14,689 matches
-
său, durate și lumi: din semnele arbitrare ale unor cuvinte arbitrare așternute pe o filă și operând asupra noastră în tot ce suntem. Căci noi suntem via oglindă în care semnele redesfășoară chipul și viața lumii, convertind amintiri în prezențe, trăiri mai vechi în altele, noi. Față de scris noi suntem o virtualitate pe care el o transformă în patos și act2. NOTE 1 Petru Creția, Oglinzile, București, Editura Humanitas, 1993, p. 33. 2 Ibidem. Bibliografie * Academia Română, Manuscrisele Mihai Eminescu, Vol. I
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sau despre absolut, ediția a II-a revăzută, Îngrijire, traducere și prefață de Marian Papahagi, Cuvânt înainte de Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Postfață de Mircea Eliade, Cu un cuvânt înainte pentru ediția românească de Rosa Del Conte, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2003. * Dilthey, Wilhelm, Trăire și poezie, În românește de Elena Andrei și I.M. Ștefan, Prefață de Marian Popa, București, Editura Univers, 1977. * Doinaș, Ștefan Augustin, Lectura poeziei, București, Editura Cartea Românească, 1980. * Doinaș, Ștefan Augustin, Măștile adevărului poetic, București, Editura Cartea Românească, 1992. * Dolto
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
tulbure, plină de acute și falseturi pe care, astăzi, mulți și le-ar vrea uitate. -Mă! mi-a spus odată este loc pentru toți. În urma lui Leon, ceva s-a surpat: a dispărut fireasca legătură între Iașul de odinioară și trăirile urbei de azi. Cu puțină vreme înainte de a se muta la "Eternitatea", m-a vizitat, aducându-mi o carte. Era "Istoria orașului Iași" a lui N.A. Bogdan, ediția princeps. Opul, legat în piele, va fi avut, până la el, mai mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a învățat limba română, ratând stilul." Apoi, alte și alte titluri, mai degrabă marginalizate: "Eseu despre Cezar Ivănescu" (1998), "Complexul Bacovia" (2002), "Basarabia sau drama sfâșierii" (2003), "Caragiale abisal" (2003), "Transmodernismul" (2005) ș.a. Toate își găsesc "in nuce" începuturile în trăirile, lecturile și acumulările trădate de acest neobișnuit Jurnal, presărat cu sumedenie de cugetări ridicat la rang de aforism. Unele poartă sonuri de acum știute, altele atestă originalitate: "Puterea mi s-a părut totdeauna nevrednică de inteligență", "Marile idei se nasc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de Dumnezeu și soartă!" exclamă, într-un text amar, Nichita Danilov. Spre a continua: "e aici și o anarhie slavă, transplantată de peste Nistru și Prut, împotmolită pentru totdeauna în Bahlui..." La festivitatea lansării, autorul a mărturisit că-i vorba de trăiri încercate la cumpăna dintre '89 și '90. Poate ar fi fost util ca o astfel de datare explicativă să figureze și la finele textului. Întrutotul plauzibile atunci, paginile cu pricina pot apare ca distonante acum, când s-au sărbătorit cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
sumbrele "demascări" de atunci, tot va fi imposibil generației de azi să perceapă până la capăt atmosfera de teroare absurdă în care se desfășurau aceste procese publice de tip inchizitorial. Și cu atât mai puțin să-și închipuie ce evantai de trăiri, între lașitate adâncă și eroism naiv se consumau acolo, câtă mizerie umană țâșnea la suprafață! Ședința cu pricina, condusă de Florian Dănălache, a fost organizată în sala Floreasca, cea mai mare a Bucureștilor anului 1959. Erau "judecați" de colegi, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
virgulele. E-un om al pădurii în sensul înalt al cuvântului și, probabil, se simte mai în largul lui în râpile de la Dârmoxa decât în solemnitatea austeră a bibliotecii. (Nu-i un reproș: și subsemnatul a încercat, și mai încearcă, trăiri asemănătoare.) Istorisește cu ingenuitate și aici e aici! nu-i vânător până la capăt, fiindcă nu știe (și nu-și propune) să... mintă. Ba, câte odată, se așază cu bună știință și fără vestă de protecție în bătaia Codului Penal, implicându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
fostei Academii Mihăilene, alături de informațiile încrustate în marmoră, să se graveze și numele demolatorilor. Vorba cronicarului: "ca să se știe..." * L a adresa "carte.net" am dat peste un soi de curriculum ironico-nostalgic, postat de reprezentanții generației 70-80 ce-și re-inventariază trăirile, spre a retro-compune acel "a fost odată" dacă nu chiar regretat, măcar evocat cu uimire adeseori caldă: "Noi am fost ultimii Șoimi ai patriei și ultimii Pionieri"... Ehei, băiețași! Voi ați fost ultimii pionieri, noi, cei născuți în '40, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
