12,546 matches
-
1957, „Magna cum laude”. Între 1957 și 1958 a fost Medic Stagiar la Spitalul „Caritas”, între 1958 și 1959 Medic de Medicină Generală la Dispensarul Rural din com. Piscu, jud. Galați, între 1959 și 1960 a urmat Cursul de Anatomie Patologică la UMF „Carol Davila”. A lucrat între 1960 și 1962 ca Medic Secundar și din 1962 până în 1963 ca Medic Specialist la Spitalul Unificat din Tecuci, iar din 1964 până în 1969 la Spitalul “Dr. Ștefan Stâncă” din București. Din 1969
Florin Hălălău () [Corola-website/Science/306301_a_307630]
-
Secundar și din 1962 până în 1963 ca Medic Specialist la Spitalul Unificat din Tecuci, iar din 1964 până în 1969 la Spitalul “Dr. Ștefan Stâncă” din București. Din 1969 lucrează la Institutul „Victor Babeș”, mai întâi ca Medic Specialist de Anatomie Patologică, din 1973 Cercetător științific principal gradul III, din 1978 Cercetător științific principal gradul II, iar din 1990 Cercetător științific principal gradul I. În 1980 devine Medic Primar Anatomopatolog. În 1984 devine Doctor în Științe Medicale cu teza „Modificări morfopatologice induse
Florin Hălălău () [Corola-website/Science/306301_a_307630]
-
II, iar din 1990 Cercetător științific principal gradul I. În 1980 devine Medic Primar Anatomopatolog. În 1984 devine Doctor în Științe Medicale cu teza „Modificări morfopatologice induse sub acțiunea nitrosoguanidinei”. Între 1973 și 1990 a fost Șeful Laboratorului de anatomie patologică, iar din 1990 până în 2004 Director al Institutului „Victor Babeș”. În 1993 a devenit Conferențiar Universitar, iar în 1995 Profesor Universitar și Șef al Catedrei de Anatomie Patologică a UMF „Carol Davila”. Tot din 1995 a fost Profesor Universitar la
Florin Hălălău () [Corola-website/Science/306301_a_307630]
-
acțiunea nitrosoguanidinei”. Între 1973 și 1990 a fost Șeful Laboratorului de anatomie patologică, iar din 1990 până în 2004 Director al Institutului „Victor Babeș”. În 1993 a devenit Conferențiar Universitar, iar în 1995 Profesor Universitar și Șef al Catedrei de Anatomie Patologică a UMF „Carol Davila”. Tot din 1995 a fost Profesor Universitar la Facultatea de Medicină a Universității „Titu Maiorescu”. Domeniile principale de cercetare au fost limfoamele maligne, tumorile țesuturilor moi, patologia tubului digestiv, patologia ginecologică, carcinogeneza chimică, angiosarcomatoza Kaposi. Între
Florin Hălălău () [Corola-website/Science/306301_a_307630]
-
Titu Maiorescu”. Domeniile principale de cercetare au fost limfoamele maligne, tumorile țesuturilor moi, patologia tubului digestiv, patologia ginecologică, carcinogeneza chimică, angiosarcomatoza Kaposi. Între 1959 și 1960, în 1967 și în 1972 a urmat Cursuri de specializare și perfecționare în anatomie patologică la UMF. S-a specializat la două institute de anatomie patologică din Viena, în 1977 și a avut un schimb de experiență la Institutul de Patologie al Universității din Giessen, Germania, în 2000. A fost Responsabil Grant pentru „Celule dendritice
Florin Hălălău () [Corola-website/Science/306301_a_307630]
-
țesuturilor moi, patologia tubului digestiv, patologia ginecologică, carcinogeneza chimică, angiosarcomatoza Kaposi. Între 1959 și 1960, în 1967 și în 1972 a urmat Cursuri de specializare și perfecționare în anatomie patologică la UMF. S-a specializat la două institute de anatomie patologică din Viena, în 1977 și a avut un schimb de experiență la Institutul de Patologie al Universității din Giessen, Germania, în 2000. A fost Responsabil Grant pentru „Celule dendritice. Implicații în procesele pseudotumorale și tumorale ale țesutului limfoid” (1999-2000), „Molecule
