12,786 matches
-
O inscripție în limba arabă deasupra intrării face cunoscut că «Cel ce a poruncit zidirea acestui binecuvântat zid a fost marele sultan, strălucitul conducător, sultanul turcilor, arabilor și persanilor, (Suleiman fiul) lui Selim Han, să-i dea Allah domnie și stăpânire veșnică». De asemenea apare scris și versetul crezului musulman ” Nu există alt dumnezeu decât Allah și Muhammad este trimisul său”. După mărturia călătorului Evlia Celebi, in secolul al XVII-lea, în preajma Porții funcționa o mare mănăstire de derviși. În secolul
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
și cere sprijinul regelui ungar Ludovic I. Armata regală a fost înfrânta de ostile lui Bogdan. Balc va primi însă, drept recompensă pentru loialitatea lui, domeniile lui Bogdan și, în 1365, de asemenea voievodatul Maramureșului, aflat în acest răstimp în stăpînirea nepoților lui Bogdan, Ștefan și apoi Ioan. Însă nu toți cnezii nu au putut accepta ușor nouă stare de lucruri, deoarece titlurile nobiliare îi făcea supuși ai regelui, și îi priva tocmai de avantajul de care se bucurau pînă atunci
Cupșa () [Corola-website/Science/323664_a_324993]
-
(n. 1903 - d. 1938) a fost un legionar care a participat, alături de Doru Belimace și Nicolae Constantinescu, la asasinarea primului ministru al României Ion Gheorghe Duca în 1933. s-a născut în orașul Veria din Grecia, aflat atunci sub stăpânire turcească. A studiat la Școala Comercială din Salonic, apoi la Academia Comercială din București. A aderat la Mișcarea Legionară în 1930, imediat după ce l-a cunoscut pe Corneliu Zelea Codreanu în închisoarea Văcărești. În 1932 a fondat, împreună cu Constantin Papanace
Ion Caranica () [Corola-website/Science/323696_a_325025]
-
(în , ), colocvial și Marocul francez, este numele dat Marocului în perioada stăpânirii franceze, între 1912 și 1956. Colonia nu a inclus partea de nord a țării, care a fost Protectorat spaniol. Ea a existat din 1912, când a fost instituit oficial protectoratul, până la independență marocana, în (2 martie 1956). În 1904, guvernul
Protectoratul francez al Marocului () [Corola-website/Science/323685_a_325014]
-
logofăt. Acesta prezida toate sfaturile boierești, discutând pricinile pentru care s-a cerut sfatul boierilor și înștiințându-l pe domnitor cu privire la hotărârea adoptată. El era singurul boier care prezenta domnitorului rugămințile boierilor. De asemenea, lua hotărâri cu privire la statornicirea hotarelor, la stăpânirea pământurilor și la birurile datorate domniei de către stăpânii pământurilor. Ca semn al rangului săi, marele logofăt purta la gât un colan cu lanț de aur și în mână un toiag aurit. La început, el avea sub oblăduire Cetatea Albă, dar
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
sa. În 1378, Manuel al II-lea Paleologul a promis că va preda turcilor orașul Philadelphia în sprijinul acordat de sultan în unul dintre numeroasele războaie civile care bântuiau Imperiul Bizantin. În ciuda promisiunii imperiale, cetățenii Philadelphiei au refuzat să accepte stăpânirea otomană. În 1390, sultanul Baiazid I a reușit să cucerească orașul, în rândul trupelor sale aflându-se și contingentele bizantine conduse de cei doi protagoniști ai războiului civil bizantin: Manuel al II-lea Paleologul și Ioan al VII-lea Paleologul
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
loc. Biserica a fost arsă de persani în 614, reconstruită apoi de patriarhul Modestus pentru a fi iarăși distrusă de califul fanatic fatimid Al-Hakim bi-Amr Allah în 1009; după cutremurul de pământ din anul 1033, care a lovit greu Ierusalimul, stăpânirea arabă fatimidă a permis împăratului bizantin Constantin al IX-lea Monomahul să reclădească biserica între anii 1042-1048. Edificiul a trecut printr-o reconstrucție generală în timpul stăpânirii cruciaților în secolul al XII-lea. Cruciatii au identificat în acel loc trei locuri
