuscrise au o importanță artistică fundamentală, deoarece pictura Evului Mediu timpuriu supraviețuiește aproape numai prin ilustrații. Acestea nu sînt întotdeauna originale; scribii care recopiau textele din vechile manuscrise puteau să reproducă și imaginile. Se întîmpla și ca pictura manuscriselor să-și împrumute modelele și altor arte, dar cel mai adesea influența fresca, mozaicul, vitraliul, tapiseria, emailul și chiar sculptura monumentală. Tehnica sa poate părea rudimentară și lipsită de
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
adevărat, aceste manuscrise au o importanță artistică fundamentală, deoarece pictura Evului Mediu timpuriu supraviețuiește aproape numai prin ilustrații. Acestea nu sînt întotdeauna originale; scribii care recopiau textele din vechile manuscrise puteau să reproducă și imaginile. Se întîmpla și ca pictura manuscriselor să-și împrumute modelele și altor arte, dar cel mai adesea influența fresca, mozaicul, vitraliul, tapiseria, emailul și chiar sculptura monumentală. Tehnica sa poate părea rudimentară și lipsită de perspectivă, dar neîndemînarea pe care credem că o observăm se explică
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
plus, surprindea personajele reale și nu aparente; el le reprezenta după ideea pe care și-o făcea despre ele și nu ezita să le ierarhizeze material printr-o deformare voluntară a proporțiilor. Inițiala împodobită ocupă un loc primordial în decorarea manuscriselor Evului Mediu timpuriu. Ea are o semnnificație profundă, nerăspunzînd numai unei nevoi de decorare, ci exprimînd și caracterul sacru al cuvîntului, semnificația sa, de care oamenii Evului Mediu erau mai conștienți decît noi. Însăși forma inițialei îi sugerează miniaturistului o
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
evoluează spre litera împodobită cu figurine, care se va dezvolta în epoca gotică. Aceasta nu mai transformă litera într-un motiv decorativ și simbolic; redevenită ea însăși, litera se mulțumește să servească drept cadru unei imagini. În perioada merovingiană, decorarea manuscrisului rămîne săracă, ornamentația cîștigă teren în defavoarea ilustrației, care se limitează adesea la inițiale și elemente marginale, iar manuscrisele frumoase sînt rare (Sacramentaire de Gellone). O artă originală trebuie căutată în Irlanda: caracterizată prin obișnuința de a lucra metalul, ea se
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
într-un motiv decorativ și simbolic; redevenită ea însăși, litera se mulțumește să servească drept cadru unei imagini. În perioada merovingiană, decorarea manuscrisului rămîne săracă, ornamentația cîștigă teren în defavoarea ilustrației, care se limitează adesea la inițiale și elemente marginale, iar manuscrisele frumoase sînt rare (Sacramentaire de Gellone). O artă originală trebuie căutată în Irlanda: caracterizată prin obișnuința de a lucra metalul, ea se manifestă în manuscrise printr-o decorație în principal geometrică, al cărei element esențial este împletirea (Evangéliaire de Durow
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
ornamentația cîștigă teren în defavoarea ilustrației, care se limitează adesea la inițiale și elemente marginale, iar manuscrisele frumoase sînt rare (Sacramentaire de Gellone). O artă originală trebuie căutată în Irlanda: caracterizată prin obișnuința de a lucra metalul, ea se manifestă în manuscrise printr-o decorație în principal geometrică, al cărei element esențial este împletirea (Evangéliaire de Durow, Livre de Kells). În peregrinările lor, călugării irlandezi au adus arta lor la anglo-saxoni (Evangéliaire de Lindisfarne), apoi pe continent (Evangéliaire de Saint-Gall, Lectionnaire de
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
element esențial este împletirea (Evangéliaire de Durow, Livre de Kells). În peregrinările lor, călugării irlandezi au adus arta lor la anglo-saxoni (Evangéliaire de Lindisfarne), apoi pe continent (Evangéliaire de Saint-Gall, Lectionnaire de Luxeuil). Renașterea carolingiană se manifestă strălucit în decorația manuscriselor. Carol cel Mare, Ludovic cel Pios, Carol cel Pleșuv sînt amatori de cărți frumoase. Cele mai prețioase sînt împodobite luxos, scrise cu litere de aur sau argint pe un pergament de culoarea purpurei (Evangéliaire de Saint-Riquier). Clasificarea producției în școli
