12,874 matches
-
o atitudine ambiguă a naratorului față de verdictul științei moderne. Însă ceea ce subliniază prozatorul este capacitatea ima- ginii de a se difuza mai bine decât orice discurs. Ilustrația teoriei este mai puternică decât teoria, imaginea, decât discursul care o vehiculează. „Ceea ce pricepuse însă Leiba mai bine decât oricine, mai bine decât chiar conferențiarul, era ilustrația izbitoare a teoriei ; cazul de reversie el îl cunoștea în carne și oase ; era portretul lui Gheorghe. Acest portret, din care până mai adineaori păstra numai trăsăturile
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sau să fac bilanțul anului care a trecut și să-mi stabilesc azimuturi pentru cel următor: după ora României care a sărbătorit cu șapte ore mai devreme sau după cea a Americii. Le-am împărțit și eu cum m-am priceput trimițând acasă gândurile mele de bine și în felul acesta nu îmi prea dau seama cum am sărbătorit marea trecere dintre ani. Mulțumim lui Dumnezeu pentru ce ne-a oferit, pentru sănătate, și ne rugăm să ne ocrotească și pe
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
fost șef de garaj la Ministerul de Interne, subinginer mecanic și "văr cu președintele Ion Iliescu" (avea în apartamentul său o fotografie cu președintele, făcută cu prilejul prezenței acestuia la Rio, în 1992, la Reuniunea mondială consacrată mediului). Nu mă pricep la mașini, am făcut școala de șoferi la Berlin prin 1971, n-am avut nici un accident, dar în probleme de motoare sunt absolut nul. Însă ținându-l minte pe Descartes cu a sa "mă îndoiesc, deci cuget", n-am luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Israelul? Nu a fost descoperit nici un lobbyst arab? Unii oameni din Ierusalim m-au Întrebat ce p)rere am despre toate acestea. L-a Îndemnat oare Kissinger pe Alsop s) scrie o asemenea scrisoare? Am r)spuns c) nu m) pricep și c) astfel de intrigi de tip bizantin m) dep)șesc. Kissinger a avut - era s) spun c) a avut numeroși detractori În Israel, Ins) mai aproape de adev)r este faptul c) are puțini admiratori. Nici el, nici israelienii nu
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
spectacol de music-hall neobișnuit. „O!“, „WOW!“, „Daarling!“ a fost laitmotivul simpaticilor artiști de culoare, pe care Jules mi i-a prezentat În timp ce se Încălzeau Înainte de show. „Ai să lucrezi cu noi, dahling ?“, mă acostau ei, făcându-mi cu ochiul. Am priceput că Jules le spusese despre intenția lui Ellen de a profita de bursa Ford pentru a-mi da să montez un proiect la „La Mama“. După spectacol, seara târziu, i-am așteptat pe actori să le mulțumesc pentru experiența cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
les grands bois...“ și multe altele). Compunea și el muzică duioasă, sentimentală și versuri franțuzești care În mod ciudat puteau fi scandate ca niște iambi englezești sau rusești, fiind marcate de un dispreț princiar față de plăcerea e-urilor mute. Se pricepea grozav la pocher. Întrucât se bâlbâia și pronunța cu dificultate labialele, a schimbat numele vizitiului lui din Piotr În Lev; iar tata (care era Întotdeauna cam tăios cu el) l-a acuzat că are mentalitate de stăpân de sclavi. În afară de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
noi În casa din St. Petersburg, pe timpul iernii, iar În restul timpului, fie la moșia de la țară, la șaptezeci și cinci de kilometri de oraș, fie În stațiunile din străinătate pe care le vizitam deseori toamna. În maximum trei ani reușeam (mă pricepeam la asta mai bine ca fratele meu) să duc la disperare pe oricare dintre acei bravi tineri. Tatăl părea să se fi călăuzit, În alegerea preceptorilor, de ingenioasa idee de a angaja de fiecare dată un reprezentant al unei alte
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mele de rusă cu termeni englezești și franțuzești, care Îmi veneau spontan În minte); că mă bat cu pumnii strânși, În loc să folosesc lovitura cu partea interioară a pumnului, ca o pălmuială, adoptată de bătăușii ruși. Dirigintele care nu prea se pricepea la jocuri, deși agrea virtuțile lor asociative, mă bănuia că preferam să fiu portar la fotbal, „În loc să alerg pe teren Împreună cu ceilalți jucători“. Un alt fapt care producea resentimente era că veneam și plecam de la școală cu un automobil, În loc să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de prompt era pericolul de a fi Încorporați În noua armată „Roșie“, dacă rămâneam În oraș. Mă enerva să mă duc Într-o regiune fascinantă, la mijloc de noiembrie, mult timp după ce se Încheiase sezonul fluturilor, Întrucât nu m-am priceput niciodată să scotocesc după pupe (deși, În cele din urmă, am găsit câteva sub un stejar mare În grădina noastră din Crimeea). Enervarea s-a transformat În disperare când, după ce a făcut câte o mică cruce pe fața fiecăruia din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
