14,215 matches
-
la raport, să vorbesc cu comandantul sau orice ofițer care să mă asculte, nu cu cel care mă acuzase de spionaj la Constantinopol în 1937... Și atunci ca și acum nu pot să nu mă abțin să nu izbucnesc în râs în fața acestei absurdități, stupidități... Dar iată că într-o seară, un locotenent englez tânăr, mare cât ușa, intră în cameră și mi se adresează: Domnule Vizanty, vă rog să mă urmați, luați-vă toate lucrurile, tot ce aveți. Nu vroiam
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
noutate va consta, spunea el, în netrucarea ei și în intenția decisă de a se dezvălui fără rețineri, fără nici un fel de restricții mentale: „Așa ceva nu s-a mai scris la noi“, exclama el, cu o satisfacție copilărească, acompaniată de râsul lui sacadat-gâlgâitor, atât de aparte. Regăsesc, de altfel, această afirmație și în interviul acordat Martei Petreu în revista Apostrof: „În Autobiografie, voi spune totul despre mine, chiar și cele mai inconfortabile lucruri.“ Pentru oricine l-a cunoscut este absolut clar
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
la gură, mucos și molâu: cățărați amândoi deasupra, eu aruncam ierburi cu spic lipicios pe spatele trecătorilor inocenți, care primeau astfel o codiță de toată frumusețea, ce se agita după cum pășeau ei mai mult sau mai puțin săltat; muream de râs, pe înfundate - să nu atragem atenția victimelor acestui atentat la demnitatea lor: agilitatea mea consta în a aplica buruiana la nivelul și chiar pe locul coccisului. Celor două camere, care lăsaseră un spațiu liber - între corpul lor și odaia de la
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
acolo, însă nu puteam lăsa să fiu considerat laș sau chiar „trădător“. Nu prea departe de prefectură, locuia Radu Stanca - venea din când în când să râdă de mine. Dar, mai ales, venea tata, care n-avea deloc chef de râs, căci era disperat: mă cerea jos și, făcând cu mine câțiva pași pe stradă, încerca zadarnic să mă convingă să mă întorc acasă, să renunț la aventura asta „idioată“ - mă punea la curent cu știrile tot mai nefavorabile pentru răsculați
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
dezvoltării urbane de către marile grupuri private de servicii, accentuarea fracturilor sociospațiale etc. A circumscrie aceste riscuri înseamnă o mai bună reprezentativitate a guvernării orașului și o mai mare transparență a acțiunilor sale. Această poziție nu înseamnă nici a lua în râs statul puternic, nici a ține doliu după el. Democrația locală are nevoie de un stat puternic, capabil să anime politici de anvergură națională. Acestea, dacă se dovedesc capabile să-și adapteze obiectivele la diversitatea situațiilor teritoriale, vor putea stimula dezbaterea
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de generali ruși, și-a aranjat-o cu mobile moderne, căci portul european nu prea se potrivea cu divanele turcești late, pe cari oamenii să așterneau fără papuci. Vizitându-l odată după această metamorfoză, de abea mi am putut reține râsul intrând în odaia lui, unde am văzut vreo zece boieri fumând din niște ciubucuri lungi, însă șezând fiecare turcește lângă câte un scaun pe jos, dar cu jobenul pe cap și cu aripile fracului tăvălite pe dușumelele odăii! Cantacuzeno însuși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
era un obicei obișnuit și răspândit. Eu o priveam uimită cum își rulează cu dexteritate țigările. Am vrut să văd cum e, ce simți. Am fumat puțin și am început să râd imediat. Altceva nimic, doar o imensă poftă de râs. Leila mi-a explicat că e cea mai ușoară formă, dar, când nu-și mai face efectul, se trece la cocaină, apoi la heroină și la heroină injectabilă. Ultima etapă a acestui joc și doza cea mai puternică este moartea
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
nu-l tăgăduia, spunându-ne că, dacă nu s-ar farda, ne-am speria de el. Această față, deja destul de comică, era înconjurată de o coafură atât de stranie încât, atunci când l-am văzut pentru întâia oară, am izbucnit în râs. Era o imensă perucă fiscală al cărei moț se înălța ca o căpățână de zahăr garnisit cu niște bucle lungi, pudrate cu alb, care îi cădeau pe umeri. Asta nu este tot. Domnul Le Pelletier avea niște infirmități nefaste care
