13,247 matches
-
mai tulbură plăcut deși sunt schimbări nebănuite între noi. Primăvară e afară și în mine. Puțin îmi rămăsese atunci când mă dăruisem lui, să nu fiu distrusă de o întâmplare la vremea aceea atât de plăcută. Atunci trăiam într-o agonie umblând după fericire. Acum e lângă mine, oare am pierdut-o? Oare tuturor li se întâmplă la fel? Sau viața trebuie construită bucată cu bucată, consolidată cu chibzuință ca atunci când construiești o casă? Se simțea singură și trăia din amintirile care
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de mâine. Carlina oftă, continuând: - Ei bine, dacă tot ești aici, părerea mea este că sunteți ambii derutați. - Înțeleg ce vrei să spui. Asta este părerea ta. Am plecat. Am o treabă. - Dacă nu vii mai devreme acasă de pe unde umbli, mai bine să-mi spui. Vreau să plec. Nu vreau să pierd timpul degeaba. Te rog mult! O privi cu intensitate ca pentru ultima oară zicând: - Sărut mâna, mamă. Am plecat, mă grăbesc. Am o treabă! Nu știu dacă ne
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
diferite episoade din trecutul și prezentul lor. La un moment dat interveni o pauză în discuția lor, iar Carmen plânse cu amărăciune. După un scurt timp reluă discuția. - M-am săturat să îl tot aștept să vină seara târziu acasă. Umblă cu toate țoapele pe la cluburi. De multe ori nici nu mai vine acasă. Nu vreau ca Victoria să crească în nesiguranța asta. De ar pleca odată afară din țară să știu una și bună. Cred că nici nu mă mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
jur. Dar n-are rost să le mai înșir acum. Făceam parte dintr-un grup, sau mai bine zis fac parte dintr-un grup antidrog, antialcool. Nu aș vrea să facă nimeni lucruri care să le dăuneze și apoi să umble să își 304 revină. Cei care umblă după droguri și alcool greu mai găsesc pe cineva care să îi ajute. Le plângi de milă. E mai ușor să previi decât să vindeci. Odată mi-a fost rău. Credeam că era
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mai înșir acum. Făceam parte dintr-un grup, sau mai bine zis fac parte dintr-un grup antidrog, antialcool. Nu aș vrea să facă nimeni lucruri care să le dăuneze și apoi să umble să își 304 revină. Cei care umblă după droguri și alcool greu mai găsesc pe cineva care să îi ajute. Le plângi de milă. E mai ușor să previi decât să vindeci. Odată mi-a fost rău. Credeam că era din cauza unei mâncări, că făcusem o indigestie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o conversație și să rupă bariera tăcerii dintre ele. Carlina trecuse prin multe în viață și lăsa timpul să lucreze în locul său. Mulți nu au cunoscut niciodată greutățile pe care oamenii obișnuiți le înfruntă cu stoicism. Nicky, Carlina și Alin umblaseră prin lume de colo-colo, mâncând de cele mai multe ori pe apucate, locuind în casele altora. Străinătatea îți cere multe tributuri și nu te poți îmbogăți atât de ușor cum cred unii. Trebuie să inventezi lucruri noi care să te reprezinte pe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nici un dușman interior. Se jură că ea nu va face niciodată aceleași greșeli pe care le făcuseră părinții ei. După o scurtă pauză își continuă gândurile: - O să fiu un judecător bun. O să învăț, o să fac facultatea de drept și voi umbla cu legislația ca un copil cu jucăria lui preferată. După ce își frământă mintea cu intenția ei de viitor își luă un aer dârz care reflecta clar hotărârea ei de a nu accepta eșecurile în viață. Mulțumită de ea, eliberată de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu poți da vina pe altcineva decât pe tine că nu ți-a ieșit socoteala. Merităm o cinematografie mai bună ? De ce am merita-o ? Ce facem ca s o merităm ? Suntem suma defectelor, nu a calităților noastre. Mai întâi să umblăm acolo, la defecte, și-apoi să pretindem că merităm altfel de cinematografie. Mi se pare chiar amuzant ce s-a întâmplat. în primul rând, pentru că a scos la iveală încă o dată ceea ce aș numi un deficit de inteligență. Carevasăzică domnul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a scenariului, contururile semantic-funcționale ale personajului, laitmotivul pustnicului care și construiește o Arcă în vârf de munte (la izvor ). Ca și în Patul conjugal (tot o fabulă, dar mai discontinuă) sau Această lehamite (o fabulă mistic-patriotică), Daneliuc simte nevoia să umble la esențe : actualitatea nu e decât un ecran pe care se proiectează umbrele dintotdeauna ale ideilor. Dar care idei ? Și care esențe ?... De n-ar fi profund serios în ciuda ricanărilor, am crede că Daneliuc se amuză jucându-se cu câteva
