14,124 matches
-
confirmă întru totul. Volumul, poate cel mai valoros al autorului, este o extraordinară aventură a limbajului poetic, o savuroasă commedia a cuvintelor. Temele predilecte - religioasă, erotică, a poeziei/poetului și cea socială - se împletesc într-un adevărat festin de ambiguități simbolice și lingvistice. Se „sare” de la registrul popular, argotic, colocvial la registrul religios, poetic, de la limbajul aparent cotidian la cel metaforic și simbolic, configurându-se astfel un univers poetic unic, amestec de tragic și comic, de realitate și viziune. Bunicul Kennedy
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
Temele predilecte - religioasă, erotică, a poeziei/poetului și cea socială - se împletesc într-un adevărat festin de ambiguități simbolice și lingvistice. Se „sare” de la registrul popular, argotic, colocvial la registrul religios, poetic, de la limbajul aparent cotidian la cel metaforic și simbolic, configurându-se astfel un univers poetic unic, amestec de tragic și comic, de realitate și viziune. Bunicul Kennedy este eul poetic văzut de nepoții virtuali din viitor (trăitori în holospațiu), care vizionează filmul vieții bunicului. Perspectiva aparține când nepoților virtuali
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
al Uniunii Scriitorilor din România. Cartea de debut cuprinde piese de teatru și povestiri plasate sub semnul absurdului și scrise într-un stil de o frapantă naturalețe. Subiectele, luate aproape fără excepție din banalul cotidian, aduc în prim-plan personaje simbolice dintre cele mai inedite. Minunata viață de câine a lui Adam (2002) relevă o rafinare a mijloacelor expresive, distribuite în proze scurte, care denotă imaginație epică și virtuozitate verbală. Iarna îngerilor (2002) este romanul nașterii unui roman, într-o formulă
DASCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286695_a_288024]
-
anii ’80: Nouă variațiuni pentru orgă. Poemul (un fel de poem al repetițiilor în cerc) este o alegorie despre neagra mântuire a poetului-călugăr închis în chilia - mormânt și fântână - a poemului, scris într-un limbaj de o simplitate și profunzime simbolice amintind de o veche limbă ritualică: „Celălalt Ferapont seamănă pe jumătate cu mine, pe jumătate cu primul frate Ferapont. Pe spate are o pereche de aripi și-o cruce care-l apasă greu înăuntru. [...] Are o față întunecată și nu
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
epic parodic. Personajele și poveștile lor, desfășurate într-un Iași carnavalesc, au o savoare deosebită, poeziei îi priește de minune ancorarea într-un real concret, sordid, în materia stufoasă a realității, pe care știe să o ridice, prin întortocheate volute simbolice ori prin incizii bruște, violente, la rangul unei viziuni intens tulburătoare și în zona tragicului absurd. Culegerile de articole și eseuri Apocalipsa de carton (1993) și Urechea de cârpă (1993) pun în valoare o vervă satirică debordantă, iar critica tranziției
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
liderilor politici sau a curentelor politice) este, de asemenea, diferit: problema poate fi respinsă/ Împiedicată să intre pe agenda formală, fie prin ne(re)cunoașterea acesteia și respingerea ideii că problema există, fie prin strategii de atac sau de Împiedicare simbolică. Formularea politicilor se face În funcție de mediul acestora (care poate fi publicul, În general, sau coalițiile de susținere, rețelele de politici, curentele politice, grupurile de experți), iar modelul de implementare a politicilor, care, pentru acest tip de transfer, În mod normal
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
