13,108 matches
-
minimă permisă pentru lansare. Temperatura joasă i-a îngrijorat pe inginerii de la Morton Thiokol, constructorul propulsoarelor navetei. Într-o teleconferința din seara zilei de 27 ianuarie, inginerii și managerii de la Thiokol au discutat condițiile meteo cu managerii NAȘĂ de la Centrul Spațial Kennedy și de la Centrul de Zbor Spațial Marshall. Mai mulți ingineri—printre care Roger Boisjoly, care își mai exprimase îngirjorarea și cu alte ocazii—s-au arătat îngrijorați din cauza potențialelor efecte ale temperaturii asupra O-ringurilor care ermetizau articulațiile propulsoarelor
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
a îngrijorat pe inginerii de la Morton Thiokol, constructorul propulsoarelor navetei. Într-o teleconferința din seara zilei de 27 ianuarie, inginerii și managerii de la Thiokol au discutat condițiile meteo cu managerii NAȘĂ de la Centrul Spațial Kennedy și de la Centrul de Zbor Spațial Marshall. Mai mulți ingineri—printre care Roger Boisjoly, care își mai exprimase îngirjorarea și cu alte ocazii—s-au arătat îngrijorați din cauza potențialelor efecte ale temperaturii asupra O-ringurilor care ermetizau articulațiile propulsoarelor. Fiecare propulsor era construit din șase secțiuni
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
care ermetizau articulațiile propulsoarelor. Fiecare propulsor era construit din șase secțiuni articulate în trei articulații din fabrica și trei articulații „de teren”. Articulațiile din fabrica erau sudate, dar articulațiile de teren—asamblate în Clădirea de Asamblare de Vehicule de la Centrul Spațial Kennedy-foloseau câte două O-ringuri de cauciuc, unul primar și unul secundar (de rezervă), pentru etanșare. (După accident, articulațiile de teren ale propulsoarelor folosesc trei O-ringsuri.) Etanșările tuturor articulațiilor propulsoarelor trebuia să conțină gazele fierbinți presurizate produse de arderea propulsorului
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
lansare au fost îngroziți de câtă gheață era depusă. Se temeau că în timpul lansării gheață spartă ar putea lovi învelișul de protecție termică, din cauza aspirației induse de jetul de gaze de la propulsoarele cu reacție. Rocco Petrone, liderul diviziei de transport spațial de la Rockwell, și colegii săi vedeau această situație că pe o constrângere a lansării, si au spus managerilor Rockwell de la Cape că firma nu poate susține lansarea. Cu toate acestea, managerii Rockwell de la Cape și-au exprimat îngrijorările într-o
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
centrul de control al misiunii. Toate orele sunt date în secunde după lansare și corespund codurilor temporale telemetrice de la cel mai apropiat eveniment instrumentat până la fiecare eveniment descris. Cu înainte de lansare, cum era normal, cele trei motoare principale ale navetei spațiale ("space shuttle main engine", SSME) au fost aprinse. Până la lansarea efectivă, motoarele principale pot fi oprite și lansarea anulată în siguranță dacă este necesar. La timpul lansării (Ț=0, la ora 11:38:00.010 EST), cele trei motoare principale
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
gaură. La plecarea de lângă turnul de lansare, motoarele funcționau la 104% din puterea lor maximă nominală, iar coordonarea misiunii a fost predată de centrul de control al lansării de la Kennedy și preluată de centrul de control al misiunii de la centrul spațial Johnson din Houston, Texas. Pentru a preveni supraîncărcarea structurală a vehiculului de forțele aerodinamice, la Ț+28, motoarele principale au început să decelereze pentru a reduce viteza navetei în troposfera, conform procedurii normale. La Ț+35,379, au decelerat până la
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
oceanului cu aproximativ , cauzând o frânare instantanee de peste 200 "G", mult peste limitele structurale ale compartimentului echipajului și pește limitele la care se poate supraviețui impactului. La 28 iulie 1986, contraamiralul Richard H. Truly, administrator asociat al NAȘĂ pentru zbor spațial și fost astronaut, a dat publicității un raport din partea lui Joseph P. Kerwin, specialist biomedical de la Centrul Spațial Johnson din Houston, legat de decesul astronauților în accident. Dr. Kerwin, veteran al misiunii Skylab 2, fusese angajat să efectueze studiul la
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
pește limitele la care se poate supraviețui impactului. La 28 iulie 1986, contraamiralul Richard H. Truly, administrator asociat al NAȘĂ pentru zbor spațial și fost astronaut, a dat publicității un raport din partea lui Joseph P. Kerwin, specialist biomedical de la Centrul Spațial Johnson din Houston, legat de decesul astronauților în accident. Dr. Kerwin, veteran al misiunii Skylab 2, fusese angajat să efectueze studiul la scurt timp după accident. Conform raportului Kerwin: În pofida acestui raport, unii experți, printre care unul dintre principalii anchetatori
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
