12,261 matches
-
Lista peștilor din Marea Neagră conține 198 specii de pești care trăiesc în apele Mării Negre. Lista include atât reprezentanți ai faunei indigene, cât și specii invazive sau introduse. În listă sunt incluși peștii osoși ("Osteichthyes"), peștii cartilaginoși ("Chondrichthyes") și ciclostomii ("Cyclostomata"). Lista cuprinde specii marine și salmastre. Apele salmastre litorale (în România complexul Razelm-Sinoe, melelele de la gurile Dunării) sunt populate de specii eurihaline, fie dulcicole, fie marine, precum și de specii migratoare. Speciile migratoare (peștii
Peștii din Marea Neagră () [Corola-website/Science/335109_a_336438]
-
renumitul „Tratat de ichtiologie” a lui Sergiu Cărăușu, în care sunt descrise speciile de pești din România, cuprinzând și cele din Marea Neagră. În 1964 apare monografia lui Petru Bănărescu „Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIII : Pisces - Osteichtyes (Pești ganoizi și osoși)”, iar în 1969 „Fauna Republicii Socialiste România. Vol. XII : Fascicula 1: Cyclostomata și Chondrichthyes (Cyclostomi și selacieni)” unde sunt descrise amănunțit toate speciile de pești din România, inclusiv și cele de pe litoralul romînesc al Mării Negre. Radu Gheorghe și Radu Elena
Peștii din Marea Neagră () [Corola-website/Science/335109_a_336438]
-
le (s) sunt un ordin de pești osoși acantopterigieni de talie mică cu corpul alungit la care înaintea înotătoarei dorsale se găsesc 2-17 țepi (spini) izolați, înotătoarele ventrale așezate puțin înapoia celor pectorale au o radie spinoasă și 0-2 radii articulate divizate și înotătoarea anală este opusă dorsalei
Gasterosteiforme () [Corola-website/Science/335173_a_336502]
-
care înaintea înotătoarei dorsale se găsesc 2-17 țepi (spini) izolați, înotătoarele ventrale așezate puțin înapoia celor pectorale au o radie spinoasă și 0-2 radii articulate divizate și înotătoarea anală este opusă dorsalei. Corpul, fără solzi, este acoperit cu scuturi (plăci) osoase, mai ales pe flancuri. Au gura mică și protractilă, așezată în vârful unui bot de regulă alungit în formă de tub. Ordinul gasterosteiforme cuprinde 5 familii, 11 genuri și 29 specii de pești răspândite în mările și apele salmastre și
Gasterosteiforme () [Corola-website/Science/335173_a_336502]
-
nu au spin în înotătoarea ventrală. Înotătoarea anală este opusă înotătoarei dorsale și este formată din radii ramificate, prima radie este spinoasă, adică are forma unui țep. Corpul, fără solzi, adesea mai mult sau mai puțin învelit de plăci (scuturi) osoase așezate în rânduri longitudinale, mai ales pe laturile corpului; mai rar corpul este nud, fără plăci osoase. Capul este prelungit într-un bot scurt sau tubiform (alungit în formă de tub). Gura de obicei mică , terminală și protractilă, mărginită numai
Gasterosteiforme () [Corola-website/Science/335173_a_336502]
-
ramificate, prima radie este spinoasă, adică are forma unui țep. Corpul, fără solzi, adesea mai mult sau mai puțin învelit de plăci (scuturi) osoase așezate în rânduri longitudinale, mai ales pe laturile corpului; mai rar corpul este nud, fără plăci osoase. Capul este prelungit într-un bot scurt sau tubiform (alungit în formă de tub). Gura de obicei mică , terminală și protractilă, mărginită numai de premaxilare (intermaxilare), este prevăzută cu dinți fini pe oasele gurii (adică pe fălci). Craniul lateroparietal și
Gasterosteiforme () [Corola-website/Science/335173_a_336502]
-
