15,863 matches
-
încetat din viață la 1 ianuarie 1948, la Iași. FRUNZĂ, AXINTE (1859-1933ă PROFESOR, MILITANT REVOLUȚIONAR Axinte Frunză s-a născut la 13 februarie 1859, în comuna Scorțeni din județul Orhei. După absolvirea liceului, în orașul Nikolaev (Rusiaă, a revenit în patrie, împreună cu alți tovarăși de idei. În România, Axinte Frunză a lucrat, mai întâi, întro mică întreprindere agricolă din Dobrogea, iar apoi la o fabrică din București, alături de alți tineri intelectuali. Încă din această perioadă, se face cunoscut ca simpatizant al
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
un mare patriot cum rezultă și din refuzul categoric de a evita încorporarea în unitățile ce plecau pe câmpul de luptă spunând: „dacă nu vom lupta noi pentru Țara Românească, atunci cine să lupte? Chiar dacă vom muri, vom muri în numele Patriei”. Alexandru Gonța s-a născut în august 1918 în târgușorul Glodeni, jud. Bălți, dintr-o familie răzeșească. Școala primară a urmat-o în satul Malăești, același județ, între anii 1925-1929. La dorința mamei sale s-a înscris la Seminarul Teologic
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
îndrăgiți Soliști ai Operei, ai corului Filarmonicii și dintre cadrele învățământului de specialitate. Pensionat, pleacă la Galați la rudele sale, cu nostalgia Iașului în suflet, preocupat de evoluția vieții în Basarabia și de evenimentele politice, în principal în relațiile cu Patria Mamă. Scrisorile sale adresate la prieteni și cunoștințe reamintesc, de fiecare dată, progresul Basarabiei românești, umanismul românilor, recunoștința Basarabiei interbelice. Vorbește cu pasiune despre respectul legii sub români, democrația, libertatea și condițiile de trai. Frecvent, ca martor ocular, amintește de
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
tineretului studios, creând un climat favorabil orientării revoluționare ulterioare a lui Alecu Russo. După 6 ani petrecuți în Elveția, îndrumat de tatăl său în alegerea unei cariere comerciale, Alecu Russo pleacă la Viena, unde deprinde studiul comerțului (1836ă. Întors în patrie, la Iași, Alecu Russo se integrează în rândul intelectualității progresiste, dezaprobând starea de înapoiere economică și socială a țării. Aici s-a angajat activ, alături de Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu și Costache Negri, în inițierea mișcării culturale ce a precedat anul
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
folclorului. Alecu Russo s-a făcut cunoscut și ca polemist împotriva exagerărilor curentului latinist. Dintre scrierile sale, cel mai mare ecou în epocă l-a avut datorită semnificației sale patriotice și revoluționare, poemul în proză Cântarea României. Evocare a istoriei patriei, poemul afirmă ideea demnității naționale, protestează violent împotriva asupririi feudale și a trădării boierești, subliniază inevitabilitatea victoriei finale a forțelor progresiste. Om de cultură și cu principii progresiste, Alecu Russo și-a manifestat, în toată opera, convingerea că literatura și
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
nesigur) Într-o manier) necunoscut) Inc) În istoria noastr).” Sionismul, susține profesorul Lamm, este diferit de alte tipuri de naționalism din secolul al XIX-lea, prin faptul c) nu a fost creat cu scopul de a readuce oamenii Într-o patrie național). „El a ap)rut având drept obiectiv obținerea suveranit)ții și apoi crearea unui c)min național pentru evreii f)r) c)min... a fost o mișcare menit) s) salveze un popor aflat Într-o situație critic), concentrându-l
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
naționaliștii arabi au respins chiar și simplă idee a unei entit)ți palestiniene separate, insistând c) teritoriile arabe constituie un Intreg indivizibil. Pentru doamna Meir nu mai exist) nici un echivoc. Sub influența propagandei arabe, Întreaga lume vorbește acum despre o „patrie palestinian)” și un „popor palestinian” și Însuși cuvântul palestinian a devenit o arm). Dar cum r)mane cu arabii care au fost dislocați În 1948? F)r) Îndoial), multi dintre ei s-au exilat singuri. Cand au Început ostilit)țile
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
