12,878 matches
-
Constanța. Premiera în cinematografele bucureștene a avut loc la 26 ianuarie 1976, organizându-se o gală festivă. Filmul "Zile fierbinți" a fost vizionat de 1.545.686 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. La momentul lansării sale, filmul a fost considerat a fi unul „de actualitate”, fiind apreciat de critica de la premieră în
Zile fierbinți () [Corola-website/Science/327204_a_328533]
-
de a scrie o piesă de teatru. Fiind istoric al religiilor, el ar scrie o piesă care "„rezumă și totodată explică întreaga istorie a religiilor”". La începutul piesei, un actor ar apărea pe scenă în fața cortinei coborâte și ar rosti spectatorilor de trei ori cuvântul "„”", afirmând că acest cuvânt este tot ce avea să le spună. Apoi, el ar pleca, iar publicul va rămâne nedumerit în sală. După un timp, în sală va izbucni un vacarm, iar dintr-un colț se
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
sală va izbucni un vacarm, iar dintr-un colț se va ivi un alt actor ce va ruga publicul să facă liniște pentru că piesa de teatru se joacă în spatele cortinei coborâte. În timp ce din spatele cortinei se aud voci, actorul le spune spectatorilor că zgomotele din sală îi deranjează pe interpreții din spatele cortinei. El îi ceartă că nu au înțeles cuvântul simplu rostit de actorul ce apăruse anterior. În acest moment, o parte din spectatori se ridică în picioare și protestează că ei
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
din spatele cortinei se aud voci, actorul le spune spectatorilor că zgomotele din sală îi deranjează pe interpreții din spatele cortinei. El îi ceartă că nu au înțeles cuvântul simplu rostit de actorul ce apăruse anterior. În acest moment, o parte din spectatori se ridică în picioare și protestează că ei nu sunt public de rând și că s-au pregătit în timpul verii pentru a înțelege piesa de teatru. Actorul ridică cortina pe jumătate, iar spectatorii văd pe scenă o femeie tânără și
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
anterior. În acest moment, o parte din spectatori se ridică în picioare și protestează că ei nu sunt public de rând și că s-au pregătit în timpul verii pentru a înțelege piesa de teatru. Actorul ridică cortina pe jumătate, iar spectatorii văd pe scenă o femeie tânără și frumoasă ce ținea mâinile la spate (ca și cum ar fi fost legate), iar în fața ei se afla un bărbat bătrân, încruntat și cu privirea pironită în pământ. Acesta din urmă dispare imediat în culise
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
ca și cum ar fi fost legate), iar în fața ei se afla un bărbat bătrân, încruntat și cu privirea pironită în pământ. Acesta din urmă dispare imediat în culise, iar în acel moment fața fetei se luminează. Cortina se coboară imediat, iar spectatorii aplaudă. În acel moment, din spatele cortinei apare fata tânără și frumoasă din scena anterioară. Ea îi ceartă pe spectatori că deranjează desfășurarea piesei de teatru. Fata se uită la actor și-i spune că publicul nu înțelege nimic din ceea ce
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
pământ. Acesta din urmă dispare imediat în culise, iar în acel moment fața fetei se luminează. Cortina se coboară imediat, iar spectatorii aplaudă. În acel moment, din spatele cortinei apare fata tânără și frumoasă din scena anterioară. Ea îi ceartă pe spectatori că deranjează desfășurarea piesei de teatru. Fata se uită la actor și-i spune că publicul nu înțelege nimic din ceea ce se petrece pe scenă. La cererea spectatorilor, ea le spune că nu e actriță de meserie și că ar
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
apare fata tânără și frumoasă din scena anterioară. Ea îi ceartă pe spectatori că deranjează desfășurarea piesei de teatru. Fata se uită la actor și-i spune că publicul nu înțelege nimic din ceea ce se petrece pe scenă. La cererea spectatorilor, ea le spune că nu e actriță de meserie și că ar fi fost aleasă de directorul teatrului să joace rolul Melaniei după ce acesta o văzuse izbucnind în lacrimi în fața afișului pentru că și-a dat seama că "„cineva, pe care
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
rol hotărâtor în viața mea, care m-ar fi putut face fericită (...), acel cineva pe care încă nu apucasem să-l cunosc, deși îl așteptam, și poate chiar îl căutam, omul acela îmi spunea mie (...): Adio!...”". Nemulțumiți de explicațiile fetei, spectatorii cer să vină directorul pentru a sta de vorbă cu ei. În acel moment, directorul apare din fundul sălii și se îndreaptă spre scenă și le spune că piesa rezumă întreaga istorie a religiilor, ea fiind alcătuită din tăceri lungi
