12,374 matches
-
Picea abies"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), zâmbru ("Pinus cembra"), zada ("Larix decidua"), fag ("Fagus sylvestris"), scoruș de munte ("Sorbus aucuparia"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), mesteacăn ("Betula pendula") sau jneapăn ("Pinus mugo"). La nivelul ierburilor vegetează specii floristice de pajiște și de stâncărie (dintre care unele foarte rare) cu specii de: garoafa de munte ("Dianthus glacialis"), părul porcului ("Juncus trifidus"), gențiana ("Gențiana closii"), târsa mică ("Oreochloa disticha"), sisinel de munte ("Anemone alpina"), păiuș ("Festuca supina"), ghințurică ("Gențiana frigida"), ghințura ("Gențiana
Parcul Național Tatrzański () [Corola-website/Science/328033_a_329362]
-
nord-vestică a orașului Mosina, la 15 km distanță de municipiul Poznań (în sudul acestuia), capitala voievodatului. a fost înființat în anul 1957 și este o arie protejată (în lunca stângă a râului Warta) cu dealuri, morene, mlaștini, lacuri, insule, canale, pajiști, păduri și stâncării (ansamblu neregulat de formațiuni geologice - roci). Arie naturală reprezintă o zonă de interes geologic, floristic, faunistic și peisagistic. Parcul național dispune de mai multe tipuri de habitate cu păduri de pin, păduri de stejar și carpen, păduri
Parcul Național Wielkopolski () [Corola-website/Science/328048_a_329377]
-
aflate pe lista roșie a IUCN. Aria protejată dispune de clase de habitate naturale de interes comunitar constituite din păduri de foioase, păduri în tranziție, păduri caducifoliate, luciu de apă, mlaștini, plaje de nisip, dune de coastă, lacuri, turbării, stepe, pajiști naturale uscate, terenuri arabile și culturi cerealiere. La baza desemnării sitului se află mai multe specii avifaunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE din 30 noiembrie 2009 și "Directiva 79/409/CEE" din 2 aprilie
Lunca Siretului Inferior () [Corola-website/Science/328171_a_329500]
-
Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național Secțiunea a III-a - zone protejate") și este o zonă montană (cursuri de apă, cheiuri, doline, lapiezuri, abrupturi stâncoase, peșteri (Peștera Ursului și Peștera Mică), grohotișuri, pajiști montane și păduri) ce adăpostește o mare varietate de floră specifică extremității estice a Carpaților Meridionali și faună fosilă (cochilii de melci și moluște) depozitată în stratele de calcare (din versanții abrupți ai văii Ialomiței) de vârstă bathoniană și calloviană
Cheile Tătarului, Munții Bucegi () [Corola-website/Science/328271_a_329600]
-
au fost construite în munte mari adăposturi antiaeriene. După 1970 unele dintre acestea au fost lărgite și s-a amenajat o parcare subterană pentru mai mult de 1400 de vehicule. Platoul Mönchsberg conține o mică suprafață de pădure și de pajiști și este, prin urmare, o populară zonă de recreere pentru locuitorii din Salzburg și pentru turiștii aflați în oraș. Printre castelele construite pe Mönchsberg sunt următoarele: În plus, fortificațiile istorice oferă mai multe vederi panoramice asupra orașului, spre Untersberg, Alpii
Mönchsberg () [Corola-website/Science/328312_a_329641]
-
superioară a râului este împădurită. Valea râului nu este șerpuită, având forma V-ului latin, cu o lățime medie de 1,4-1,8 km. Lunca este bilaterală, cu lățimea de 100-200 m. Suprafața văii este netedă, uscată, cu vegetație de pajiște. În locurile unde se resimte remuul apei de la lacurile de acumulare, lunca este înmlăștinită, cu stufărișuri și desișuri de arbuști. Albia este puțin șerpuitoare, fără ramificații, cu lățimea de 0,5-2,0 m, până la satul Doibani, prezintă un șir de
Râul Iagorlâc () [Corola-website/Science/328362_a_329691]
-
În luna august a aceluiași an, Ludovic al II-lea i-a comunicat prietenului său Richard Wagner că a dispus să fie construită "o colibă de pustnic, rezemată de o stâncă". Ea seamănă cu cea "a lui Gurnemanz, de lângă o pajiște, care la anul va deveni o frumoasă pășune plină cu flori", îi scria el în acea scrisoare. "Un izvor curge în imediata apropiere, așa că acolo totul îmi aduce aminte de acea dimineață festivă și austeră de Vinerea Mare a voluptosului tău
Sihăstria lui Gurnemanz () [Corola-website/Science/327614_a_328943]
-
Republica Moldova, unde rămâne și în sezonul rece. Uliul porumbar populează pădurile (în special cele de conifere) cu poieni mari și spații deschise adiacente, biotopuri în care aceasta vânează de preferință. Activitatea sa de pasăre de pradă se extinde în câmpii, pajiști mărginite de garduri vii, mlaștini și lacuri cu malurile împădurite. În general, evită totuși spațiile deschise de mari dimensiuni. În unele țări, uliul s-a adaptat la mediul urban: în Rusia (în apropiere de Moscova, în timpul iernii, în Olanda (Amsterdam
Uliu porumbar () [Corola-website/Science/327732_a_329061]
-