și În dimineața următoare am luat nord-expresul care sosea În mare viteză de la Paris. Peste douăsprezece ore ajungea la granița rusă. Pe fundalul iernii, ceremonia schimbării vagoanelor și a locomotivelor căpăta o nouă și stranie semnificație. Sentimentul emoționant de rodina, „patrie“, se Împletea pentru prima dată În mod organic cu zăpada scârțâind plăcut, cu urmele adânci lăsate pe ea, cu luciul roșu al coșului locomotivei, cu stiva Înaltă de bușteni de mesteacăn acoperită și ea cu zăpada transportabilă de pe tenderul roșu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și aproape total surdă, m-a Întâmpinat cu o manifestare tumultoasă de afecțiune. În loc de poza cu Château de Chillon, era una cu o troică În culori țipătoare. Vorbea cu atâta căldură despre viața ei În Rusia, de parcă ar fi fost patria ei pierdută. Și Într-adevăr, am descoperit În apropierea casei ei o Întreagă colonie de bătrâne guvernante elvețiene asemenea ei. Grupate În același loc, cuprinse permanent de freamătul unei competiții de amintiri, alcătuiau o mică insulă Într-un mediu care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o putea susține. În ce îl privește, acesta din urmă auzise de Pasternak. Era, oricum, profesor. Ceea ce nu-l împiedica să se războiască și el cu autorul romanului Doctor Jivago, acuzat de la catedră că și-ar fi trădat nu numai patria și literatura, ci și - nu se știe de ce - chiar pe Maiakovski. Pasternak era prezentat ca un fel de jalnic impostor care ar fi încercat acum (atunci) să i se substituie cu perfidie marelui poet al Revoluției (poet ce și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
În acele zile chinuitoare, de așteptare a deznodământului, m-am întâlnit odată cu profesorul Papu pe stradă, pe bulevardul Magheru, cam în dreptul locului unde se află acum (sau se afla: s-o fi privatizat de mult) magazinul „Eva”. Ieșisem de la cinematograful „Patria”, unde văzusem pentru a nu știu câta oară capodopera lui Eisenstein Ivan cel Groaznic. Edgar Papu m-a oprit, mi-a strâns mâna, mi-a spus câteva cuvinte de încurajare. Era o după-amiază de aprilie, foarte luminoasă. În legătură cu episodul - scurt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
că, însurându-mă după capul meu, fac „o prostie”. Vizita ei la București, în 1964, s-a concentrat, cu timpul, într-o singură seară, seara în care am fost toți trei, tanti Tony, Doina și cu mine, la cinema, la „Patria”, ca să vedem Umbrelele din Cherbourg. Un film cântat, straniu, elegant și melancolic, de dragoste desigur, un film cu care s-au asociat strâns, ca într-o îmbrățișare colectivă, disperată, dragostea mea dureroasă pentru Doina din acea toamnă încă nesigură în ce privește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
se va înțelege nimic, după cum nici cei de la vamă nu vor pricepe o iotă citind de pe liste cu glas tare, stupefiat... Mersul la cinema cu Jeni... La cules de jir cu școala... Plimbarea cea mai lungă prin Clujul studenției... La „Patria” vizionând, cu tanti Tony și Doina, Umbrelele din Cherbourg etc. etc. Înainte ca lectorul - neinformat - să-și piardă cu totul răbdarea, va interveni pseudo-editorul care, chipurile, găsise aceste foi răzlețe de manuscris neinteligibil și căruia îi revine rolul de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
orașului („mahalaua” - cuvânt pe atunci nepeiorativ) în care locuia familia mamei se numea Krâmskaia mahala, dovadă că locuitorii ei participaseră la exodul în Crimeea (Noua Rusie) după pacea de la Paris din 1856, de unde însă se reîntorseseră în a doua lor patrie, sudul Basarabiei. Nu de români fugiseră ei, ci de teama că românii nu-i vor putea apăra dinspre turci, de care încă mai depindeau. Sau poate că și de români, care i-ar fi putut privi ca pe niște venetici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
românizează (cazul părinților mei și în faza finală a procesului - al meu), se maghiarizează. Nu poate fi decât în folosul societății respective ca, în cadrul ei, să se țină seama și de opinia, de optica acestor oameni, oarecum dedublați, dar atașați patriei, care e și a lor (alta nu au!), de o complexitate mai cuprinzătoare și de aceea poate mai apți pentru imparțialitate, calitate absolut necesară în timpul crizelor de isterie ale istoriei. Întrebați pe un român curat din România dacă în România
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Ce locuri minunate și binecuvântate! S-a unit Cerul și pământul. Aici în Nazaret a copilărit Pruncul Iisus, a locuit Fiul lui Dumnezeu în acest frumos orășel de acum. Pe atunci era un sătuc, cu oameni modești aș spune. Nazaret - Patria Cerească. De aici a pornit către toate popoarele lumii Salvarea. Ce luminat e! Ce raze de soare ne mângâie deși este 25 octombrie 2003. E cald, sunt peste 250C. Lumea e îmbrăcată în tricouri și sandale, e vară în toi