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
care simbolizează următoarea evoluție în istoria omenirii: "„secole, sau chiar milenii, nu se întâmplă nimic în lumea spiritului, nu se creează nimic, dar istoria continuă, oamenii beau și petrec ca să uite, iar stăpânii spânzură ca să rămână stăpâni”". Scena văzută de spectatori se referea la India postvedică, în care bătrânul mânios reprezenta lumea veche abandonată (politeismul vedic), iar tânăra cu mâinile legate, Melania, este spiritul care se deșteaptă, dându-și seama că nu a fost niciodată legat, adică înrobit de materie. Spectatorii
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
spectatori se referea la India postvedică, în care bătrânul mânios reprezenta lumea veche abandonată (politeismul vedic), iar tânăra cu mâinile legate, Melania, este spiritul care se deșteaptă, dându-și seama că nu a fost niciodată legat, adică înrobit de materie. Spectatorii continuă să-și manifeste supărarea că sunt crezuți a fi ignoranți, iar din spatele scenei apare Darius, un actor îmbrăcat în costum de epocă. El imploră publicul să facă liniște, spunând că fiecare voce din piesă reprezintă un secol, un simbol
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
manifeste supărarea că sunt crezuți a fi ignoranți, iar din spatele scenei apare Darius, un actor îmbrăcat în costum de epocă. El imploră publicul să facă liniște, spunând că fiecare voce din piesă reprezintă un secol, un simbol sau un profet. Spectatorii cer ridicarea cortinei, dar actorii spun că ei nu pot să o ridice pentru că ea a fost lăsată înainte de începerea spectacolului pentru că acesta este adevărul istoric. În timp ce spectatorii trăiesc în anul 1964, actorii retrăiesc întreaga istorie a religiilor. Cortina nu
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
fiecare voce din piesă reprezintă un secol, un simbol sau un profet. Spectatorii cer ridicarea cortinei, dar actorii spun că ei nu pot să o ridice pentru că ea a fost lăsată înainte de începerea spectacolului pentru că acesta este adevărul istoric. În timp ce spectatorii trăiesc în anul 1964, actorii retrăiesc întreaga istorie a religiilor. Cortina nu poate fi ridicată pentru că Dumnezeu nu mai există pentru oamenii care fac parte din societatea occidentală modernă, moartea lui fiind proclamată de Friedrich Nietzsche pe la 1880-1882. Directorul intervine
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
autorului, înainte de a muri, Dumnezeu și-a luat rămas bun de la unii oameni (îndeosebi copii). Publicul întreabă de ce Dumnezeu și-a luat rămas bun spunând de trei ori „Adio!...”, iar directorul îl întreabă pe autor. Autorul rămâne încurcat de întrebarea spectatorilor și în final, fiind pus în imposibilitatea de a oferi cheia de interpretare unui „public savant”, sfătuit chiar și de director, renunță să mai scrie piesa care, între timp, s-a jucat. Nuvela „Adio!...” a fost publicată în anul 1965
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
butoaie și spânzurători semnifică un tip de societate opresivă, în care nu se creează nimic pe plan spiritual, oamenii simpli limitându-se să bea și să petreacă, în timp ce stăpânii își manifestă puterea prin uciderea oponenților. Scena care li se revelează spectatorilor este cea în care spiritul conștientizează că el nu a fost niciodată înlănțuit și se redescoperă pe sine. Fiecare voce din piesă reprezintă „un secol, un simbol, un profet”. Scena capitală a nuvelei, care oferă cheia de interpretare asupra întregului
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
fost niciodată înlănțuit și se redescoperă pe sine. Fiecare voce din piesă reprezintă „un secol, un simbol, un profet”. Scena capitală a nuvelei, care oferă cheia de interpretare asupra întregului, este cea în care cortina se ridică pe jumătate, dezvăluind spectatorilor imaginea unei femei tinere și frumoase, cu mâinile legate la spate sub privirile unui bărbat aproape bătrân, care privește încruntat și apoi dispare în spatele scenei. Bătrânul care veghează cu îngrijorare și încruntare somnul tinerei legate poate fi timpul mitic, lumea
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
existența sau inexistența lui Dumnezeu. Revenirea în finalul nuvelei la cadrul inițial semnifică faptul că adevărul nu este o noțiune absolută, ci relativă, iar sensurile se construiesc din aproximări și fluctuații între subiect și obiect. Nereușita comunicării între actori și spectatori se datorează faptului că ei trăiesc în două timpuri diferite, dar care nu mai relaționează, deoarece omul modern și-a pierdut simțul descifrării divinului. Spectatorii trăiesc sub „teroarea istoriei” într-un timp istoric fragmentat, redus la evenimente reale; așteptând ca să