forurile competente declarând anul 2012 drept Anul European al Îmbătrânirii active și Solidarității între Generații. Revenirea asupra unor episoade din viața doamnei Adriana întradins le-am lăsat să se repete pentru că așa este amintirea la cei în vârstă, subliniază semnificativul, trăirile intense, un bătrân de 99 de ani de la Vânători- Pașcani într-o convorbire recentă întrebându-l din ce trăiește, fiind cam tare de ureche, îmi relata cu reveniri repetate asupra faptului că CAP-ul îi luase nu numai pământul ci
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
locatar al Căminului, cartea tratează stări complexe de comportare. De la relațiile de simpatie, admirație și atracție, proprii oamenilor buni, aducătoare de iubire, prietenie, compasiune, integrare, înțelegere și armonie, coexistente alături de cele de antipatie și respingere care provoacă separare și rupuri, trăiri emoționale perturbatoare, negative și de durere - proprii celor dominați de stări care înseamnă lăcomie, senzualitate inferioară, chiar animalică, uneori, precum ura, mânia, răutatea, mândria și indiferența, sustragerile, furtul direct, care, toate, înseamnă necesitatea cunoașterii ființei umane și a manifestărilor nefaste
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
minunată carte, când privești tinerețea și frumusețea unei ființe și mai și constați cum viața îl schimbă pe om că nu se mai cunoaște el pe el, totul te întristează și nu-ți mai rămân decât ridurile care își înscriu trăirile în frumusețea amintirilor, pentru că: Tineri am fost și noi, Și am fost și frumoși; A trecut timpul iute Și-am ajuns niște moși. Ți-amintești de trecut Și nu mai poți iubi; Te uiți bine la fată Așa cum ți-au
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
apoi cădeau la pământ. Cine oare n-a văzut o frunză îngălbenită de vreme, care desprinzându-se toamna de creangă, plutește o vreme în aer, apoi cade. Oricine a văzut !.. Dar, nu toți privesc acest sfârșit de viață, cu aceeași trăire sufletească. Pentru cei mai mulți nu înseamnă nimic, trece neobservat, alții scot un simplu oftat: „a venit toamna”... Unii se îndurerează în zborul ei apatic, alții nu. Rătăcirea unei frunze în bătaia vântului, e o pribegie de copil al nenorocului.. o poveste
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
motivare; și totuși am persistat în direcția aleasă, fără să mă căiesc vreodată de asta. Nu există o ipostază anume care să reușească să mă reprezinte total. Cred că, în orice început în care mă angajez, sunt simultan reprezentat de trăirile anterioare luate laolaltă. Recunosc că sunt sedus de inedit în toate experiențele. Șterg tot din memorie în clipa în care cred că voi trăi experiența unică. Numai așa mă conving că exist. Absirt De când umblu dezorientat pe străzile acestui oraș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de ajuns pentru meditație. În realitate, tot ce făceam înainte, zi de zi, n-avea nici un sens, nu folosea la nimic. Constatare cumplită. Cărțile mele despre amor mi se par astăzi doar versificări ridicole: conțin versuri perfecte, dar lipsite de trăire. Toate efuziunile de-acolo sunt fade, iar atracția iubirii corporale nu mai prezintă nici o importanță pentru mine. Acum mă atrage altceva, vreau să-mi descopăr esența. Simt în eul meu noi chemări și, ca să pot să le urmez, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
imaginea despre mine ce transpare, din rândurile scrise de ea, în acest grai rudimentar? Probabil chinurile mele, temerile mele, spaimele mele nu-și vor dezvălui niciodată zbaterea lor încâlcită. Poate că nuanțele ce ar trebui subliniate, ca să se arate complexitatea trăirilor încercate aici, nu sunt suficient de pregnante. Și totuși senzațiile și șovăielile mele de-acum, modul acesta oral de a mă exprima, exuberanța sincerității reprezintă cu siguranță partea cea mai bună din mine. În frazele astea trunchiate, în suspinele ascunse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
iar carnea mi se albește ca și cum ar fi lipsită de limfa vitală. Poate că asta o să-mi fie metamorfoza. O să devin o mumie. Coniunctio Când observ autenticitatea sentimentelor Aiei, mă întreb cum de-am putut să am - în tinerețe - o trăire atât de superficială. M-am purtat deșănțat, conducându-mă doar după instinctele cele mai animalice. Ars amatoria nu-i decât un manual al concupiscenței carnale. Numai acum, datorită locului în care mă aflu și a simțămintelor acestora, simple, dar esențiale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