Florin Hălălău () [Corola-website/Science/306301_a_307630]
-
mielodisplazice” și Director de proiect VIASAN pentru „Depistarea bacilului Koch pe secțiuni la parafină prin tehnici de biologie moleculară”. A avut peste 350 de lucrări științifice publicate sau comunicate în țară și străinătate. A fost coautor la tratatul de „Anatomie Patologică” sub redacția Ioan Moraru, 1980, „Histopatologie în scanning”, sub redacția Ioan Moraru și Nicolae Manolescu, 1985 și autor la „Îndreptar de morfopatologie”, 1995, „Anatomie Patologică”, vol. I, 2003, „Curs de Anatomie Patologică”, sub redacția Carmen Ardeleanu, , 2004. În 1966 a
Florin Hălălău () [Corola-website/Science/306301_a_307630]
-
științifice publicate sau comunicate în țară și străinătate. A fost coautor la tratatul de „Anatomie Patologică” sub redacția Ioan Moraru, 1980, „Histopatologie în scanning”, sub redacția Ioan Moraru și Nicolae Manolescu, 1985 și autor la „Îndreptar de morfopatologie”, 1995, „Anatomie Patologică”, vol. I, 2003, „Curs de Anatomie Patologică”, sub redacția Carmen Ardeleanu, , 2004. În 1966 a devenit membru al Societății de Morfologie Normală și Patologică a Uniunea Societăților de Științe Medicale (USSM), iar din 1990 vicepreședinte. Între 1969 și 1974 a
Florin Hălălău () [Corola-website/Science/306301_a_307630]
-
străinătate. A fost coautor la tratatul de „Anatomie Patologică” sub redacția Ioan Moraru, 1980, „Histopatologie în scanning”, sub redacția Ioan Moraru și Nicolae Manolescu, 1985 și autor la „Îndreptar de morfopatologie”, 1995, „Anatomie Patologică”, vol. I, 2003, „Curs de Anatomie Patologică”, sub redacția Carmen Ardeleanu, , 2004. În 1966 a devenit membru al Societății de Morfologie Normală și Patologică a Uniunea Societăților de Științe Medicale (USSM), iar din 1990 vicepreședinte. Între 1969 și 1974 a fost secretar al Comitetului Secției de Morfologie
Florin Hălălău () [Corola-website/Science/306301_a_307630]
-
sub redacția Ioan Moraru și Nicolae Manolescu, 1985 și autor la „Îndreptar de morfopatologie”, 1995, „Anatomie Patologică”, vol. I, 2003, „Curs de Anatomie Patologică”, sub redacția Carmen Ardeleanu, , 2004. În 1966 a devenit membru al Societății de Morfologie Normală și Patologică a Uniunea Societăților de Științe Medicale (USSM), iar din 1990 vicepreședinte. Între 1969 și 1974 a fost secretar al Comitetului Secției de Morfologie Normală și Patologică a USSM. Din 1982 a fost membru al British Society of Clinical Citology, din
Florin Hălălău () [Corola-website/Science/306301_a_307630]
-
Carmen Ardeleanu, , 2004. În 1966 a devenit membru al Societății de Morfologie Normală și Patologică a Uniunea Societăților de Științe Medicale (USSM), iar din 1990 vicepreședinte. Între 1969 și 1974 a fost secretar al Comitetului Secției de Morfologie Normală și Patologică a USSM. Din 1982 a fost membru al British Society of Clinical Citology, din 1983 al European Society of Patology, iar din 1984 al Imunocitochemistry Club London. În 1993 devine membru corespondent al Academiei de Stiințe Medicale, iar din 1999
Florin Hălălău () [Corola-website/Science/306301_a_307630]
-
la Consiliul Național al Cercetării Știinșifice din Învățământul Superior (CNCSIS). A fost Redactor coordonator al revistelor „Romanian Journal of Legal Medicine” și „Romanian Journal of Anatomy”, precum și Redactor șef adjunct al revistei „Morphology Embriology”. În 1975 a introdus în anatomia patologică din România, clasificarea Kiel pentru limfoamele maligne. În anii 1979-1980 a publicat primele cazuri de tumori stromale gastro-intestinale, accentuând aspectul lor morfologic heterogen. A identificat și publicat în anii 1981-1982 o formă particulară de carcinom bazocelular cu stromă angiomatoasă, iar