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
De la Jean Herdan român rămas în Franța și vorbind o franceză perfectă, spre deosebire de bătrâna franțuzoaică ( ?) la care locuiește și al cărei accent valah pare inalterabil și până la amănuntul deloc căutat cu lumânarea că un arhitect întors în țară nu poate umbla îmbrăcat ca ultimul papițoi într-un compleu de piele (scai ?) , de la dejà-răs-vu-ul caselor locuite de bătrâne doamne excedate de chiriași și până la și mai răs-vu-ul scenei ghicitului, în care o țigancă având studii de dicție se-ntâlnește pe terasa unui
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ăsta e păcatul major al îngerului... : autorul a mizat prea mult pe look și nu i-a păsat de substanță (adică de scenariu). Scenariul e atât de subțire (o fi minimalist ?), încât filmul seamănă cu niște haine de firmă care umblă singure pe un podium ; până și manechina angajată să le prezinte (Anca Florea) e inexistentă... Cred că Gică Preda este victima (liber consimțătoare) a unui bovarism care nu e numai cinematografic. Ca pentru orice om venit din mediul rural, contactul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
daca tu saracu n-ai citit mai nimic nici nu te poti hotari ce sa alegi, ca sa nu orbecai prin bezna iti arata calea Cotidianul sau cei 7 oameni de cultura nominalizati. Si uite asa nu te mai lasa sa umbli prin ceata cand poti sa pasesti pe cararea batatorita deja, sa citesti cum ar veni la sigur si nu sa te mai incurci cu te miri ce carti care nu-ti aduc si tie cel putin intrarea in tagma intelectualilor
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
PUTEM RECUNOAȘTE UN CONSUMATOR DE DROGURI Există o serie de semne care ne pot indică un posibil consum de droguri: * este somnoros și fără vlaga; * se comportă bizar; * nu se poate concentra; * nu are pofta de mâncare; * lipsește de la scoala; * umblă neglijent; * are deficiențe de memorie; uită ceea ce i se cere să facă; * este dezinteresat de viață, munca, anturaj; * preferă singurătatea, păstrând secretul asupra a ceea ce face; * prezintă o anumita stare de toropeala sau de beție; * este neliniștit, agitat; * prezintă schimbări
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
tine dietă care țineai până acum, căci legumele îți vor face mult bine, nu te lasă influențat de mama cu câte ceva bun”, p. 22). Cum părinții nu-l pot vedea și admira, fiul le descrie vestimentația, cu ușoară cochetărie filiala: „umblu îmbrăcat impecabil, păcat că nu mă vedeți, stârnesc dragostea fetelor” (p. 21) sau precizează: „Astăzi că întotdeauna am fost îmbrăcat cu vestonul bleumarin foncé și cu pantaloni fantezi și cravată frumoasă, ansamblul admirabil, păcat că nu m-ai putut vedea
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
oboseala. Ia să nu mai alergi toată ziua ca un cal, că, de cînd te știu, tot obosit te știu. Hai, intră în baie... "Ca un cal!", îmi zic în gînd, mirîndu-mă de tonul aspru al Liviei. Da, are dreptate, umblu toată ziua, dar nu de asta sînt obosit. Bag capul în chiuvetă și dau drumul robinetului de apă rece. Șuvoiul îmi lovește cu putere ceafa, încrețindu-mi pielea întregului corp, făcîndu-mi-o ca de găină. Și ce bine-i! Mă frec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și mă cuprinde o mare părere de rău că nu am renunțat azi la serviciu. Trebuia să fi rămas, cu-atît mai mult cu cît astăzi iar voi avea o zi goală, ca aceea de ieri, și-mi voi pierde timpul umblînd de ici-colo, căutîndu-i pe cei de la construcții-montaj. La ieșirea din bloc mă întîmpină un aer tăios, de primăvară timpurie. Îmi strîng cordonul și-mi scot mănușile de piele din buzunarul de la piept al scurtei îmblănite, trăgîndu-mi-le din mers. Pe trotuar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aici, mormăie supărat Marinescu. Cursele