13,057 matches
-
demnitate, și se consacrase geologiei, ilustrându-se prin publicații și cercetări de cel mai înalt nivel în domeniul mineralogiei. Desemnarea lui drept candidat unic al Opoziției în alegerile prezidențiale a marcat un moment de maturitate în strategia CDR și în particular a PNȚCD. Această opțiune era în același timp recunoașterea capacității mediilor academice de a furniza personalități politice la vârf, ca și a rolului esențial al asociațiilor civice Constantinescu nu făcea parte din niciun partid, provenea din Alianța Civică cum reprezenta
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
lanț, sunt tolerate tacit, și sporesc exponențial prin îndatorarea fără speranță a întreprinderilor de stat față de băncile de stat, care, din ordinul oficialilor guvernului Văcăroiu, finanțează cu credite artificial ieftinite procese de producție fără finalitate. De credite similare beneficiază și particulari tot mai prosperi, parlamentari, magistrați, înalți funcționari din Poliție și chiar ziariști, transformând infrastructura bancară a țării într-o enormă gaură neagră. În noiembrie 1996, rezerva Băncii Naționale era de doar jumătate de miliard de dolari cea mai scăzută valoare
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
în interiorul tabloului (devine „personaj”); b. detașare: scriitorul privește de afară (devine „spectator”); - orientarea privirii, plasarea naratorului în funcție de cadrul descris; - privirea este purtată: a. de la depărtare spre apropiere sau invers; b. de la ansamblu la amănunt sau invers; c. de la general la particular sau invers. Scopul: - de a sugera gânduri, idei, stări sufletești trăite de autor; - de a le comunica cititorului pentru a putea să le retrăiască și acesta; nu atât de a ne spune cum este, ci de a evidenția impresiile ori
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
comune; - reluarea integrală (sau parțială) a unor pasaje și momente poetice tipice; - repetiția redundantă, pentru sublinierea duratei sau a dificultății de a birui adversitatea întâmpinată de eroi, etc. Reguli de compoziție - sunt niște opțiuni facultative, o aplicare a generalului la particular, abstractului la concret; 1. legea începutului și a terminării: trecerea succesivă de la calm la excitare și revenirea la calm; ex.: „frunză verde”, „foaie verde”, întrebări retorice; acțiunea la persoana I; 2. legea repetiției: pentru crearea tensiunii sau pentru a o
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
o localitate nu sunt neapărat valabile și în alta. De aceea, în general, cercetarea la scară națională este preferabilă față de studiile locale. Oricum, întotdeauna trebuie să se dea atenție folosirii și generalizării rezultatelor cercetărilor de la sau la un domeniu local particular. Tinerețea sociologiei. În comparația dintre științele sociale și științele naturii este de menționat că primele sunt relativ tinere. Termenul de sociologie a fost creat în urmă cu 150 de ani și toți oamenii considerați semnificativi în disciplină s-au născut
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
întrebările cercetării sunt deja disponibile și că proiectul de cercetare, prin urmare, nu este necesar. Atunci o altă temă va fi selectată. Strategiile cercetării. Strategiile cercetării asigură o logică sau un set de proceduri pentru a răspunde întrebărilor cercetării, în particular întrebărilor "ce?" și "de ce?". Firește, nu există doar un singur mod de a face acest lucru. Cercetătorii din științele sociale au dezvoltat un număr de concepții din care au izvorât strategiile pe baza cărora se realizează cercetarea. Autori importanți (Norman
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
folosim "teoria" și "metoda" interșanjabil ori chiar în combinație ca de exemplu în expresia "model teoretic". Dacă adăugam și noțiunea de modelare, atunci imaginea va fi mai complexă, de unde posibila confuzie pentru un cercetător începător. Unele strategii de cercetare, în particular deductivă și retroductivă, pot reclama ca modelele să fie dezvoltate la început. Acestea pot fi modele conceptuale, modele teoretice sau modele ipotetice ale relațiilor cauzale. Alte strategii de cercetare, în particular inductive, pot introduce modelul în etapa de analiză a
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
pentru un cercetător începător. Unele strategii de cercetare, în particular deductivă și retroductivă, pot reclama ca modelele să fie dezvoltate la început. Acestea pot fi modele conceptuale, modele teoretice sau modele ipotetice ale relațiilor cauzale. Alte strategii de cercetare, în particular inductive, pot introduce modelul în etapa de analiză a datelor unde acesta reprezintă pattern-uri din date într-o formă simplificată. Oricum, probabil că toată această parte a designului cercetării este cea mai dificil de realizat. Sursele datelor, forme și
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
a acestui proces. 3.4.4. Transmiterea mesajelor: prezentarea persoanei La fel cum perspectiva interacționist-simbolică este preocupată de felul în care oamenii obțin și interpretează mesajele sociale, ea este interesată de asemenea de felul în care mesajele sunt transmise. În particular, oamenii vor să convingă pe alții că ei reușesc să corespundă așteptărilor rolurilor pe care încearcă să le îndeplinească. Astfel, așa cum oamenii răspund la așteptările și mesajele pe care le obțin de la alții, tot așa aceștia încearcă să transmită mesaje