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de a mă răzbuna era să nu las în urma mea nimic de care să se folosească și să se bucure alții, cum sunt lipsit de vanități subalterne, am considerat acel complot ca binevenit și am aderat la el eu însumi. «Patrie ingrată, nu vei avea oasele mele», a pus Scipio Africanul să i se scrie pe mormânt. Oasele, eu le las, rodul creierului meu însă, cugetarea, nu !” Răzbunarea cade în gol, căci „patria ingrată” nu va avea niciodată habar de darul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
binevenit și am aderat la el eu însumi. «Patrie ingrată, nu vei avea oasele mele», a pus Scipio Africanul să i se scrie pe mormânt. Oasele, eu le las, rodul creierului meu însă, cugetarea, nu !” Răzbunarea cade în gol, căci „patria ingrată” nu va avea niciodată habar de darul neprețuit ce i se refuză. A ! Răzbunarea e cu atât mai dulce, cu cât singur răzbunătorul o știe, savurându-i în taină efectele, fie și postume ? Dar pentru aceasta trebuie ca efectele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
să particip și eu împreună cu alți colegi din clasa a IV-a. Concursul avea loc la Galați. Unchiul ne-a dus pe toți trei, cu o căruță, până la Brăila, apoi cu trenul la Galați. Proba a fost o compunere despre Patrie. Aveam timp pentru compunere două ore. Eu m-am tot gândit mult, ce să scriu, încât unul dintre supraveghetori m-a întrebat de ce nu scriu nimic. I-am răspuns că mă gândesc la ce trebuie să scriu. M-a prevenit
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
inspirația mea e de nestăvilit. Mă îmbrac pe dinăuntru și pe dinafară cu Panthera tigris și mă simt la fel de bine ca și în mantaua de nori a fumului. Alb-azuriu de nimic schimbat cu arămiu de foc! Cineva mă privește din patriile acelei Panthera tigris (originară din Siberia, Ranthambore și chiar Kolmården, în Suedia, unde s-au aclimatizat doi tigri!) metamorfozată în lichid arămiu prizonier în sticlă. 3 ianuarie Amintirea revelionului - am refuzat invitațiile unor prieteni, în schimb am invitat-o pe
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
toată camera, miros de eter, alfabetul celor prezenți în absență eternă. 10 ianuarie Se întâmplă lucruri ciudate: așa-zisa revoluție din România a luat mințile românilor de aici. Există deja două partide care-și propun să lupte pentru democrație în patria abandonată. Aceste partide sunt la cuțite, ca și cum scopul lor ar fi altul. Furioasa stare de spirit a membrilor parcă reflectă (ca o oglindă deformată) veninul și șuvoiul de înjurături din presa română. Nu fac parte din nici un partid. N-am
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de sub mine. Apoi, tot din greșeală, s-a tăiat firul de telefon, și asta a fost foarte penibil, dar și o bună ocazie ca să nu mai trăncănesc la telefon cu compatrioții care sunt în continuare excitați de interesul internațional acordat „patriei lor” - cât timp a curs sânge și ziarele își dublaseră tirajele -, interes care e pe punctul de a se răci de tot acum. Când lucrătorii se întorc epuizați la casele lor, simt și eu aceeași oboseală mortală, ca și cum, în mod
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să mă înrolez în trupa lor, visând să instaureze democrația în România. Vise! Cuvintele lor sunt găunoase ca și creierul lor, angajamentul lor, isteric, ca în timpul când simpatizau cu acel regim detestat acum. Cum ar putea ei să înțeleagă că „patria” mea intimă e la fel de privată ca și sexualitatea mea și nevoia mea de exersare a artei. Dar, cum am mai scris: încerc să nu critic pe nimeni. Încerc pe cât e cu putință să-i înțeleg cu intuiția mea, un fel
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de a sări direct în „democrația europeană”, fără a crea bazele psihice, sociale și economice ale acelei democrații dorite. M-a surprins când am auzit despre mine că „n-am făcut politică”, că nu m-a interesat angajarea în „soarta patriei”. Nimic mai greșit: există revista Jakobs stege, cu articole, fotografii și documente despre „gulagul” din România, despre primul și poate singurul adevărat disident, Paul Goma. În marile cotidiene suedeze Dagens Nyheter și Sydsvenska Dagbladet există articolele mele (dinainte și după
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
apostolatului cărturăresc. După o fulgurantă experiență în laboratoarele “fabricii de popi”, fiul lui Iorgu și al Mariei ucenicește sârguincios ca manipulator de cherestea și telefonist comunal. Sfârșește însă prin a fi învățător (inițial necalificat) în cele mai obscure dintre satele patriei. Într-o comunitate de lingurari, de exemplu, tânărul (pe atunci) învățător C. Brumă înțelege ce înseamnă “concurența zero” și “liniștea atât de necesară pregătirii pentru viață”. E un stil de viață specific României rurale interbelice pe care omul cu cartea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]