prezente. Oasele nazalele legate printr-o membrană de frontale; apofiza de pe suprafața inferioară a nazalelor le prinde strâns de parasfenoid și de etmoidalele laterale. Un singur metacleitru (postcleitru) sau el lipsește. Pe fața ventrală a hipocoracoidului se află o piesă osoasă de membrană, numită de diverși autori: ectocoracoid, interclavicular sau infraclavicular. Între cleitru și claviculă există un orificiu. Centura pelviană nu este legată direct de cea scapulară (respectiv de cleitru). Vertebrele anterioare au o formă normală. Coastele prezente. Sunt peștii fizocliști
Gasterosteiforme () [Corola-website/Science/335173_a_336502]
-
le (Cyprinodontiformes) este un ordin de pești osoși teleosteeni de talie mică care se aseamănă cu ciprinidele la aspect și prin prezența dinților faringieni, de unde li se și trage numele (grecescul "kyprinos" = crap și "odont" = dinți + cuvântul latin "forma" = formă), fără să aibă și alte caractere de ordin
Ciprinodontiforme () [Corola-website/Science/335335_a_336664]
-
și paraziți. Dintre paraziți predomină trematodele, cestodele și helminții și diverse specii de fungi. Printre principalii prădători sunt diferite specii de pești, păsări piscivore și șerpi acvatici. Specia are o valoare economică sau sportivă modestă și locală. Carnea porcușorului este osoasă dar foarte gustoasă și îndulcește mult ciorba fiind apreciată de pescarii locali. În unele țări din Europa de Est este comercializată pe piețele de pește și este consumată prăjita sau conservată. Specia este încă relativ comună și abundentă în mare parte din
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
anului. Fiecare femela depune câteva mii de icre. Icrele sunt depuse pe pietre, în zone mai puțin adânci, cu o viteză a curentului de 1 m/s. În pescuitului industrial și sportiv au o importanța redusă și locală. Carnea deși osoasă, este totuși gustoasă, și este apreciată la nivel local. Specia este încă relativ abundentă și comună în cele mai multe părți a ariei de distribuție. Populațiile din Austria centrală și de vest și ce bavareză sunt pe cale de dispariție, iar unele populații
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
s-au retras în Irusviruk. După ce bătălia dintre Împărăteasa Cyrsa și turasynzi a dezlănțit Urgia, virukii au ridicat un „voal vrăjit” ("tavam eyzar') care să țină în frâu magia din Ixyll. Masculii viruk depășesc 2 m în înălțime, au plăci osoase pe mâinile lungi și subțiri, piele verde-deschis pe gât, piept, pântec și partea interioară a brațelor și verde-închis pe restul corpului (inclusiv fața), păr lung și negru, ochi negri, gheare ascuțite și otrăvite la degetele de la mâini și de la picioare
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
a trupului este romboidală. Sunt acoperiți cu solzi, au membrane între degetele terminate cu gheare ascuțite, dinți triunghiulari, nu au gât sau urechi vizibile, iar ochii sunt mari și rotunzi, de culoare neagră, lucioasă, plați și neprotejați de o structură osoasă. Mai sunt cunoscuți și sub numele de oameni-șopârlă, oameni-rechin sau oameni-amfibie. Fenni sunt creaturi inteligente, amuzante, care posedă o serie de abilități, dar care devin animalice, crude și de neoprit când sunt în haită. Ele au fost create de zeul
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