Biserica Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/323863_a_325192]
-
în 1009; după cutremurul de pământ din anul 1033, care a lovit greu Ierusalimul, stăpânirea arabă fatimidă a permis împăratului bizantin Constantin al IX-lea Monomahul să reclădească biserica între anii 1042-1048. Edificiul a trecut printr-o reconstrucție generală în timpul stăpânirii cruciaților în secolul al XII-lea. Cruciatii au identificat în acel loc trei locuri sfinte - Golgota, Mormântul și Capela cunoscută ca „a Descoperirii Crucii”. Ele au fost incluse într-un singur complex arhitectonic, sub acelaș acoperiș, din porunca reginei Melisanda
Biserica Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/323863_a_325192]
-
Anglia în timp ce orașul este invadat de marțieni. Este una dintre cele mai vechi povestiri care descrie un conflict între omenire și o rasă extraterestră. Romanul este împărțit în două părți, Cartea întâi: "Sosirea marțienilor", și Cartea a doua: "Pământul, sub stăpânirea marțienilor". Romanul este povestit de un scriitor de articole filozofice, care pe parcursul narațiunii se luptă pentru a se împăca cu soția sa, în timp ce este martor la atacurile marțienilor din sudul Angliei. În prima parte apare și povestea fratelui său care
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
sa permite vasului care-l transportă pe fratele naratorului să pornească spre continent. La puțină vreme după aceea ia sfârșit orice apărare organizată, iar vegetația marțiană cunoscută sub numele de „iarba roșie” începe să cotropească teritoriul englez aflat acum sub stăpânirea marțienilor. Naratorul și un preot din Walton se refugiază într-o clădire ruinată din Sheen, care este aproape distrusă în momentul în care lângă ea aterizează un alt cilindru marțian. După o captivitate de două săptămâni în clădirea ruinată, preotul
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
Slovacii sunt un popor de origine slavă. Primul stat slovac din Evul Mediu a fost Principatul Nitra. Curând însă cneazul Pribina a fost expulzat de pe tron de către Mojmir I. Teritoriul actual slovac a intrat sub stăpânirea Ungariei și apoi după cucerirea ei de către Austria. În anul 1848 slovacii se răscoală împotriva ungurilor, însă victoria lor contra Austriei face noul stat să incorporeze și pe slovaci. După compromisul și formarea Austro-Ungariei Slovacia este incorporată Tisleithaniei (părții ungurești
Istoria Slovaciei () [Corola-website/Science/323173_a_324502]
-
îl convinge pe Monedă să arunce toiagul, dar puterea tatălui lui Monedă, ascunsă în el, vrea să îl pedepsească pe băiat. Vrăjitorii părăsesc turnul, iar Vânturache sare în foc împreună cu băiatul, trecând în Dimensiunile Subterane. Moartea distruge toiagul și pune stăpânire pe sufletul lui Ipsilor. Vânturacge îi ordonă lui Monedă să se întoarcă la Universitate și, folosindu-și șoseta, atacă creaturile din Dimensiunile Subterane. Apocalipsa este oprită în momentul în care Creozot, Nijel și Conina fură trei cai din fața cârciumei, cai
Copilul minune () [Corola-website/Science/323281_a_324610]
-
de Jos are o veche istorie. Prima atestare a acestei localități datează dintr-un document din 13 aprilie 1415 al domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432), ea fiind numită Pârtea, după stăpânul locului. În acel document, satul a fost dat în stăpânirea Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului, ctitorită de Ioan, vornicul de la Humor (""...Și am dat Mănăstirii panului Ivan Vornic, Adormirea sfintei Născătoare de Dumnezeu, care este la Humor, un sat de la obârșia Solonețului, unde a fost Tatomir și Pârtea, și Seliștea lui