Florin Hălălău () [Corola-website/Science/306301_a_307630]
-
de diplomă cu diverse abordări metodologice ale unor teme variate: angiogeneza carcinoamelor tubului digestiv, utilizarea biomarkerilor în carcinomul de prostată, determinarea secvențelor genomice ale bacilului Koch în materialul inclus la parafină etc. A format peste 150 de specialiști în anatomie patologică, precum și mai mult de 20 de doctori în medicină. A fost distins cu medalia „Meritul Sanitar”, 1971, „Ordinul Meritul Științific”, 1981, „Ordinul Național pentru Merit” în grad de Comandor, 2000, medalia „Dimitrie Cantemir” a Academiei de Științe din Moldova, 2003
Florin Hălălău () [Corola-website/Science/306301_a_307630]
-
treptat să mai acționeze în celulele corpului. a este opusul vieții. Moartea clinică, denumită și "moarte relativă", este prima fază a decesului, constând în încetarea activității cardiace și a respirației, o stare în care reanimarea este uneori posibilă. O stare patologică a unui bolnav caracterizată printr-un somn adânc și lung, în timpul căruia funcțiile vitale par să fie suspendate și pulsul și respirația devin abia perceptibile, se numește letargie sau "moarte aparentă". Alte stări care pot precede morții se numesc agonie
Moarte () [Corola-website/Science/306354_a_307683]
-
legat de marele său maestru, până la moartea acestuia din anul 1938, folosind aceeași metodă fundamentală pentru înțelegerea neurologiei: metoda anatomo-clinică. Activitatea desfășurată la Spitalul "Colentina" a fost întreruptă de stagiile în străinătate: 6 luni, în 1923, la Institutul de Anatomie patologică din Berlin condus de Otto Lubarsch, 3 luni, în 1925, la Paris, la spitalul ""Salpêtrière"". Fiind remarcat aici de profesorul Jean-Alexandre Barré, acesta îi propune să lucreze un an în clinica sa de la Universitatea din Strasbourg, unde State Drăgănescu rămâne
State Drăgănescu () [Corola-website/Science/306478_a_307807]
-
activității sale, a lucrat la catedra de neurologie a IPSMF cu sediul clinic în spitalul "Gh. Marinescu" din București, la început în calitate de conferențiar, iar din 1959 ca profesor. În același timp lucrează ca șef de sector în secția de anatomie patologică a Institutului de Neurologie "I.P. Pavlov" al Academiei. În 1962 primește titlul de "Doctor în Științe Medicale" și de "Profesor emerit". În broșura sa "Expunere de lucrări științifice" (1921-1963), de 88 pagini, conținând numai enumărarea titlurilor lucrărilor, alcătuită în ultimul
State Drăgănescu () [Corola-website/Science/306478_a_307807]
-
În directă corelație cu reducerea posibilităților de compensare și adaptare, ca un corolar obligatoriu și specific patologiei umane se constată reducerea capacității de muncă și de integrare socială. Un alt corolar, stipulează că boala afectează organismul în ansamblul său, procesele patologice (manifestări locale) apărând și evolînd în strânsă corelație cu fenomenele generale cu care se intercondiționează. Ramura medicinei care studiază clasificarea bolilor se numește nosologie Pentru necesități practice, care țin de un punct de vedere comun al Caselor de Asigurări, al
Boală () [Corola-website/Science/305450_a_306779]
-
bolilor se numărau atât păcatele - bolile netrebuind totuși considerate doar un simplu efect al acestora, cât și îngrijirea necorespunzătoare a propriului trup sau neatenția personală. Printre mijloacele de prevenire ale bolilor, în religia creștină smerenia era considerată un mijloc spiritual. Patologic boala nu e fost considerată numai o simplă suferință fizică ci și una spirituală profundă, în care deznădejdea ocupa un loc dominant.