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
văzute nici ca bune nici ca rele, după cum nu trebuie să selectăm una favorită și să le ignorăm pe celelalte. În loc de acest lucru, perspectivele trebuiesc considerate ca "unelte" diferite care fiecare în parte este folositoare în analiza unui fenomen social particular. Cele trei perspective nu sunt utile în mod egal pentru examinarea fiecărei probleme sociale, după cum nici numai oricare din perspective în mod singular ar putea explica toate aspectele comportamentului ființei umane și a desfășurării proceselor sociale. După cum știm, fenomenele sociale
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
fi văzută ca având statusul tutor de "femeie". Statusurile tutor pot de asemenea contribui într-o oarecare măsură la discriminare și prejudiciere. Frecvent, oamenii judecă pe alții potrivit trăsăturilor acestora pe care ei automat le asociază cu un status tutor particular fără ai cunoaște cât de cât ca indivizii. Femeilor și, în egală măsură, membrilor unor grupuri minoritare li se întâmplă acest lucru destul de des, însă oricine se poate confrunta cu o asemenea situație. De exemplu, englezii privesc cu suspiciune la
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
așteptările de rol pot de asemenea crea probleme oamenilor. În anumite circumstanțe acestea pot conduce la tensiune de rol și conflict de rol. Tensiunea de rol reprezintă inabilitatea de a îndeplini cu succes toate așteptările atașate la un rol social particular. Uneori o persoană poate să se găsească în această postură. De exemplu, o promovare poate plasa o persoană într-un rol de manager, dar aceasta nu are instruire adecvată și nici calități necesare de a conduce oamenii. Mai mult ca
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
cerute. În alte grupuri, granițele sunt definite de anumite semne vizibile: inelele de căsătorie pot defini o pereche căsătorită; stilurile hainelor pot semnifica apartenența la un anumit grup particular; culoarea pielii identifică pe cineva ca membru al unui grup rasial particular. Pentru multe grupuri, oricum, nu există nici un ritual sau semne vizibile să demarcheze granițele. Pentru aceste grupuri, identificarea și simțămintele nutrite față de acestea definesc granițele și susțin calitatea de membru al lor. Printre prieteni, de exemplu, apartenența este definită prin
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
anumit ansamblu de idei, sentimente, practici comune tuturor membrilor pentru a realiza o omogenitate socială suficientă. Școala dezvoltă în copil un număr de stări fizice, intelectuale și morale pe care le reclamă de la el societatea în ansamblu și mediul social particular căruia îi este destinat. Omul pe care trebuie să îl realizeze educația în noi nu este omul așa cum l-a creat natura, ci omul pe care îl vrea societatea, iar ea îl vrea așa cum îi cere structura sa interioară. ... In
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
care le avansăm, deși tributare "naționalismului metodologic" întrucât vizează realități social politice strict circumscrise spațiului românesc, au repercusiuni ce răzbat dincolo de granițele specifice ale cazului românesc. Din acest motiv, desfășurarea argumentului nostru va urma traseul ce duce de la general la particular. Plecând de la considerații teoretice generale asupra legăturii dintre memoria istorică, naționalism și statul-națiune, ne vom delimita gradual sfera de cuprindere pentru a ajunge, în cele din urmă, la examinarea aprofundată a situației autohtone. Problematica relației dintre memoriei și națiune își
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
70 ai secolului al XIX-lea înregistrează o explozie a cărții școlare dedicată cunoașterii istorice, perioadă cu care se produce instituționalizarea manualului de istorie ca vehicul al memoriei oficiale. Personalități marcante ale culturii române în general și ale istoriografiei în particular își asumă sarcina, percepută ca fiind o misiune națională, de a redacta manuale de istoria românilor. Grigore Tocilescu, membru titular al Academiei, se impune ca autor al unor foarte apreciate manuale de Istoria română, care au făcut inclusiv obiectul unor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și extirpări în conținutul memoriei colective. Vom argumenta că originea comună, continuitatea istorică, unitatea etnică, culturală și statală, independența politică și spiritualitatea reprezintă cadrele arhetipale mitologemice pe baza cărora este organizată memoria colectivă în general și memoria națională românească în particular. O atenție importantă va fi acordată logicii socio-politice a periodizării istorice. Modul în care trecutul colectiv este periodizat, precum și evoluția în timp a cadrajelor temporale, are consecințe socio-politice de prim ordin: periodizarea trecutului, prin stabilirea de praguri temporale de maximă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ingredientelor esențiale ale românității lipsea însă independența, fapt explicabil în cazul cărturarilor ardeleni prin puternica conștiință a stării de inferioritate al națiunii române în contextul socio-politic și cultural al Imperiului Habsburgic în general și al Transilvaniei celor trei națiuni în particular. Mitul independenței va fi propulsat în ansamblul de traverse centrale ale memoriei colective românești de către Mihail Kogălniceanu, care publică în 1837, la Berlin, Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques transdanubiens. Mitul independenței este sădit de către Kogălniceanu în însăși