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Domnul Le Pelletier avea cele mai mari pretenții în ce le privea pe femei și nu credea că, pentru ele, se găsește pe lume om mai primejdios decât el. Nu ostenea povestindu-și iubirile, succesele, cuceririle, ceea ce stârnea nu puțin râs. Cavalerul de Coigny mi-a povestit că, ducându-se într-o dimineață să-l vadă pe Domnul Le Pelletier, l-a găsit pe un șezlong, lângă o masă plină de sticluțe, de medicamente, de săculeți etc., și atât de palid
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cu el pe femeile cele mai remarcabile prin frumusețea lor; numai că Domnul Le Pelletier îi găsea fiecăreia câte un cusur care o îndepărta. Scena a durat multă vreme: „Ei bine, dragul meu domn - spuse în sfârșit cavalerul izbucnind în râs -, dacă sunteți atât de dificil, vă sfătuiesc să-l imitați pe frumosul Narcis și să vă îndrăgostiți de dumneavoastră înșivă.“ Podul din Piața Ludovic al XV-lea a fost clădit pe vremea când Domnul Le Pelletier de Morfontaine era în
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
să plătească decât cireșele; gazda sus ținea că, fie că mănânci, fie că nu, obiceiul în hanuri era să plătești tot. Doamna de Coislin și-a croit un iluminism după voia ei. Lipsa de credință o împingea să ia în râs convingeri a căror superstiție o înfricoșa. O cunoscuse pe Doamna de Krüdener: misterioasa franțuzoaică nu era iluminată decât sub beneficiu de inventar. N-a plăcut rusoaicei fervente, care la rândul ei n-a plăcut-o. Doamna de Krüdener a întrebat
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ei se număra și un dialog între Domnul și Doamna Jacqueminot, de o perfecțiune neîntrecută. Când, în conversația dintre cei doi soți, Doamna Jacqueminot replica: „Dar, domnule Jacqueminot! “, numele acesta era pronunțat cu un asemenea ton, încât te cuprindea un râs de nestăpânit. Obligată să aștepte să-ți treacă, Doamna de Coislin aștepta cu gravitate, prizând tutun. Citind într-un ziar despre moartea mai multor regi, și-a scos ochelarii și a spus, suflându-și nasul: „A dat o moli mă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
niște focuri de armă trase în ideile altora și care le ucid. Cei care spun asemenea vorbe de duh au aerul că stau la pândă și că spiritul lor nu lucrează decât pentru a pregăti un răspuns neprevăzut care, stârnind râsul, deranjează șirul ideilor și produce întotdeauna un moment de tăcere. Nu aceasta era maniera Juliei. Ea îi punea în valoare pe ceilalți tot atât cât și pe ea; discuta și glumea în aceeași măsură pentru ei și pentru ea. Expresiile
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
despre mine știți că sunt; este de altfel soarta celor din neamul Montmorency: Nu mu reau toți, dar toți erau răniți.“ Doamna Récamier era prima care povestea aceste lucruri: o făceau să zâmbească cu voioșie. A păstrat până aproape de sfârșit râsul acesta de copil, gestul tineresc care o făcea să-și ducă batista la gură ca pentru a nu izbucni în râs. Însă, cât a fost tânără, această copilărie a sentimentelor, îmbinată cu un grațios manej, a provocat mai mult de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Doamna Récamier era prima care povestea aceste lucruri: o făceau să zâmbească cu voioșie. A păstrat până aproape de sfârșit râsul acesta de copil, gestul tineresc care o făcea să-și ducă batista la gură ca pentru a nu izbucni în râs. Însă, cât a fost tânără, această copilărie a sentimentelor, îmbinată cu un grațios manej, a provocat mai mult de o dată ăputem să ne mirăm?) complicații serioase. Mulțimea aceasta de bărbați atrași și îndrăgostiți nu era la fel de ușor de stăpânit și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Cum aveam obligația să stau cu ei până se satură (adică până fac burtă), abia pe la amiază am putut să mă întorc. Ajuns cu boii pe ulița satului, în drum spre casă, mă aud strigat din urmă în hohote de râs. Când mă întorc să văd cine mă strigă și ce-au găsit de râs ... mi-am pierdut glasul ... erau sora mea Mariana cu ... cine credeți ... cu Vița ... fata mea dragă ... ce nu se mai putea stăpâni de râs ... arătând spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
abia pe la amiază am putut să mă întorc. Ajuns cu boii pe ulița satului, în drum spre casă, mă aud strigat din urmă în hohote de râs. Când mă întorc să văd cine mă strigă și ce-au găsit de râs ... mi-am pierdut glasul ... erau sora mea Mariana cu ... cine credeți ... cu Vița ... fata mea dragă ... ce nu se mai putea stăpâni de râs ... arătând spre fundul gol al pantalonilor mei, rămas prin cine știe ce tufișuri spinoase, mai ales că noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