parte laterală a treimii mijlocii a feței posterioare a ulnei (sub inserția mușchiul abductor lung al policelui) și pe membrana interosoasă corespunzătoare a antebrațului. Corpul muscular se continuă în jos cu un tendon lung terminal care trece printr-un șanț osos oblic, situat pe fața posterioară a epifizei inferioare a radiusului; cotește puțin împrejurul tuberculului dorsal Lister ("Tuberculum dorsale") ce delimitează lateral acest șanț; apoi îndreptându-se oblic distal și lateral, încrucișează tendoanele mușchiul lung extensor radial al carpului ("Musculus extensor
Mușchiul extensor lung al policelui () [Corola-website/Science/331796_a_333125]
-
extensor pollicis longus"). Aria tabacherei anatomice este formată de osul trapez. Pielea ridicată de cele două margini formează o depresiune în care se punea tutunul pentru a fi prizat, de unde și denumirea de "tabachera anatomică". În fundul tabacherei anatomice, pe planul osos, se găsesc dinspre proximal spre distal tendoanele mușchiului scurt extensor radial al carpului ("Musculus extensor carpi radialis brevis") și al mușchiului lung extensor radial al carpului ("Musculus extensor carpi radialis longus") și artera radială. Este un extensor a falangei distale
Mușchiul extensor lung al policelui () [Corola-website/Science/331796_a_333125]
-
adiacent care îl separă de mușchiul extensor al degetelor ("Musculus extensor digitorum"). Corpul muscular se continuă de la jumătatea antebrațului cu un tendon lung care merge paralel cu cel al mușchiului lung extensor radial al carpului și coboară împreună prin șanțul osos cel mai lateral de pe fața posterioară a epifizei inferioare a radiusului. Tendoanele acestor doi mușchi merg împreună încă de la nivelul jumătății inferioare a antebrațului, unite între ele printr-o lamă de țesut conjunctiv, trec pe sub retinaculul extensorilor având o teacă
Mușchiul scurt extensor radial al carpului () [Corola-website/Science/331813_a_333142]
-
însoțită de un edem și o vasodilatație a țesuturilor adiacente, în special a tendonului rotulian ("Ligamentum patellae"), leziune ce se remite în timp, obținându-se vindecarea după 2-3 ani. Tuberozitatea tibială rămâne hipertrofiată și neregulată, existând posibilitatea izolării unui fragment osos în tendonul rotulian (cauză de durere ulterioară). Boala afectează cu predilecție sexul masculin, apărând între 10-16 ani. Majoritatea bolnavilor sunt viguroși, sportivi. Durerea este de obicei unilaterală, uneori durerea poate fi bilaterală (în 25% de cazuri), fie simultan, fie alternativ
Boala Osgood-Schlatter () [Corola-website/Science/331808_a_333137]
-
forțate care devine dureroasă prin tracțiunea exercitată de mușchiul cvadriceps asupra tuberozității tibiale anterioare. Examen radiologic al genunchiului se face în mod obligatoriu bilateral și numai din profil. În mod normal, înainte de 10 ani, nu există o osificare a punctelor osoase reprezentând această tuberozitate. În cazul maladiei Osgood-Schlatter, tuberozitatea tibială se recurbează "în trompă de tapir" sau "buză de tapir", este fragmentată sau prezintă zone de condensare și zone clare de osificare insuficientă. Evoluția este de lungă durată. Remisiunea este de
Boala Osgood-Schlatter () [Corola-website/Science/331808_a_333137]
-
care sunt extrem de rare, este necesar imobilizarea în aparat gipsat, injectarea intralezională de hidrocortizon, sau un tratament chirurgical ce constă în incizia părților moi adiacente, foraje multiple chirurgicale al tuberculului, incizia tuberculului restant hipertrofic ca și îndepărtarea chirurgicală a fragmentului osos izolat în tendon și grefele.