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
totuși progresiv, de extindere graduală atât a rețelei unităților de învățământ, cât și a populației angrenată în circuitul educațional. Evoluții similare sunt reperabile și în dinamica învățământului secundar, alcătuit din licee, gimnazii, școli comerciale, școli profesionale etc. și a celui particular, care a funcționat în paralel cu sistemul public. Tabel 12. Învățământul secundar în perioada 1872-1878 Anul școlar Școli de băieți Școli de fete Total Elevi Cadre didactice B F Total B F Total 1872/73 29 6 35 4.917
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
către "naționalismul etnic", în paralel cu deplasarea de la "pedagogia obedienței" înspre "pedagogia xenofobiei". Mutații atât de substanță cât și de structură sunt reperabile și în memoria colectivă modelată statal prin intermediul literaturii didactice în general și a manualelor de istorie în particular. Naționalismul, ale cărei forțe ideologice au fost descătușate în avangarda romantismului pașoptist, a fost asumat statal și transformat în idee-călăuză a istoriei românilor propagate prin manuale școlare doar după unificarea principatelor danubiene. În consecință, trecuturile anterior defalcate pe aliniamentele granițelor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de Istoria omeniei pentru clasa a II secundară, I. Găvănescul stăruie asupra necesității predării istoriei universale din perspectivă românescă, fapt ce reclamă deplasarea "centrul[ui] de gravitate și punctul[ui] din apus în răsărit". Înțelegerea universalului trebuie să pornească de la particularul românesc, motiv pentru care Găvănescul găsește de cuviință să organizeze istoria universală plecând de la istoria românilor (Nastasă, 1999, p. 103). Școala critică, personificată în I. Bogdan - învestit acum cu prerogative ministeriale ce îl înzestrau cu puteri cenzoriale - se angajează consecvent
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care Găvănescul găsește de cuviință să organizeze istoria universală plecând de la istoria românilor (Nastasă, 1999, p. 103). Școala critică, personificată în I. Bogdan - învestit acum cu prerogative ministeriale ce îl înzestrau cu puteri cenzoriale - se angajează consecvent pentru opțiunea integratoare, particularul românesc trebuind subordonat universalului istoric. Disputa în jurul optimului național-universal va avea răsfrângeri cu reverberații prelungi, ecourile sale continuând se răzbată în breaslă pentru următoarele trei decenii în vocile lui G.I. Ionescu-Gion (propunător al unei formule integraționiste), G.N. Costescu (pledoarie apăsat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
rând, reforma socialistă din 1948 finalizează alte trei tendințe interrelaționate prezente în tradiția educației românești: i) uniformizarea programei și unificarea sistemului, alături de ii) laicizarea completă a educației prin desființarea învățământului confesional; iii) etatizarea totală a procesului educational, prin desființarea învățământului particular. Se poate contra-argumenta că desființarea învățământului particular a fost o măsura care a venit în contra tradiției învățământului românesc, dezvoltat istoricește simultan pe două axe paralele: de stat și particular. Totuși, încă din interbelic statul a început să colonizeze învățământul particular
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
învățământului confesional; iii) etatizarea totală a procesului educational, prin desființarea învățământului particular. Se poate contra-argumenta că desființarea învățământului particular a fost o măsura care a venit în contra tradiției învățământului românesc, dezvoltat istoricește simultan pe două axe paralele: de stat și particular. Totuși, încă din interbelic statul a început să colonizeze învățământul particular, extinzându-și jurisdicția asupra acestuia și aducându-l sub controlul său direct. Legea asupra învățământului particular din 1925 stipula că "nici o școală particulară nu se poate înființa decât pe
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
total impus asupra materialelor didactice: "În școlile particulare nu se va putea întrebuința nici o carte tipărită și nici o hartă sau tablou care să nu fie aprobate de minister. Întrebuințarea manuscriselor este interzisă" (art. 28). Așadar, chiar dacă a tolerat existența învățământului particular în paralel cu cel de stat, autoritățile române au luat măsuri încă din interbelic în sensul etatizării complete a procesului educațional. Sub acest unghi, desființarea învățământului particular apare ca o măsură coerentă atât cu programul general de uniformizare și unificare
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]