Biserica Sfântul Nicolae din Pârteștii de Jos () [Corola-website/Science/323300_a_324629]
-
Adormirea sfintei Născătoare de Dumnezeu, care este la Humor, un sat de la obârșia Solonețului, unde a fost Tatomir și Pârtea, și Seliștea lui Dieniș""). Într-un document din 18 februarie 1445, satul apare pentru prima oară cu denumirea de Pârtești. Stăpânirea localității de către mănăstirea sus-menționată a fost confirmată de domnitorii Petru Aron și Ștefan cel Mare. După jefuirea și distrugerea vechiului lăcaș de cult de către tătari (1527) și construirea unuia nou de către logofătul Toader Bubuiog (1530), o serie de alți domnitori
Biserica Sfântul Nicolae din Pârteștii de Jos () [Corola-website/Science/323300_a_324629]
-
mănăstirea sus-menționată a fost confirmată de domnitorii Petru Aron și Ștefan cel Mare. După jefuirea și distrugerea vechiului lăcaș de cult de către tătari (1527) și construirea unuia nou de către logofătul Toader Bubuiog (1530), o serie de alți domnitori vor confirma stăpânirea satului Pârtești de către Mănăstirea Humor. În partea de jos a satului Pârtești, pe vale (astăzi satul Pârteștii de Jos), a fost construită o biserică de lemn cu hramul "Sf. Nicolae". Aceasta era în funcțiune în anul 1775, ea fiind construită
Biserica Sfântul Nicolae din Pârteștii de Jos () [Corola-website/Science/323300_a_324629]
-
de către Sicard, principe de Benevento, cu ajutorul unei trădări din interiorul cetății. În anul 839, Amalfi s-a eliberat de sub dominația longobarzilor și cetățenii au ales la conducere un prefect. În continuare, amalfitanii au sprijinit pe Siconulf să elibereze Salerno de sub stăpânirea celor din Ducatul de Benevento. În 897, autoguvernata republică, încă legată nominal de Imperiul Bizantin, a fost înfrântă într-un război cu Ducatul de Sorrento (acesta din urmă având și sprijinul celor din Napoli, în care prefectul de Amalfi a
Republica Amalfi () [Corola-website/Science/323316_a_324645]
-
forța Spania să realoce resurse financiare și militare, amenințându-și independența. Războiul olandezo-portughez dintre 1602 și 1663 s-a soldat cu tratatul de la Haga, prin care regatul iberic ceda insulele Ceylon și Malabar Olandei, care se vedea obligată să recunoască stăpânirea portugheză peste Brazilia și Angola. De asemenea, Noua Olanda (în Brazilia) a fost vândută Lisabonei pentru 63 de tone de aur. În 1594, este fondată la Amsterdam Compania pământurilor îndepărtate, cu scopul de a trimite două flote în insulele Maluku
Imperiul Olandez () [Corola-website/Science/323311_a_324640]
-
ocupă în grabă coloniile olandeze din Asia, Africa de Sud și Caraibe. Conform tratatului de la Amiens semnat de Regatul Unit și Franța în 1802, Colonia Capului și insulele din Indiile de Vest Olandeze sunt returnate Republicii. Ceylonului nu i-a fost reabilitată stăpânirea olandeză, devenind o colonie a coroanei britanice. Colonia Capului este reinvadată de britanci în 1803, după ce ostilitățile anglo-franceze reîncep, iar în 1811 capturează insula Java. În 1806, Napoleon Bonaparte dizolvă Republica Batavă și întemeiază un regat pentru fratele său, Louis
Imperiul Olandez () [Corola-website/Science/323311_a_324640]
-
două sfere de influență; una britanică asupra Indiei și Peninsulei Malacca și una olandeză asupra arhipelagurilor din sud. Dominația olandeză a fost fragilă pe parcursul istoriei, dar a fost extinsă pe parcursul secolului al XIX-lea. În secolul al XX-lea, extinderea stăpânirii neerlandeze asupra arhipelagului cuprindea întregul teritoriu al Indoneziei moderne. Începând cu insula Java, colonialismul olandez cuprindea celelalte insule precum Borneo și Sumatra. În 1871, Coasta de Aur Olandeză este vândută Coroanei britanice. Compania Olandeză a Indiilor de Vest a fost