parcului) a fost inclus în programul mondial al UNESCO „Omul și Biosferă”. Parcul national dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri de fag, păduri de brad, păduri de brad și molid, tufărișuri alpine cu arbuști, pășuni alpine sau pajiști mezofile, cu o mare varietate de floră și fauna specifică Munților Carpați. Floră este constituită din: • specii arboricole (păduri de conifere, păduri de foioase și arbuști cu jneapăn sau scoruș de munte); • ierboase (peste 200 de specii de plante vasculare
Parcul Național Babiogórski () [Corola-website/Science/327956_a_329285]
-
a țării, în sudul voievodatului Silezia Inferioară, la granița cu Cehia. a fost înființat în anul 1993 și reprezintă o zonă montană cu stâncării (roci stratificate constituite din gresii și marne sub formă de turnuri, ace, ciuperci, labirinturi), cu păduri, pajiști și văii ce conferă locului o priveliște aparte. Aria naturală reprezintă o zonă cu un deosebit interes geologic, floristic, faunistic și peisagistic. Flora ariei naturale protejate este una diversificată și alcătuită din specii de arbori (brad, molid, fag, ulm) și
Parcul Național Góry Stołowe () [Corola-website/Science/327987_a_329316]
-
din anul 1992, situl UNESCO să cuprindă și partea belarusă a pădurii, aflată în exteriorul parcului național din Polonia. Parcul național dispunde de habitate divese: cu păduri mixte de câmpie, păduri virgine de fag, păduri de conifere, tufărișuri boreale sau pajiști halofile, cu floră și faună specifică atât Europei de Est, cât și Europei Occidentale. Flora parcului național este alcătuită în cea mai mare parte din specii arboricole de pin de pădure ("Pinus sylvestris"), pin ("Pinus L."), stejar ("Quercus robur"), carpen
Parcul Național Białowieski () [Corola-website/Science/327963_a_329292]
-
Tarnica, 1346 m.), sector reliefal al Munților Tatra. a fost înființat în 1973, urmând ca din anul 1992 să fie inclus în programul mondial al UNESCO, „Omul și Biosferă”. Aria naturală protejată reprezintă o zona montană cu vârfuri, lapiezuri, doline, pajiști și pășuni montane, păduri și văii, cu o mare diversitate de floră și fauna și cu un deosebit interes peisagistic. Parcul dispune de mai multe tipuri de habitate (păduri de fag, păduri de conifere, pajiști alpine, pășuni, păduri aluviale, pajiști
Parcul Național Bieszczadzki () [Corola-website/Science/327968_a_329297]
-
montană cu vârfuri, lapiezuri, doline, pajiști și pășuni montane, păduri și văii, cu o mare diversitate de floră și fauna și cu un deosebit interes peisagistic. Parcul dispune de mai multe tipuri de habitate (păduri de fag, păduri de conifere, pajiști alpine, pășuni, păduri aluviale, pajiști mezofile, păduri în amestec, lunci mlăștinoase, terase și lunci de râuri) ce adăpoastesc o mare varietate de floră și fauna specifică zonei estice a Munților Carpați. Floră este constituită din specii arboricole de fag ("Fagus
Parcul Național Bieszczadzki () [Corola-website/Science/327968_a_329297]
-
pajiști și pășuni montane, păduri și văii, cu o mare diversitate de floră și fauna și cu un deosebit interes peisagistic. Parcul dispune de mai multe tipuri de habitate (păduri de fag, păduri de conifere, pajiști alpine, pășuni, păduri aluviale, pajiști mezofile, păduri în amestec, lunci mlăștinoase, terase și lunci de râuri) ce adăpoastesc o mare varietate de floră și fauna specifică zonei estice a Munților Carpați. Floră este constituită din specii arboricole de fag ("Fagus sylvatica" - specie dominantă), brad ("Abies
Parcul Național Bieszczadzki () [Corola-website/Science/327968_a_329297]
-
din 1992 acesta să fie inclus în programul mondial al UNESCO „Omul și Biosfera”. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (aflată în partea vestică a munților Karkonosze) cu stâncării, abrupturi calcaroase (vârfuri, ace), circuri glaciare, văi, cascade, doline, lacuri, păduri, pajiști montane; ce adăpostește o mare varietate de floră și faună. Flora parcului este alcătuită din specii arboricole de brad ("Abies"), molid ("Picea abies L."), pin ("Pinus") sau pin pitic și ierboase. La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii de
Parcul Național Karkonoski () [Corola-website/Science/328001_a_329330]
-
sau alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monogyna"), merișor ("Vaccinium vitis-idaea"), bârcoace ("Cotoneaster nebrodensis"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), soc negru ("Sambucus nigra"), mur ("Robus fruticosus"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Rosa canina"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite specii floristice de stâncărie și pajiște (unele protejate prin aceeași "Directivă a CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică.), printre care: clopoțel de munte ("Campanula carpatica"), flămânzică ("Draba nemerosa"), coroniște ("Coronilla varia"), gălbinele
Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/327216_a_328545]
-
de locuire): înălțimi joase și domoale constituite din șisturi cristaline și calcare atribuite Jurasicului, formațiuni geologice carstice rare ("Podul lui Dumnezeu"), doline, lapiezuri ("Câmpul de Lapiezuri"), vai, cheiuri, lacuri ("Lacul Zătonul Mare", "Lacul Zătonul Mic"), peșteri (Peșteră Ponoarele); cu păduri, pajiști și fânețe. În perimetrul parcului natural sunt incluse mai multe arii naturale protejate, printre care: Complexul carstic de la Ponoarele, Pădurea de liliac Ponoarele, Cheile Coșuștei, Cornetul Babelor și Cerboanei, Cornetul Băltii, Cheile Topolniței și Peșteră Topolniței, Cornetul Văii și Valea
Geoparcul Platoul Mehedinți () [Corola-website/Science/327238_a_328567]
-
dispune de zece tipuri de habitate naturale (Păduri medio-europene de fag din "Cephalanthero-Fagion", Păduri de "Tilio-Acerion" pe versanți, grohotișuri și ravene, Păduri ilirice de "Fagus sylvatica" (Aremonio-Fagion), Păduri ilirice de stejar cu carpen ("Erythronio-Carpiniori"), Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Pajiști uscate seminaturale și faciesuri cu tufărișuri pe substrat calcaros ("Festuco Brometalia"), Comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la câmpie și din etajul montan până în cel alpin, Fânețe montane, Tufărișuri subcontinentale peri-panonice și Peșteri în care accesul publicului este interzis
Geoparcul Platoul Mehedinți () [Corola-website/Science/327238_a_328567]
-
din 18 septembrie 2007" (privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și a faunei sălbatice) și reprezintă o zonă muntoasă aflată la la poalele Obcinelor Mari, acoperită cu păduri de conifere în asociere cu foioase, stepe și pajiști naturale.
Pădurea Voivodeasa () [Corola-website/Science/327274_a_328603]
-
Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă montană (păduri de molidișuri și făgete, tufărișuri, pajiști, turbării) cu rol de protecție pentru mai multe specii floristice, dintre care unele foarte rare. Flora rezervației este constituită dintr-o mare varietate de specii arboricole, arbusti și vegetație ierboasă. Dintre speciile întâlnite în rezervație pot fi amintite: roua cerului
Răchitișul Mare () [Corola-website/Science/327288_a_328617]
-
umane, atât la munte cât și la șes. Este mai puțin întâlnit în interiorul pădurilor și în Bărăgan. Dihorul poate trăi în orice zonă unde își poate face o vizuină și de unde să-și procure hrana: păduri, zăvoaie, lunci, zone stâncoase, pajiști. Teritoriul de vânătoare al unui dihor poate ajunge la 2 km². Dihorul a fost alungat din multe zone în care trăia, datorită urbanizării, deșertificării și incendiilor forestiere, fiind ocrotit în majoritatea Europei. Principalii săi dușmani naturali sunt lupii, vulpile și
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 2.826 hectare (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, pajiști naturale, pășuni, păduri de foioase, păduri în amestec și păduri în tranziție). reprezintă o arie naturală (încadrată în bioregiune alpină și continentală aflată la poalele Munților Făgăraș, pe valea Oltului) ce conservă habitate naturale de tip: "Păduri de fag de
Oltul Mijlociu - Cibin - Hârtibaciu () [Corola-website/Science/330576_a_331905]
-
privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 240 hectare. Situl reprezintă o zonă (râuri, terenuri arabile cultivate, pajiști naturale, pășuni, păduri de foioase) împădurită (încadrată în bioregiune continentală) aflată în Podișul Târnavelor (subunitate geomorfologică a Depresiunii colinare a Transilvaniei), în lunca stângă a Târnavei Mari. Pădurea de pe Târnava Mare conservă habitate naturale de tip: "Păduri de fag de
Pădurile de stejar pufos de pe Târnava Mare () [Corola-website/Science/330582_a_331911]
-
13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 6.302 hectare, zonă montană acoperită cu pajiști naturale, pășuni, stepe, păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în amestec și păduri în tranziție. Valea Ierii reprezintă o arie naturală (încadrată în bioregiune alpină aflată la nord-estul Munților Apuseni) ce conservă habitate naturale de tip: "Păduri acidofile de
Valea Ierii (sit SCI) () [Corola-website/Science/330574_a_331903]
-
de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 761 hectare. Situl reprezintă o zonă încadrată în bioregiunea alpina a Munților Bihorului; ce conserva habitate naturale de tip: "Pajiști de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis)", "Pajiști montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase", "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum", "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea)", "Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin
Valea Cepelor () [Corola-website/Science/330611_a_331940]