doar rezultatul meditației mele asupra acestui loc încărcat de sacralitate. Eu vedeam, de fapt, acei lupi care zăceau sechestrați în puritatea mea interioară, gâtuită de prejudecățile anterioare, și care se înghesuiau să iasă din închisoarea minții mele, forțați de o trăire nouă a mea, în ipostaza de novice. Lupii aceștia imaginari, odată ce căpătaseră trup, au început brusc să contamineze aerul cu mirosul lor greu de fiare însetate de sânge. Nu știu din ce motiv, dar mirosul acesta pătrunzător de sălbăticiune din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ea. Sunt fermecat de prezența ei și aleg să rămân. Sunt un laș bătrân. Increat Îmi dau seama că, în acești ultimi ani, am trăit mai intens decât în toată existența mea anterioară. Acum am căpătat o nouă conștientizare a trăirilor proprii; știu că e necesar să dobândești o justă dimensiune morală a vieții și a morții. În nici un caz nu ți-e dat să trăiești, dar nici să mori în indiferență. Fiecare individ trebuie să-și răscumpere, într-un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
lui. Nu mai pot mânca, nu mai dorm și nu mai găsesc nici o justificare existenței mele. Copilașul acela eram chiar eu. Ars În Ars am scris: Usus opus movet hoc: vali parete perito; vera canam („Această operă mi-o inspiră trăirea mea de zi cu zi: plecați-vă urechea, așadar, la experiența unui poet; eu voi cânta realul”). Mă întreb la care realitate mă refeream și nu mai știu ce să răspund, de parcă n-aș fi eu cel care-a scris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
gravă. Numai acum îmi dau seama de tonul tragic ce-i domina cuvintele; reușesc să disting solemnitatea vorbirii ei și disperarea agonică pe care o ascundea. Aia vorbea aproape în extaz, ca o Pythie. Încerc să păstrez această intensitate a trăirii, pentru ca nimic din ceea ce este înscris în aer să nu poată să-mi scape. Precepte nescrise Să-ți aștepți senin sfârșitul. Să nu te lamentezi laș. Să fii pur. Să știi să mori singur. Flori Sunt obosit. Azi am săpat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
crimelor ei oribile și se va simți mulțumită că am intuit motivul pătimaș al iubirii ei. O iubire absolută, trăită cu cea mai mare intensitate cu putință, încât a sfârșit prin a-i fi osândă. Să renaști în toată amplitudinea trăirii erotice, să te negi ca ființă individuală, să tinzi către androginie, aspirând astfel la inexistență, la nimicul suprem. Sunt fericit: adică voi fi astfel atunci când voi ști că Medeea nu mai simte nici un fel de remușcări pentru faptele ei. Liber
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
dintr-o dată „o fericire uriașă”, percepe „sufletul desprinzându-i-se suav de trup”, nesățios să ajungă pe celălalt tărâm, să se confrunte cu arhetipul. Îi revine enigmaticei Aia - femeie de ascendență regală, dar cu purtări pastorale - să aștearnă în scris trăirile confuze ale străinului, să-l îndrume în chinuitoarea desprindere de doctrinele materialiste, să-l asiste pe drumul către un paradis fumegos al acelor români străvechi și din când în când să-i aștepte impulsul erotic, acum când faimosul poet al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
deveni"). Comunitățile centrate pe "a avea" sînt tipice unor societăți pentru care a fi împlinit înseamnă a poseda "obiecte", "experiențe" și "relații", cît mai diverse și mai "la modă", iar cele centrate pe "a fi" valorizează registrul împlinirii personale prin trăiri autentice, profunde, asociate unei morale tradiționale. Comunitățile în care subiecții sînt ghidați în strategiile lor existențiale de registrul lui "a supraviețui" "își duc viața" printr-o formă de autism social la limita subzistenței, nu sînt capabile de strategii pe termen
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
în urma reactivității diferite față de cererea ajutorului (căci sînt culturi care potențează comportamentul prosocial și culturi "autiste" social); șocuri datorate "întîlnirii" cu rituri și credințe magico-religioase diferite; șocuri legate de reprezentările diferite asupra schimbului cultural. Privite ca experiențe limită, care produc trăiri afective puternice, șocurile culturale pot contribui, în pofida costurilor subiective considerabile, la o inserție mai rapidă în societatea de destinație, modificînd semnificativ "ceea ce este" subiectul ancorat în noua cultură. 3.7. Cercetări psihosociologice asupra fenomenelor de mobilitate socială masivă. Emigrarea în
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
6. Obediența față de autoritate Sînt deja bine cunoscute experimentele desfășurate pe această temă de către S. Milgram (1974), începînd cu 1963, în cadrul cărora subiecții "administrau" șocuri electrice unor persoane care comiteau erori și care erau complici ai experimentatorului -, ce simulau efectele "trăirii pedepsei" datorate "memorării necorespunzătoare" a unei liste de asociații verbale. Aceste experimente au scos în evidență predispoziția subiectului uman de a se supune autorității, deși cererile acesteia sînt nerezonabile și iraționale. Nivelul de obediență al subiecților care aplicau șocul maxim
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]