hohote de râs. Când mă întorc să văd cine mă strigă și ce-au găsit de râs ... mi-am pierdut glasul ... erau sora mea Mariana cu ... cine credeți ... cu Vița ... fata mea dragă ... ce nu se mai putea stăpâni de râs ... arătând spre fundul gol al pantalonilor mei, rămas prin cine știe ce tufișuri spinoase, mai ales că noi, copii de țară, nu purtam vara nimic pe sub pantaloni. Atunci am realizat și m-a paralizat ridicolul situației mele. Vă rog să mă credeți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
diferență de liceu și a se putea apoi înscrie la Universitate. Mai mult ... mă întreabă dacă nu sunt dispus să fac și eu o cerere în acest sens. I-am spus că nici nu mă gândesc ... și am mai și râs de aiurelile lui. Mergând spre ieșirea din Bârlad ... pe la barierea Puieștiului ... și negăsind nici o ocazie (căruță, mașină), am pornit-o voinicește pe jos în speranța că mă va ajunge ceva din urmă. Deșartă speranță ... Circulația rutieră era pe atunci foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Năstase Când a ajuns la mine, apropo de concizie, mi-a spus că e bine ce am scris, plus câteva mici observații, dar ... "ce este cu fraza aceasta pompoasă, încărcată, stufoasă, de notar"? Fără să mă controlez ... am izbucnit în râs. "Ce e de râs"? ... se răstește el la mine. Cerându-mi scuze ... i-am spus că "tatăl meu este notar". A râs și el și toți colegii ... atenționându-mă însă că suntem la Facultatea de Științe ... care așteaptă de la noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
la mine, apropo de concizie, mi-a spus că e bine ce am scris, plus câteva mici observații, dar ... "ce este cu fraza aceasta pompoasă, încărcată, stufoasă, de notar"? Fără să mă controlez ... am izbucnit în râs. "Ce e de râs"? ... se răstește el la mine. Cerându-mi scuze ... i-am spus că "tatăl meu este notar". A râs și el și toți colegii ... atenționându-mă însă că suntem la Facultatea de Științe ... care așteaptă de la noi cunoștințe temeinice, exprimate într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
arătat prin sat tipul de fântâni, de porți, de acarete, unelte de gospodărie etc., pe drumul de înapoiere, mi-a spus că îi pare rău de mine dar că nu mă mai primește la examen pentru că l-am făcut de râs în fața sătenilor ce îl cunoașteau de când mai făcuse cercetări etnografice în acel sat. Scuzele și rugămințile mele nu l-au înduplecat. A trebuit să apelez prin profesorul Năstase, ca să-l convingă să nu-mi compromită absolvirea ultimului an universitar. Științele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
decât câteva expresii în limba rusă ... oarecum ofensat la auzul cuvântului "năuc" ... îi răspund că "vâ nasei strane nauc znacit prostoi" (în țara noastră "năuc" înseamnă prost, tâmpit). Efectul acestui răspuns a fost dezastruos ... ambii soți au izbucnit într-un râs de se cutremura mașina ... pe care el la un moment dat a oprit-o brusc căci roata din spate-stânga deja se învârtea în gol deasupra prăpastiei. Am coborât toți ... speriați de ce putea să se întâmple ... dar culmea ... că ei încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
care el la un moment dat a oprit-o brusc căci roata din spate-stânga deja se învârtea în gol deasupra prăpastiei. Am coborât toți ... speriați de ce putea să se întâmple ... dar culmea ... că ei încă nu se puteau opri din râs ... repetând mereu "nauc znacit prostoi". Și tot așa ... repetând într-o veselie continuă ... am ajuns la Ialta ... iar noi am rămas prieteni ... în corespondență încă mulți ani de zile ... fiecare scrisoare a lor terminându-se cu "nauc znacit prostoi". Apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
relativ îngrijit, dar pustiu acum încă spre final de vacanță. În timp ce-i dădeam ocol uitându-ne pe ferestre în interior ... apare directorul, profesor de matematică, tânăr, simpatic, care, după ce i-am spus scopul prezenței noastre, s-a pornit pe un râs homeric, explicându-ne că, poate, cu greutate, o să-i încropească și ei o normă din ore de sport, desen, română, rusă și ceva franceză... apoi ne-a prezis că nu o să mai venim ... ca și în alți ani cu alți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]