conceptul de structură. Teoreticienii schimbului În rețea (Cook, Whitmeyer, 1992) definesc structura socială ca fiind o configurație de relații sociale Între actori (atât individuali, cât și agregați), unde relațiile implică schimbul de resurse valorizate 1 (care pot fi materiale, informaționale, simbolice etc.). Mai mult, structura socială este văzută atât ca produs, cât și constrângere, În forma rețelelor de relații sociale. În acest context, se impune o scurtă trecere În revistă a abordărilor cu privire la structura socială, din perspectiva a trei modele importante
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
nou (1951), Oameni de azi (1952), ultimele două încununate cu Premiul de Stat. Piesele cumulează toate convențiile și directivele oficiale referitoare la naționalizare, colectivizare etc., încercând uneori să depășească normele realismului socialist prin atmosfera poetică a acțiunii sau prin proiecția simbolică a unor eroi. Intențiile de răspuns la „comanda socială” conduc și mai acuzat la schematism în piesele într-un act pentru „teatrul de amatori”. În competiție cu dramaturgia lui Horia Lovinescu - Citadela sfărâmată, Surorile Boga ș.a. -, D. vine cu o
DEMETRIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
primei ediții, din 1902, aceste versuri de 16 silabe (înrâurire hugoliană) au fost compuse pentru cea de-a doua ediție, probă care a contat mult în „afacerea” tristă a paternității puse la îndoială. O prezență enigmatică, dar de transparentă semnificație simbolică, este Român Gruie, „statornic reazăm” al domniei, acela care „pururi, cade jertfă”, întruchipând „strămoșeasca legătură dintre scaun și popor”. Prin acest erou, persuasiv triumf al discreției, tot numai tăceri grele de înțeles, D. încearcă intuitiv să sporească, așa-zicând prin
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
mai bine de o jumătate de secol a dramei istorice românești, în centrul pieselor se află motivul puterii, relația între puterea domnitorului și interesele țării. Dacă la B.P. Hasdeu, V. Alecsandri și Al. Davila apar pe rând trei posibile ipostaze simbolice, D. le reunește într-o galerie de portrete paralele sau mai degrabă într-un triptic. Conflictele dramatice se raportează la un simbolic etic, ilustrat de personalitatea lui Ștefan cel Mare, ceea ce susține ideea complementarității celor trei piese. În viziunea dramaturgului
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
dramaticului se află, de data aceasta, în mișcarea tulbure a interiorității, în frământările sufletești și, concomitent, în întâmplările aduse drept consecință în scenă. Acțiunea se precipită, schimbul de replici e iute, aspru, tăios. Doar câteva personaje mai păstrează, ca purtători simbolici ai unei moșteniri prețioase, lirismul sentențios din Apus de soare. Ultima piesă a trilogiei, Luceafărul, ilustrează o altă fațetă a destinului în istorie: puterea dreaptă a domnitorului, aceeași cu a țării, este neputincioasă și se vede uzurpată prin mișelie și
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
Sentimente nobile în expuneri declarative, într-un șir de tirade lirice trenante ori în obositoare pasaje narative, secvențe dezlânate, tablouri cu contururi șterse, totul duce spre impresia de imitație, de autopastișă. Câteva chipuri de oameni simpli, creionați în linia realismului simbolic, propriu scriitorului, atrag atenția. Cu toate imperfecțiunile ei, Luceafărul nu poate fi desprinsă din tripticul dramatic al lui D., virtuală meditație asupra istoriei românești. De altfel, se pare că dramaturgul avea între proiecte o altă trilogie, închinată de data aceasta
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
modelează. La rândul său, poetul există ca o favoare și o consecință a uimirii poetice, el trecând necondiționat de la starea contemplativă la ipostaza de dependență creatoare. Fiind o existență aparte printre cei „fără gloria greierului în fața furnicii”, poetul găsește satisfacții simbolice dincolo de pragmatismul relațiilor sociale, unde opulența face bună pereche cu obtuzitatea sau cu impostura. Și culegerea de piese de teatru Cațavencii (2001) pedalează pe o tematică sinonimă. Orașul, teritoriu al dezesențializării umane, amenință ființa cu pierderea identității. O suită de
DORIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
abordează pentru prima oară în exegeza eminesciană aceste aspecte. De menționat, nu în ultimul rând, că anterior acestui studiu a apărut o ediție fundamentală, îngrijită de editorul D., a lucrării lui Petru Caraman, Pământ și apă. Contribuție etnologică la studiul simbolicei eminesciene (1989), în care savantul cercetează, istoric și comparat, simbolurile eminesciene cu substrat arhaic. SCRIERI: Corabia argonauților, Iași, 1972; Titlul la alegere, Iași, 1981; Ioana din primăvară, Iași, 1986; Poetică eminesciană, vol. I: Temeiuri folclorice, Iași, 1989; Contemporanii noștri, Iași
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
eminesciană, vol. I: Temeiuri folclorice, Iași, 1989; Contemporanii noștri, Iași, 2000; Așa se scrie istoria!”, Iași, 2003. Ediții, antologii: Cerul în apă. Antologie a debutanților, I-II, pref. edit., Iași, 1970-1971; Petru Caraman, Pământ și apă. Contribuție etnologică la studiul simbolicei eminesciene, pref. edit., Iași, 1984; Mihai Drăgan, Eminescu tânăr sau „a doua mea ființă”, postfața edit., Iași, 1999; Balada cultă, Iași, 2003 (în colaborare). Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Gheorghe Drăgan, „Corabia argonauților”, LCF, 1972, 44; Al. Dobrescu, Critica criticii, CL
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
Steinhardt, Daniel Drăgan, „Mărgele roșii”, F, 1984, 6; Anatol Ghermanschi, „Mărgele roșii”, CL, 1984, 7; Adrian Dinu Rachieru, De la realismul proxim la realismul fantastic, O, 1985, 48; G. Nistor, Nivelurile realului și metafora epică, VR, 1986, 11; Mihail Diaconescu, Proza simbolică, ARG, 1988, 12; Cosma, Romanul, I, 198-199; Tuchilă, Privirea, 245-251; Adrian Dinu Rachieru, Viața e totul, LCF, 1989, 1; Viorica Răduță, Romanul eroului întemeietor, LCF, 1989, 12; Ulici, Prima verba, III, 180-181; Alexandra Vrânceanu, Revoluția animalelor, RL, 1992, 36; Ulici
DRAGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286845_a_288174]
-
și stanțele de album ale Elisabetei M. Z. Ionescu sau vetustele reluări pe teme clasice ale lui B. Florescu, revista a publicat, număr de număr, versurile lui I. C. Săvescu, încercări într-o poezie cu langori verlainiene, imagistică macabră și fabulă simbolică. Traducerile, amestecate, trădează totuși preferințe pentru înnoire: Baudelaire (Urâtul, Femeia, tălmăcite de Mircea Demetriade), Rollinat (din Nevroze dă o versiune românească B. Florescu), Gérard de Nerval, E. A. Poe (Umbra, traducere de I. C. Săvescu). Aici Catulle Mendès, J.-M. de Heredia
DUMINICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286905_a_288234]
-
-se, intermitent, cu sobrietate și intuiție de psiholog. Atmosfera este omogenizată de intervențiile naratorului, mai accentuate în prozele scrise la persoana întâi, dar prezente cu discreție și în textele scrise în manieră obiectivă. În Povestiri (1987), autorul prezintă o panoramă simbolică a orașului, populată cu personaje liniștite și răbdătoare, trăitoare în felurite medii. Prin capacitatea de decupare în secvențe și printr-o anume tehnică a frazării, povestirile descoperă lumea fără menajamente. Multe proze sunt apropiate, din punct de vedere stilistic, de
DRUMUR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286884_a_288213]
-
și același?”). Poemele, multe cu o ritmică muzicală, chiar dacă sunt construite aparent eteroclit, au o logică sinuoasă, oscilând între afirmația și negația metaforică, fiind uneori discursive, cu o structură de tipul premise-concluzie, unde premisele iau forma unor povești-alegorii cu personaje simbolice, cu ambigue implicații livrești, biografice ori filosofice. Tratat de tehnica renunțării (1982) cuprinde proză poetică: poeme în stil aforistic, variațiuni eseistice despre muzică și reverberațiile ei sufletești, „istorii”, false povești-parabole abstracte cu personaje emblematice (filosoful și zeița). Scrisoarea lui Hipparc
DRAGOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
ladă costumele de miri ale acestora; îmbrăcând hainele mirelui de odinioară, tânărul crede că o are alături pe Marina, care îmbracă și ea rochia miresei, și amândoi se înalță într-un zbor chagallian spre munții din zare. Trecerea în ficțiune simbolică, provocată de reverie și de rememorare, este chiar axul narațiunii. Substanța ei este apropiată de a poemelor din volumele Lecturile mele particulare (2000) și Însemnare a lecturilor mele particulare (2002), în care înzestrarea lirică a lui G. își manifestă originalitatea
GRANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287342_a_288671]
-
fulgeră - Parâng - iarăși să știi / - Destin cu creștet sus ne-nfrânt de vitregii - / Străbunul nu, prin oarbele potrivnicii. Cu el, drum vă croiți spre aspre culmi, spre soare.” Versurile din volumul În creștetul luminii adâncesc treptat nota elegiacă, ca și referința simbolică la un univers tradițional de mult părăsit, în vremuri de crâncenă istorie, și regăsit la vremea amurgului, într-o solaritate patetică, de dincolo de lume. Aici încărcătura biblică a poeziei atinge notele ei cele mai profunde: „Totul va fi o mistică
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
În urma unor declarații publice, xenofobe, care nu făceau Însă decît să confirme xenofobia romanului (dintre care cea din Lire a primit un braț de indignări și avertismente) acesta, deși propus pentru primele două premii literare În ordinea importanței pecuniare și simbolice (Goncourt și Médicis) a dispărut din listele cu nominalizările finale. Procedînd astfel, establishmentul cultural francez n-a făcut altceva decît să justifice derapajele polemice ale incriminatului. Houellebecq a demonstrat astfel că politicul comandă literarul (deși această subordonare se regăsește uneori
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și Fils - Fii și Fire). Sub influența lui Kafka, autoarea-naratoare-personaj se transformă, din femeie, Încet-Încet, În scroafă (truie). Acest artificiu literar, Întrebuințat pe larg de Kafka, Boris Vian sau Eugen Ionescu (procedeu cu rădăcini și efecte suprarealiste), se numește materializare simbolică (și, În cele din urmă, are ca strămoș fabula). Protocolul nominal specific autobiografiei este respectat. La un moment dat, ca la Ionescu, impresiile devin realitate “obiectivă” (În cadrul diegetic), iar cititorul este Încurajat să creadă că femeia din debutul textului este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
prezent, drept combustibil pentru expresia prezenței. E adevărat că, nu arareori, o autoficțiune are un conținut ideologic pronunțat - motiv pentru care Marie Darrieussecq introdusese criteriul materializării simblice: la un moment dat, scriitorul ficționalizează ostentativ narațiunea, pentru a deschide calea lecturii simbolice. În felul acesta, eul morcelat În scriere (pentru autorul-narator) sau În scris (pentru cititor) Își arogă o identitate, depășește, metaforic vorbind, stadiul oglinzii, și o face, desigur, nu atît În propriul beneficiu În fața lui Însuși, cît În cel al său
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dualistă franceză, la Benveniste, care opune axa discursului axei povestirii și, mai departe, În filozofia carteziană a eului, acolo unde, printr-un salt transgresiv, eul devine identic cu cuvintele care le proferează. Este un salt echivalent cu cel al materializării simbolice, de la, de pildă incipitul epic "credeam că" cînd eul se Împarte În instanța enunțătoare și personajul din timpul povestirii și "Mă Îndoiesc, deci gîndesc", cînd cele două eu-ri s-au identificat unul cu celălalt, identice În cele patru cuvinte enunțate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]