raport, unii experți, printre care unul dintre principalii anchetatori de la NAȘĂ Robert Overmyer, au considerat că majoritatea membrilor echipajului, daca nu toți, erau în viață și posibil conștienți pe parcursul întregii coborâri până la impactul cu oceanul. În timpul zborului propulsat al navetei spațiale, salvarea echipajului nu era posibilă. Deși unele idei de sisteme de salvare în timpul lansării au fost luate în considerație de mai multe ori în timpul dezvoltării navetelor, NAȘĂ a concluzionat că fiabilitatea mare a navetei va elimina necesitatea acestora. La primele
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
orbitale ale programului Space Shuttle, misiuni considerate zboruri de încercare, s-au folosit scaune ejectabile de SR-71 Blackbird modificate și costume presurizate, dar din misiunile „operaționale” ce au urmat, acestea au fost eliminate. (CAIB a declarat ulterior, după dezastrul navetei spațiale Columbia, ca sistemeul navetei spațiale nu ar fi trebuit niciodată să fie declarat operațional, deoarece era de natură experimentală din cauza numărului limitat de zboruri, prin comparație cu zborurile comerciale certificate.) S-a renunțat la furnizarea unui sistem de salvare în timpul
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
misiuni considerate zboruri de încercare, s-au folosit scaune ejectabile de SR-71 Blackbird modificate și costume presurizate, dar din misiunile „operaționale” ce au urmat, acestea au fost eliminate. (CAIB a declarat ulterior, după dezastrul navetei spațiale Columbia, ca sistemeul navetei spațiale nu ar fi trebuit niciodată să fie declarat operațional, deoarece era de natură experimentală din cauza numărului limitat de zboruri, prin comparație cu zborurile comerciale certificate.) S-a renunțat la furnizarea unui sistem de salvare în timpul lansării pentru echipaje mai mari
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
fost criticată pentru lipsa de deschidere față de presă. "New York Times" a notat în ziua de dupa dezastru că „nici Jay Greene, directorul de zbor al ascensiunii, nici alții din camera de control, nu au fost puși la dispoziția presei de agenția spațială.” În absența unor surse de încredere, presa s-a îndreptat către speculații; atât "New York Times" cât și United Press Internațional au publicat articole în care se sugera că o defecțiune a rezervorului exterior ar fi cauzat o explozie, în ciuda faptului
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
atât "New York Times" cât și United Press Internațional au publicat articole în care se sugera că o defecțiune a rezervorului exterior ar fi cauzat o explozie, în ciuda faptului că ancheta internă a NAȘĂ se concentrase rapid pe propulsoarele laterale. „Agenția spațială”, scria reporterul de știri spațiale William Harwood, „a recurs la politica să de strict secret în ce priveste detaliile anchetei, o atitudine neobișnuită pentru o agenție care de multă vreme se mândrește cu deschiderea să.” În seara dezastrului, Presedintele Ronald
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
United Press Internațional au publicat articole în care se sugera că o defecțiune a rezervorului exterior ar fi cauzat o explozie, în ciuda faptului că ancheta internă a NAȘĂ se concentrase rapid pe propulsoarele laterale. „Agenția spațială”, scria reporterul de știri spațiale William Harwood, „a recurs la politica să de strict secret în ce priveste detaliile anchetei, o atitudine neobișnuită pentru o agenție care de multă vreme se mândrește cu deschiderea să.” În seara dezastrului, Presedintele Ronald Reagan trebuia să țină discursul
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
Discursul a fost scris de Peggy Noonan, si s-a încheiat cu următoarea frază, în care se cita din poezia „High Flight” de John Gillespie Magee, Jr.: După trei zile, Presedintele Reagan împreună cu soția sa Nancy au călătorit la Centrul Spațial Johnson pentru a vorbi la o slujbă de pomenire în memoria astronauților, în care a declarat La slujba au participat 6000 de angajați NAȘĂ, 4000 de invitați și familiile membrilor echipajului. În timpul ceremoniei, o orchestră a Forțelor Aeriene a intonat
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
America” iar avioanele NAȘĂ Ț-38 Talon au zburat pe deasupra scenei, în formațiunea tradițională omul lipsa. Toate acestea au fost transmise în direct de mai multe televiziuni naționale. Familiile membrilor echipajului "Challenger" au organizat Centrul Challenger pentru Educație în Științele Spațiale că monument permanent în memoria acestora. Cincizeci și două de centre de educație au fost înființate de organizații non-profit. În Huntsville, Alabama, oraș cunoscut pentru asocierea să cu NAȘĂ, cea mai nouă școala gimnazială din sistemul școlar al orașului a
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
navete. În plus, orașul Lancaster a construit Școala Gimnazială Challenger, și Sala Memoriala Challenger în fostul loc al Antelope Valley Fairgrounds, ca omagiu pentru naveta și echipajul "Challenger". În 2004, Presedintele George W. Bush a conferit post-mortem Medalia de Onoare Spațială a Congresului tuturor celor 14 astronauți pierduți în accidentele "Challenger" și "Columbia". În primele minute după accident, au început eforturile de recuperare prin ordinul directorului pentru recuperări de lansări NAȘĂ, care a trimis la locul impactului cu apă navele utilizate