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
se construiesc din aproximări și fluctuații între subiect și obiect. Nereușita comunicării între actori și spectatori se datorează faptului că ei trăiesc în două timpuri diferite, dar care nu mai relaționează, deoarece omul modern și-a pierdut simțul descifrării divinului. Spectatorii trăiesc sub „teroarea istoriei” într-un timp istoric fragmentat, redus la evenimente reale; așteptând ca să li se prezinte o piesă așa cum sunt ei obișnuiți să o primească, viața lor este redusă la o existență vegetativă. Ei nu mai cred în
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
că scopul artelor îl reprezintă „descifrarea semnificațiilor simbolice secrete ale evenimentelor istorice”. Actul soteriologic pus în scenă de actori are scopul de a produce metanoia, o stare de trezire a spiritului prin care se ajunge la îndumnezeire. Între actori și spectatori se află cortina care separă cele două lumi care întrețin raporturi diametral opuse cu timpul. Ea există pentru spectatori (oamenii moderni), dar nu și pentru actori (oamenii inițiați). Oamenii moderni sunt captivi într-un timp istoric în care Dumnezeu a
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
are scopul de a produce metanoia, o stare de trezire a spiritului prin care se ajunge la îndumnezeire. Între actori și spectatori se află cortina care separă cele două lumi care întrețin raporturi diametral opuse cu timpul. Ea există pentru spectatori (oamenii moderni), dar nu și pentru actori (oamenii inițiați). Oamenii moderni sunt captivi într-un timp istoric în care Dumnezeu a murit, fiind lipsiți astfel de înțelegerea istoriei. Pentru actorii care retrăiesc timpul mitic Sacrul nu a dispărut din Univers
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
ei nu-i înțeleg semnificația. Publicul și actorii trăiesc în două timpuri diferite, iar cortina împarte oamenii în stăpâni ai timpului sacru și robi ai timpului istoric. Cortina cade o singură dată însă nu odată cu moartea individului, după cum șoptește un spectator, ci cu producerea rupturii între cei care cred că Dumnezeu a murit și nu mai percep misterul divin și cei care cred că Dumnezeu nu a murit și că el se relevă sub o formă discretă numai unor persoane inițiate
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
cei care cred că Dumnezeu nu a murit și că el se relevă sub o formă discretă numai unor persoane inițiate, „adevărații stăpâni ai timpului”. Ca urmare a acestui decalaj temporal, apare și o adevărată criză a limbajului între lumea spectatorilor și cea a actorilor: "„Nu ne mai înțelegem... Nu ne puteți înțelege, deși în aparență vorbim același limbaj”". Omul modern se teme de zădărnicia condiției umane, de captivitatea sa în același corp material, în loc să încerce să stăpânească timpul prin spirit
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
1937, cănd AIK Solna a jucat împotriva echipei Malmö FF, AIK câștigând meciul cu 4-0. Inaugurarea oficială a avut loc 17 mai 1937 la un meci dintre Anglia și Suedia care s-a încheiat 0-4, pentru Anglia. 40 000 de spectatori au fost în tribune la acel meci. La Cupă Mondială din 1958, Råsunda a fost unul din cele 12 stadioane în care s-au jucat meciuri. Arena a fost extinsă pentru a găzdui 50 000 de persoane. Råsunda a găzduit
Stadionul Råsunda () [Corola-website/Science/327241_a_328570]
-
Suedeză de Fotbal a anunțat ca un nou stadion va fi construit în Solna. Nouă arena va fi finalizată și pregătită pentru evenimentele sportive în 2012, iar va fi demolat. Noul stadion va avea o capacitate de 50.000 de spectatori. Numele arenei noi va fi Friends Arena - Swedbank a cumpărat numele cu 150 milioane SEK, dar a decis să-l numească în sprijinul organizației non profit Friends în 2012. Recordul de spectatori este de 52.943 și a fost stabilit
Stadionul Råsunda () [Corola-website/Science/327241_a_328570]
-
va avea o capacitate de 50.000 de spectatori. Numele arenei noi va fi Friends Arena - Swedbank a cumpărat numele cu 150 milioane SEK, dar a decis să-l numească în sprijinul organizației non profit Friends în 2012. Recordul de spectatori este de 52.943 și a fost stabilit pe 26 septembrie 1965, cănd Suedia a jucat împotriva Germaniei de Vest. Djurgårdens IF a stabilit recordul de spectatori la un meci între două cluburi pe Råsunda. 48 894 de spectatori au
Stadionul Råsunda () [Corola-website/Science/327241_a_328570]