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Albi, Saint-Sever, Toulouse) și ajunge chiar și în centru (Limoges). Regăsim în miniaturile spaniole aceleași elemente decorative ca și în arhitectura mozarabă: arcaturi din fier ŕ cheval, cu caractere cufice, animale exotice etc. Această artă se exprimă foarte bine în manuscrisele care reproduc comentariile călugărului asturian, Beatus, despre Apocalipsă, executate în secolele X-XII. În Italia centrală și meridională amprenta bizantină marchează decorarea manuscriselor. Codicele ornate cu miniaturi sînt încă rare, iar decorațiile cele mai originale se găsesc în sulurile din Exultet
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
arcaturi din fier ŕ cheval, cu caractere cufice, animale exotice etc. Această artă se exprimă foarte bine în manuscrisele care reproduc comentariile călugărului asturian, Beatus, despre Apocalipsă, executate în secolele X-XII. În Italia centrală și meridională amprenta bizantină marchează decorarea manuscriselor. Codicele ornate cu miniaturi sînt încă rare, iar decorațiile cele mai originale se găsesc în sulurile din Exultet, care îi serveau diaconului în timpul nopții pascale; principalul scriptorium era cel din Monte Cassino. În Anglia romană, principalele centre de miniatură sînt
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
în epoca lui Carol cel Mare, dar rămîn mai nuanțate decît în epoca gotică. Nu toate inițialele sînt ornate; multe sînt numai trasate cu un obiect mai gros și cu cerneală colorată. Alternanța inițialelor verzi, roșii, albastre indică adesea un manuscris roman. Legătura nu este decît un element exterior al cărții; ea contribuie totuși la creșterea valorii volumelor și prezintă adesea un interes artistic sigur. Obiceiul de a lega bogat manuscrisele este vechi, mai ales pentru lucrările sacre, biblice sau liturgice
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
cerneală colorată. Alternanța inițialelor verzi, roșii, albastre indică adesea un manuscris roman. Legătura nu este decît un element exterior al cărții; ea contribuie totuși la creșterea valorii volumelor și prezintă adesea un interes artistic sigur. Obiceiul de a lega bogat manuscrisele este vechi, mai ales pentru lucrările sacre, biblice sau liturgice, păstrate mai degrabă în visterii decît în biblioteci. Legăturile de orfevrărie erau numeroase. Făcute din plăci de aur și argint, în care erau reliefate scenele religioase, subliniate cu perle, smaralde
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
bibliotecile mănăstirilor și ale bisericilor se puteau mîndri cu exemplare ca cele descrise anterior. E greu de apreciat importanța numerică a bibliotecilor între secolele al IX-lea și al XI-lea; se estimează că o colecție medie număra 200-300 de manuscrise (Saint-Riquier) și că bibliotecile mai importante adunau 300-400 de exemplare (Corbie, Saint-Bertin, Saint-Amand, Gorze, Stavelot, Lobbes, Murbach); cazurile excepționale care depășeau această cifră erau remarcabile: Fulda, Lorsch (590 de manuscrise în secolul al X-lea), Bobbio (666 manuscrise). Realizarea lor
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
-lea; se estimează că o colecție medie număra 200-300 de manuscrise (Saint-Riquier) și că bibliotecile mai importante adunau 300-400 de exemplare (Corbie, Saint-Bertin, Saint-Amand, Gorze, Stavelot, Lobbes, Murbach); cazurile excepționale care depășeau această cifră erau remarcabile: Fulda, Lorsch (590 de manuscrise în secolul al X-lea), Bobbio (666 manuscrise). Realizarea lor era comandată de nevoile practice ale unei comunități religioase; de unde și importanța numerică și calitativă a manuscriselor liturgice și a celor care conțineau cuvîntul lui Dumnezeu. Din această perspectivă, se
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
200-300 de manuscrise (Saint-Riquier) și că bibliotecile mai importante adunau 300-400 de exemplare (Corbie, Saint-Bertin, Saint-Amand, Gorze, Stavelot, Lobbes, Murbach); cazurile excepționale care depășeau această cifră erau remarcabile: Fulda, Lorsch (590 de manuscrise în secolul al X-lea), Bobbio (666 manuscrise). Realizarea lor era comandată de nevoile practice ale unei comunități religioase; de unde și importanța numerică și calitativă a manuscriselor liturgice și a celor care conțineau cuvîntul lui Dumnezeu. Din această perspectivă, se înțelege de ce s-a păstrat mai puțin literatura
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Murbach); cazurile excepționale care depășeau această cifră erau remarcabile: Fulda, Lorsch (590 de manuscrise în secolul al X-lea), Bobbio (666 manuscrise). Realizarea lor era comandată de nevoile practice ale unei comunități religioase; de unde și importanța numerică și calitativă a manuscriselor liturgice și a celor care conțineau cuvîntul lui Dumnezeu. Din această perspectivă, se înțelege de ce s-a păstrat mai puțin literatura profană a Antichității decît literatura creștină a primelor secole; totuși textele clasice nu erau absente. Aproape toate lucrările erau