Imperiul Olandez () [Corola-website/Science/323311_a_324640]
-
o populație de 3.056 de locuitori (potrivit recensământului din 2003) Prima atestare documentară despre Biserica Albă datează din 11 august 1373. Regele Ludovic cel Mare a dat poruncă ca Balc, Drag și Ioan, fiii voevodului Sas, să ia în stăpânire domeniul moșiei Cuhea cu aparținătoarele ei și a moșiilor Biserica Albă și altele. Prima legendă despre originea denumirii de „Biserica Albă” pornește de la o bisericuță de pe malul râului Tisa care era vopsită în culoarea albă, unde era locul de popas
Biserica Albă, Rahău () [Corola-website/Science/323366_a_324695]
-
tuturor porturilor importante de-a lungul coastei de est a Africii se prelungește până când interesele britanice menite, în special, să securizeze rutele comerciale către India, dar și să pună monopol asupra comerțului din întreaga zonă, încep să pună presiune pe stăpânirea omaneză. La sfârșitul secolului al XIX-lea comerțul cu sclavi pe mare este complet oprit de către englezi. Omanezii nu au interesul să se opună eforturilor marinei regale în a impune directivele antisclavagiste, ci să își mențină suveranitatea asupra propriilor ape
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
Și tocmai, intervenția lui Said face ca sclavia să fie abolită în vestul Oceanului Indian. Prezența omaneză continuă în Zanzibar și Pemba până la revoluția di 1964, iar oficial prezența lor în Kenya se încheie în 1880 când germanii și britanicii pun stăpânire pe porturile cheie și încheie alianțe comerciale cu lideri locali mai importanți. Cu toate acestea, moștenirea arabă omaneză în Africa de Est se găsește azi în numeroșii lor descendenți de pe întreaga coastă, care își pot urmării direct rădăcinile dinspre Oman
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
consecințe în timp a fost chiar aceea cu privire la statutul Kuweitului, care netezit calea spre obținerea independenței. Invazia trupelor britanice din timpul Primului Război Mondial a invalidat practic această convenție. Kuweitul a fost proclamat „Șeicat indepependent sub protectorat britanic”. Albania se afla sub stăpânirea otomana de la mijlocul secolului al XV-lea. Grecia a ridicat o serie de pretenții asupra teritoriilor albaneze în timpul Războaielor Balcanice. Albania și-a proclamat independența în 1913. Marile puteri europene au sprijinit un stat albanez independent în 1913, după încheierea
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
Califat" (probabil legat de Imperiul Otoman - Brunner doar menționează evenimentul, fără a furniza detalii), inversând acțiunea reconquistei. Refugiații spanioli au fugit în insulele britanice, care avea să devină noua bază a imperiului lor, asimilând treptat populația locală. Având deja în stăpânire America Centrală și de Sud, Imperiul a preferat să sprijine poporul Mohawk în tentativa acestuia de a cuceri America de Nord. Conducătorii mohawki și-au stabilit sediul în New Madrid (pe locul New York-ului nostru) și au fost primiți în rândul nobilimii Imperiului
Timpuri nenumărate () [Corola-website/Science/324260_a_325589]
-
fiind conquistador al celei mai mari părți din America Centrală (El Salvador, Guatemala, Honduras), trimis de acelasi H. Cortes (1523-1527, apoi 1532-1540), dar și întemeietor al orașului Sân Salvador (1525). În 1534, s-a deplasat către sud, cu intenția de a pune stăpânire pe teritoriile din Peru, însă, odată ajuns în zona Anzilor, a constatat că regiunea fusese deja cucerita de către Sebastian de Belalcazar, unul dintre locotenenții conquistadorului Francisco Pizarro; situația tensionată dintre cei doi conquistadori este deblocata, iar Alvarado revine în Guatemala
Pedro de Alvarado () [Corola-website/Science/324299_a_325628]