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
încheiat. Deși au continuat unele eforturi de recuperare la mică adâncime, acestea nu mai aveau legătură cu anchetă; scopul lor era recuperarea de resturi pentru studii efectuate de NAȘĂ asupra proprietăților materialelor utilizate în vehiculele de lansare și în vehiculele spațiale. Operațiunile de recuperare au reușit să extragă 15 tone de resturi din ocean; 55% din naveta "Challenger", 5% din cabină echipajului și 65% din sateliți încă nu au fost găsite. O parte din resturile lipsa încă mai sunt aduse de
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
familiile lor la Cimitirul Național Arlington în morminte individuale. Specialistul misiunii, lt. col. Ellison Onizuka a fost înmormântat la Cimitirul Național Memorial al Pacificului din Honolulu, Hawaii. Rămășițele neidentificate ale echipajului au fost înhumate într-un mormânt comun de la Monumentul Navetei Spațiale "Challenger" din Arlington la 20 mai 1986. Comisia Prezidențială de Anchetă a Accidentului Navetei Spațiale "Challenger", cunoscută sub numele de comisia Rogers după președintele sau, a fost înființată pentru investigarea dezastrului. Pe langă identificarea cauzei accidentului ca fiind defectare oringurilor
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
fost înmormântat la Cimitirul Național Memorial al Pacificului din Honolulu, Hawaii. Rămășițele neidentificate ale echipajului au fost înhumate într-un mormânt comun de la Monumentul Navetei Spațiale "Challenger" din Arlington la 20 mai 1986. Comisia Prezidențială de Anchetă a Accidentului Navetei Spațiale "Challenger", cunoscută sub numele de comisia Rogers după președintele sau, a fost înființată pentru investigarea dezastrului. Pe langă identificarea cauzei accidentului ca fiind defectare oringurilor, raportul a luat în considerare și cauzele ce au contribuit la accident, inclusiv răspunsul inadecvat
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
accidentului "Challenger". Comisia a revizuit concluziile Comisiei Rogers ca parte a anchetei sale, si a confirmat concluzia acesteia privind cauzele tehnice ale accidentului. Ea a prezentat, însă, cateva diferențe în evaluarea cauzelor circumstanțiale ale accidentului. După accidentul "Challenger", zborurile navetelor spațiale au fost suspendate, în așteptarea rezultatelor anchetei Comisiei Rogers. În vreme ce NAȘĂ a efectuat o anchetă internă după incendiul Apollo 1 din 1967, acțiunile sale de dupa "Challenger" au fost constrânse de decizii ale unor organisme externe. Comisia Rogers a oferit nouă
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
Space Shuttle, iar Președintele Reagan a cerut NAȘĂ să prezinte în treizeci de zile un raport în care să arate cum plănuiește să implementeze aceste recomandări. Ca răspuns la recomandările comisiei, NAȘĂ a demarat o reproiectare totală a propulsoarelor navetei spațiale, reproiectare supervizata de un grup independent, după cum stipula comisia. Contractul NAȘĂ cu Morton Thiokol, contractorul responsabil de construcția propulsoarelor laterale, conținea o clauză conform căreia în caz de defecțiune care ar conduce la „pierderi de vieti sau ratarea misiunii”, Thiokol
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
de lansări urmat de NAȘĂ fusese criticat de Comisia Rogers că o posibilă cauza ce a contribuit la accident. După accident, NAȘĂ a încercat să planifice mai realist zborurile navetelor: a adăugat un alt orbiter, "Endeavour", la flotă de navete spațiale în locul lui "Challenger", si a colaborat cu Departamentul Apărării pentru a plasa mai mulți sateliți pe orbită cu ajutorul vehiculelor de unică folosință în locul navetelor. În August 1986, Presedintele Reagan a anunțat și că navetele nu vor mai transporta sateliți comerciali
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
vehiculelor de unică folosință în locul navetelor. În August 1986, Presedintele Reagan a anunțat și că navetele nu vor mai transporta sateliți comerciali. După o pauză de 32 de luni, a fost lansată la 29 septembrie 1988 următoarea misiune a navetelor spațiale, STS-26. Deși s-au operat de către NAȘĂ modificări semnificative după accidentul "Challenger", numeroși comentatori au afirmat că modificările operate în structura managerială și în cultura organizațională nu erau nici profunde, nici de durată. Dezastrul navetei spațiale Columbia din 2003 a
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
următoarea misiune a navetelor spațiale, STS-26. Deși s-au operat de către NAȘĂ modificări semnificative după accidentul "Challenger", numeroși comentatori au afirmat că modificările operate în structura managerială și în cultura organizațională nu erau nici profunde, nici de durată. Dezastrul navetei spațiale Columbia din 2003 a atras din nou atenția atitudinea managementului NAȘĂ față de aspectele de securitate. Comisia de anchetă a accidentului Columbia (CAIB) a concluzionat că NAȘĂ nu a învățat multe dintre lecțiile de la "Challenger". În particular, agenția nu a înființat
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]