numele lui Ștefan Vodă îi bun la descântec de deochi și leac pentru bubă neagră, dambla, la alungat duhurile rele... și chiar la scos dracii... Ștefan surâde:... Aici, ce-i drept, au brodit-o, surâde Ștefan, la draci mă cam pricep, fie chiar și împielițați; la mulți am scos eu dracii din ei.... M-am liniștit, răsuflă ușurat Daniil. Acolo unde este duh, este și speranță, este și putere. Nu l-am pierdut pe "Năzdrăvan". Trecem noi prin aiasta, Măria ta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu paru' pe schinarea me... "Fă muiere!! Ai căpiet?!?! Îi poruncă de la Vodă, fă!! Vrai să paț rușânea că numai în casa me să-și facă turcimea sălaș?!"... Pas de te înțelege: muierea, tăt muiere... O iau atunci cu binișoru': "Pricepe fă muiere-hăi! Ditai Suceava... Tătă Moldova-i un pârjol! Și tu, fă, te frăsui pentru o amărâtă de bojdeucuță?! Așa-i soarta noastră, fă, muiereo!!" răcnesc eu scos din țâțână. Muierea își smulgea părul, se tăvălea în pulbere și blăstăma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mocirloasă, cam sângerați, cam scărmănați, cu platoșele, cu scuturile stâlcite, dar altfel veseli, gălăgioși, bucuroși de izbândă, bucuroși de viață. Pășesc cu grijă să nu calce vreun mort, moldovan au turc. Vorbesc toți odată, cu aprindere, cu patimă, retrăind bătălia: Priceput-ai cum i-o amăgit? se prăpădește de râs Duma Vlaicului. I-o momit și i-o tras pe șfară cătinel-cătinel, unde-o pohtit Măria sa, la loc strâmt și cu mocirlă. Ce i-o fătat mintea "Năzdrăvanului"! zice logofătul Tăutu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să-l înțeleg. Nu mi-a fost ușor... Oare toate acestea nu sunt semne de bunăvoință față de Ștefan și de Moldova lui? Am vrut să-i fiu o bună soție. Am încercat... Poate... poate n-am știut, nu m-am priceput... Cum să fac? "Cum să faci?" Simplu! Fii femeie! Fii aproape lui! Iubește-l! Ca la început! E atât de simplu! Mai lasă urâtului gândurile negre! Trecutul e mort! Să nu mai dezgropăm morții! Împărăția, așijderea! Vulturul cu două capete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Numai peste cadavrul meu! Numai! Bogdan Paleologu e vlăstar împărătesc, sânge din sângele unui întreg șir de împărați stăpânitori ai unui Imperiu! Maria, potolește-te! "Os domnesc"! râde sarcastic. Să se sature de ibovnice, de țiitoare! "Curvele" astea grozav se pricep să vă îmbrobodească! Parcă ea mai știe care o fi "tatăl"?! Ești rea, Maria! o mustră el. Maruca mama lui Alexandru n-a fost o... o aia, cum zici tu. Mi-a povestit Vlaicu. N-a fost de neam mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
armii". "Tigrii pustiei" nu mai erau decât niște găini jumulite, rebegite, deși, după poruncă, băteau talpa țanțoși, sumețindu-se cu oarece prefăcută veselie, de ochii lumii, să creadă prostimea că, totuși, a fost o biruință. Parcă prostimea-i proastă, să nu priceapă. Mi-a povestit de-a fir a păr cum a primit sultanul vestea înfrângerii. Să-l fi trăsnit, n-ar fi fost mai uluit. Nu-și credea auzului. "Cum?! Cum?! Nu!! Nu se poate!! Cum așa?!?! Nu este cu putință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Miracolul stă în dragostea moldovenilor pentru țara, pentru voievodul lor, se fudulește Sora. Și vrăjmașul care vine are a se înfrunta cu norodul întreg! Cum sare cloșca! o ironizează Isaia, care, până atunci nu scosese un cuvânt. De când muierile se pricep la "tactică și strategie"? Boier Isaia! îl apostrofează sever, Doamna Maria. Mă iartă, Slăvită Doamnă, îngăimă el cu umilință. N-am spus-o cu răutate... încearcă s-o dreagă și tușește ușor, ca să umple golul de tăcere. Îngăduie soaței mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ne prade, pe noi și cele Trei Scaune secuiești..." "Cu mult dor și dragoste, apără-ne!" se burzuluiește Mihail, gelos. Toți trag de Măria sa! Ce, ei n-au "Măria lor"?! Să-i apere! Ești nătăfleț?! îi ciocănește Duma fruntea. Nu pricepi că Vodă Ștefan e "Apărătorul, Atletul a toată Creștinătatea" de la Soare-Apune, la Soare-Răsare?! Nu