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
de ce s-a păstrat mai puțin literatura profană a Antichității decît literatura creștină a primelor secole; totuși textele clasice nu erau absente. Aproape toate lucrările erau în latină; existau puține texte în greacă sau ebraică; limbile naționale apăreau în cîteva manuscrise, mai adesea în vocabulare și glosare decît în texte. III. Perioada laică 1. Producerea și difuzarea cărții. La sfîrșitul secolului al XII-lea și în cursul secolului al XIII-lea are loc o transformare în producerea și difuzarea cărții. Abațiile
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
cărții. La sfîrșitul secolului al XII-lea și în cursul secolului al XIII-lea are loc o transformare în producerea și difuzarea cărții. Abațiile încetează să mai fie singurele centre ale vieții intelectuale și scriptoria lor nu mai produc decît manuscrise liturgice și lucrări de studiu pentru propriul uz. Care sînt motivele acestei mutații? Distruse de invazii, orașele Apusului nu mai strîng în interiorul zidurilor lor decît o populație restrînsă și o activitate limitată la nevoile locale și cotidiene. Ori cartea este
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
nevoile locale și cotidiene. Ori cartea este prin esență un produs urban, deoarece orașul este locul privilegiat al schimburilor, atît intelectuale cît și materiale. Nu mai există nici cerere, nici ofertă, nici o organizație comercială de producție și de difuzare a manuscriselor. Ceea ce rămăsese din viața economică se refugiase în aglomerațiile rurale: în moșiile merovingiene și abații. Viața intelectuală se izola în aceste abații; bibliotecile și scriptoria lor satisfăceau nevoile comunităților respective, iar difuzarea scrierilor timpului nu ieșea deloc din circuitul închis
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
universitățile; cei care le practicau împărtășeau privilegiile acestora din urmă, dar suportau și controlul lor. Alături de copiști, adesea clericii, uneori studenți nevoiași, au apărut două profesii cu caracter comercial. Librarul era un negustor sau mai curînd un depozitar al cărților; manuscrisele, care rămîneau rare, circulau mult și erau adesea revîndute; acestea îi întrețineau negoțul. Staționarul avea un rol mai precis; pentru a asigura copierii un ritm accelerat și pentru a garanta exactitatea textelor, universitățile au instaurat în cursul secolului al XIII
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
precis; pentru a asigura copierii un ritm accelerat și pentru a garanta exactitatea textelor, universitățile au instaurat în cursul secolului al XIII-lea sistemul pecia; pentru fiecare tratat de teologie sau de artă liberală de pe care universitatea preda, exista un manuscris model, exemplar, depus la staționar (care putea el însuși să fabrice și să vîndă copiile); acesta îl închiria, fie în întregime, fie, cel mai adesea, pe caiete (peciae = piese); astfel împărțit, exemplar-ul putea să fie folosit simultan de mai
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
să fabrice și să vîndă copiile); acesta îl închiria, fie în întregime, fie, cel mai adesea, pe caiete (peciae = piese); astfel împărțit, exemplar-ul putea să fie folosit simultan de mai mulți copiști, iar reproducerea textelor era standardizată, deoarece toate manuscrisele proveneau de la același original. Dezvoltarea orașelor a adus o altă clientelă cărții; cursurile princiare luau amploare, o întreagă lume de juriști se instituia, o burghezie îmbogățită prin comerț se afirma; toți aveau nevoie de cărți, fie specializate (texte juridice), fie
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
cîțiva librari au apărut și în alte orașe mari. Bibliotecile monastice nu mai sînt singurele colecții de carte. Bibliotecile regale iau amploare, începînd cu cea a Sfîntului Ludovic; cea a lui Carol al V-lea, care aduna 1 200 de manuscrise în turnul Luvrului, a rămas celebră. Gustul pentru carte cîștigă marile personalități; Richard de Bury (1281-1345), cancelar al Angliei, scrie Philobiblon, prima lucrare de bibliofilie; ducele Jean de Berry (1340-1416) este cunoscut pentru frumoasele manuscrise pe care le-a comandat
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]