Boală () [Corola-website/Science/305450_a_306779]
-
suferințele sale, să evităm termeni ca "dezechilibru psihic" sau "boală incurabilă", când manifestările psihice ale lui Iancu sunt de natură reactivă, țin mai mult de alterări provocate de împrejurări externe, care însă, nu depășesc domeniul normalului, nu intră în sfera patologicului" . Astăzi, Avram Iancu este considerat cel mai mare [[erou național]] al românilor din Transilvania, iar memoria lui cinstită în mod deosebit de români și îndeosebi de moți, între care trăiesc și azi urmașii foștilor lăncieri ai lui Iancu, de la 1848. În
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
dorința („deranjantă”, după părerea lui Molko) de a te contopi cu o persoană, de a o avea numai pentru tine, de a o ajuta să treacă peste toți demonii săi interiori. „Protect Me From What I Want” prezintă nevoia aproape patologică a oamenilor de a avea pe cineva alături, chiar dacă tocmai au ieșit dintr-o relație care i-a consumat. Ultimul cântec, „Centrefolds”, este un cântec ce vorbește despre iubirea obsesivă a cuiva față de un fost star. În concerte, Brian obișnuia
Sleeping With Ghosts () [Corola-website/Science/313004_a_314333]
-
de origine glomerulară. Aspectul de "zeamă de carne" apare datorită timpului prelungit de tranversare a nefronului de către hematii și datorită pH-ului urinar acid care duce la formarea de methemoglobină care dă aspectul particular al urinei. Hematuria microscopică este considerată patologică la valori cuprinse intre 2.000-3.000 eritrocite/min la proba Addis. Până la aproximativ 1.000.000 de hematii/min urina este limpede, diagnosticul putând fi pus numai prin analize de laborator.
Hemoragie () [Corola-website/Science/313009_a_314338]
-
1852, dar își continuă specializarea frecventând, la Viena, cursurile celebrilor Ferdinand von Hebra, Richard Heschl și Johann von Oppolzer. În perioada 1853 - 1860, este asistentul medicului Bernhard von Langenbech, alături de care își extinde cunoștințele și deprinderile de chirurgie și anatomie patologică. În 1858 se căsătorește cu Christel Michaelis, fiica medicului Edgar Michaelis. Au împreună trei fiice și un fiu. În 1860 preia Catedra de Chirurgie Clinică la Universitatea din Zürich, iar în 1867 pe cea de Chirurgie la Viena. În 1855
Theodor Billroth () [Corola-website/Science/313156_a_314485]
-
în morga spitalului județean din Timișoara, întrucât el vizitase spitalul și mai înainte și avea informații despre cauzele morții. Scopul era selectarea cadavrelor celor care au participat la acțiunile de protest de cele ale bolnavilor care au murit din cauze patologice. După îmbarcarea celor 43 de cadavre, așezate în saci de plastic, în mașina autofrigorifică, colonelul Ghircoiaș a organizat și desăvârșit și furtul și distrugerea evidențelor compromițătoare ale spitalului. Conform planului, cadrele Miliției din Timișoara implicate in acțiune nu trebuiau să
Operațiunea Trandafirul () [Corola-website/Science/314660_a_315989]
-
două părți. În prima parte el explica supărarea lui N. Xenopol prin faptul că într-un articol anterior făcuse aluzie la originea etnică a acestuia, afirmând că prin încrucișarea rasei evreiești cu cea grecească ar apărea „niște exemplare de caracteriologie patologică care ar fi o adevărată pepinieră pentru viitorul redacției "Pseudo-Românului"”. Eminescu mărturisea că în mod intenționat a lovit „în instinctele bastarde ale acelor străini, românizați de ieri alaltăieri”, care fără pregătirea necesară își permiteau să comenteze producțiile scriitorilor români „cu
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
de Chirurgie și Ginecologie. În tot timpul studiilor a ocupat și posturile de preparator, apoi de asistent la Catedră de Histologie. Și-a continuat studiile la Berlin între 1899-1901, unde a lucrat și la diferite instituții precum Institutul de Anatomie Patologica și Spitalul "Moabit". A avut contacte cu reputați speciliaști din domeniul medicinii: profesorii Strassman, Virchow și Lepman din Berlin, precum și profesorii Paul Garnier, Magnan și Manoeuvrier din Paris. Întors în România, a înființat în 1906 prima Societate de Salvare din
Nicolae Minovici () [Corola-website/Science/314349_a_315678]