vă prostiți, mârâie Ștefan. Cetește! "... Te așteptăm și suspinăm foarte, căci avem nădejdea în Măria ta, Domn și prea îndurător al nostru, ca să ne scapi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de pretutindeni... De aceea, am și trimis câțiva tineri isteți la dăscălie, pe cheltuiala domniei -, să prindă învățătură la Cracovia, sare Tăutu. Da! Să avem cărturarii noștri, înțelepții noștri. Să buchisească slovele din cărțile de înțelepciune, să ne luminăm, să pricepem și noi cum se învârte crugul vremii; că, mereu călcați, loviți, pârjoliți, tot cu sabia cu sabia, am rămas de căruță față de alte neamuri mai firoscoase. Trebuie să îndemnăm, să ardem rămânerea în urmă, "să-i dăm bice" cum zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am trăit.... M-am gândit, suspină Voichița, dar în glas își face curaj singură. M-am sfătuit și cu Ea. O să plec la mănăstire, la bolnița pe care ai zămislit-o la mânăstirea Neamțului. Acolo, aș fi de folos. Mă pricep să leg rănile. Nu mi-i silă de sânge. De mică, taica m-a pus să grijesc răniții din războaie... Deci, vrei să pleci la bolnița Neamțului... spune Ștefan cu tristețe. Un gând de adevărată domniță... De vrei tu... reia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în așternutul bărbatului meu! Și eu sunt aceea care mint?! Ești o stricată! Stirpe de Basarabi corciți cu Mușatini, niște stricați! Te-ai aruncat în partea tătâne-tu preafrumosul cadân al Marelui Sultan! Abia ți-au înmugurit țâțele, dar te pricepi la farmece de zăpăcit bărbații! Viperă, ai mușcat mâna ce te-a ocrotit! Asta ți-a fost recunoștința?! Nu! Nu!... strigă Voichița. Ba da! Ba da! Îți vei primi răsplata, curând-curând!... Ștefan e nestatornic în dragoste! Sătul de farmecele tinereții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
illustrissimul cârnea din nas mormăind: "Barbaro!... Primitivo!... Coliba... A noi Cattedrale! Palazzo! Universita!"... Și ce se mai umfla în pene, de-mi venea să-i ard un lat de sabie pe spinare... L-am trimis "undeva", măcar că el n-a priceput unde pe italienește se cheamă altfel. Atunci, l-am trimis la dracu' ca să priceapă: "Come dicere dracu diabolo!... Mare lucru aveți! am bufnit eu cu dispreț. Aveți voi cenuș de coliba?! Aveți?!... Ei, vezi? N-aveți! Noi avem!" m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce se mai umfla în pene, de-mi venea să-i ard un lat de sabie pe spinare... L-am trimis "undeva", măcar că el n-a priceput unde pe italienește se cheamă altfel. Atunci, l-am trimis la dracu' ca să priceapă: "Come dicere dracu diabolo!... Mare lucru aveți! am bufnit eu cu dispreț. Aveți voi cenuș de coliba?! Aveți?!... Ei, vezi? N-aveți! Noi avem!" m-am grozăvit eu. El nu înțelegea sau se făcea că nu pricepe. "Cenuș, bree! Cenușă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la dracu' ca să priceapă: "Come dicere dracu diabolo!... Mare lucru aveți! am bufnit eu cu dispreț. Aveți voi cenuș de coliba?! Aveți?!... Ei, vezi? N-aveți! Noi avem!" m-am grozăvit eu. El nu înțelegea sau se făcea că nu pricepe. "Cenuș, bree! Cenușă!!", i-am răcnit în ureche. "Aaaa!... Cenere!... Cenuso. Întelego! Capisco!" s-a dumirit el. "Sei tranquillo, am adăugat eu cu bruma mea de taliană, o să aveți și voi cenere... A Roma!... A Veneția!... Cenere de palazzo! Cenere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mascalzzoni a capisco subito. S-a gălbejit și a tăcut mâlc. I-am băgat morcovul, râde el. În schimb, i-am rupt gura cu româncuțele noastre; i se scurgeau ochii după ele: "Bella!... Bellezza! Bellissima!". Parcă nu ne-am fi priceput și noi să înălțăm catedrale?! se aprinde Vlaicu. Să doarmă și domniile lor cu sabia sub căpătâi, veacuri de-a rândul; atunci să-i vedem cu ce "palazzo și catedrale" se mai grozăveau! Într-un fel avem și noi "catedralele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
poruncă de la "Stăpânire"... Siluit la trup, siluit la suflet, nu-ți vei mai aparține... Și mai presus de toate "tributul de sânge" 500 de copii pentru ienicerime... Anafura lor de... se scapă Mihail printre dinți. S-o creadă ei... Nu pricepeți? Cetățile de la Mare sunt mărgăritarele Moldovei, sunt ferestrele noastre către lume. Sunt plămânii Moldovei! Prin ele trec căile pe care se scurg bogățiile și luminile Europei și ale Levantului. Chilia și Cetatea Albă " Ieșirea la mare" -, cât le-au jinduit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]