Boala Osgood-Schlatter () [Corola-website/Science/331808_a_333137]
-
se deplasează în satul Kolodiazhne, care a devenit reședința permanentă. Între timp, Leșia și fratele său, Michael locuiesc în Kiev, să învețe de la profesori particulari, inclusiv studierea greacă și latină. În vara anului 1883 Leșia a fost diagnosticată cu tuberculoză osoasă, în luna octombrie a acelui an, profesorul Alexandr Rinek a operat pe brațul stâng, a îndepărtat oasele afectate de procesul patologic. În decembrie, Leșia se intoarce de la Kiev la Kolodiazhne, sănătatea să îmbunătățit, prin mama Leșia studia franceză și germană
Lesia Ukrainka () [Corola-website/Science/335670_a_336999]
-
le (Syngnathiformes) (din greaca "syn" = concrescut, unit, fuzionat + "gnathos" = falcă + latina "forma" = formă; adică pești cu fălcile unite în forma unui tub) sunt un ordin de pești osoși marini litorali, din supraordinul acantopterigieni, de talie mică, cu corp alungit, foarte subțire și necomprimat, de formă foarte variabilă, oarecum ciudată. Se caracterizează prin plăcile osoase, care la marea lor majoritate acoperă în întregime corpul formând inele osoase complete, prin
Singnatiforme () [Corola-website/Science/335727_a_337056]
-
adică pești cu fălcile unite în forma unui tub) sunt un ordin de pești osoși marini litorali, din supraordinul acantopterigieni, de talie mică, cu corp alungit, foarte subțire și necomprimat, de formă foarte variabilă, oarecum ciudată. Se caracterizează prin plăcile osoase, care la marea lor majoritate acoperă în întregime corpul formând inele osoase complete, prin botul alungit într-un tub, în vârful căruia se găsește gura mică, fără dinți, prin înotătoarele ventrale așezate înapoia pectoralelor. Ordinul include 5 familii, 64 genuri
Singnatiforme () [Corola-website/Science/335727_a_337056]
-
de pești osoși marini litorali, din supraordinul acantopterigieni, de talie mică, cu corp alungit, foarte subțire și necomprimat, de formă foarte variabilă, oarecum ciudată. Se caracterizează prin plăcile osoase, care la marea lor majoritate acoperă în întregime corpul formând inele osoase complete, prin botul alungit într-un tub, în vârful căruia se găsește gura mică, fără dinți, prin înotătoarele ventrale așezate înapoia pectoralelor. Ordinul include 5 familii, 64 genuri și aproximativ 365 specii. Cele mai multe specii sunt marine, dar există câteva specii
Singnatiforme () [Corola-website/Science/335727_a_337056]
-
sunt așezate pe abdomen, în urma înotătoarelor pectorale și constau din 3-7 radii. Radiile înotătoarelor dorsale, anale și pectorale sunt nedivizate (neramificate); cele ale înotătoarelor caudale și ventrale parțial divizate (ramificate). La grupele specializate solzii sunt absenți, fiind înlocuiți cu plăci osoase (scuturi osoase), care la marea majoritate acoperă în întregime corpul; plăcile osoase de la același nivel formează câte un inel osos complet. Grupele primitive (subordinul Aulostomoidei) au solzi ctenoizi. Vomerul, mezetmoidul, pătratul și maxilarul sunt puternic alungite. Infraorbitarele, parietalele și opistoticul
Singnatiforme () [Corola-website/Science/335727_a_337056]
-
pe abdomen, în urma înotătoarelor pectorale și constau din 3-7 radii. Radiile înotătoarelor dorsale, anale și pectorale sunt nedivizate (neramificate); cele ale înotătoarelor caudale și ventrale parțial divizate (ramificate). La grupele specializate solzii sunt absenți, fiind înlocuiți cu plăci osoase (scuturi osoase), care la marea majoritate acoperă în întregime corpul; plăcile osoase de la același nivel formează câte un inel osos complet. Grupele primitive (subordinul Aulostomoidei) au solzi ctenoizi. Vomerul, mezetmoidul, pătratul și maxilarul sunt puternic alungite. Infraorbitarele, parietalele și opistoticul (intercalarul) lipsesc
Singnatiforme () [Corola-website/Science/335727_a_337056]
-
Radiile înotătoarelor dorsale, anale și pectorale sunt nedivizate (neramificate); cele ale înotătoarelor caudale și ventrale parțial divizate (ramificate). La grupele specializate solzii sunt absenți, fiind înlocuiți cu plăci osoase (scuturi osoase), care la marea majoritate acoperă în întregime corpul; plăcile osoase de la același nivel formează câte un inel osos complet. Grupele primitive (subordinul Aulostomoidei) au solzi ctenoizi. Vomerul, mezetmoidul, pătratul și maxilarul sunt puternic alungite. Infraorbitarele, parietalele și opistoticul (intercalarul) lipsesc; lacrimalul de obicei prezent. Preorbitarele uneori lipsesc; dacă există, ele
Singnatiforme () [Corola-website/Science/335727_a_337056]