rapide trec în goană prin stație. De la o fereastră, îmi face semn Nelu Arbore, consăteanul meu: Ion al copilăriei mele, cum îi spun eu cînd mă gîndesc la el. Uneori mă gîndesc cu ciudă: Ion umblă și-n afara combinatului îmbrăcat cu șuba de șantier, ceea ce, la salariul lui, nu e chiar așa de onorabil. I-am și spus o dată, dar el a săltat din umeri cu indiferență. Acum, din semnul făcut, înțeleg că vrea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ies filamentele? întreb eu pe unul din muncitorii adunați în jurul meu. Bine. Tragem cîte doi de un filament ca să-l rupem. Producția? Ca de obicei. O să iasă vreo zece-douășpe tone peste, îmi răspunde "nea Plutașu", un muncitor în vîrstă, care umblă toată ziua printre cuptoare mormăind; de fapt el zice că fredonează un cîntec popular, la fel cum făcea zile întregi, cît dura drumul cu pluta ce-o conducea de la Vatra Dornei pînă la Bacău; odată închisă Bistrița cu barajul de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o conducea de la Vatra Dornei pînă la Bacău; odată închisă Bistrița cu barajul de la Bicaz, a plecat un timp prin țară, muncind la săpat șanțuri, apoi s-a angajat la Valea Brândușelor. Cu căldura ce facem? mă întreabă Pintilaș, care umblă tot timpul cu bluza salopetei descheiată și cu prosopul după gît. Ventilatorul acela se tot montează de trei ani, zice altul. Vorbesc din nou cu tovarășul inginer Marinescu, îi asigur eu. Mai bine cu Don Șef, zice Pintilaș. Lui tov
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Cum ziceți dumneavoastră, spune maistrul, pornind alături de mine spre clădire. Destoinic om! O dată nu l-am auzit spunînd că nu se poate. Pentru orice defecțiune sau lucru nou găsește pînă la urmă o soluție. În timp ce alți maiștri principali sînt "domni", umblînd parcă ar avea mănuși albe, dînd doar indicații, Cornea pune mîna peste tot. Cît a durat montajul din interiorul clădirii a venit și a lucrat zi de zi cu mecanicii, parcă ar fi fost șef de echipă, nu maistru principal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nimeni cînd știe că are dreptate. Pe mine m-a spus de vreo trei ori lui Don Șef că nu stau în permanență la instalație, să supraveghez montajul, și de fiecare dată șeful îi răspundea că eu mai am de umblat și pe la birouri cu alte treburi, dar el uita. Bine că s-a terminat, că-mi stătea pe cap ca un pietroi, oftează Cornea, arătînd spre instalație. Mă opresc la intrare și-mi arunc privirea peste întreaga încăpere, luminată puternic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dimineață de acasă, dar nu la biserică, așa cum se ducea în fiecare an. N-am aflat niciodată unde s-a dus ; poate că nici n-a fost la cineva, vreun cumătru ori vreun fin, ci mai degrabă cred că a umblat aiurea pe drum, ros de chinul așteptării. Fusesem trecuți la chiaburi, dările se măriseră, iar surorile mele fuseseră date afară din internatul școlii din Tîrgu Frumos; acum stăteau în gazdă la o babă care, în nopțile mai friguroase, băga în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fuseseră date afară din internatul școlii din Tîrgu Frumos; acum stăteau în gazdă la o babă care, în nopțile mai friguroase, băga în casă și cele două capre ale ei. Mama era plecată de cîteva zile la București, iar tata umbla toată ziua pe drum, doar-doar s-o întoarce mama. Plecase într-o zi cu cer de plumb, gata să se lase pe pămînt, să-l strivească. Se îmbrăcase gros, cu berta cea mare pe cap și cu traista sub braț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o afle careva din sat, s-o pîrască la comună. Cînd s-a întors nu-mi amintesc, dar mi-a rămas în minte imaginea ei așezată pe pat, cu spatele rezemat de sobă, povestindu-i tatii totul, cu de-amănuntul. Umblase de la o ușă la alta, era dată afară pe o ușă, ea intra pe alta, pînă cînd a fost îndrumată într-un anume loc. "Am dormit în Gara de Nord", spunea ea și eu îmi închipuiam că dormise cine știe în ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe o ușă, ea intra pe alta, pînă cînd a fost îndrumată într-un anume loc. "Am dormit în Gara de Nord", spunea ea și eu îmi închipuiam că dormise cine știe în ce palat. I-a povestit tatii mult, cum a umblat și cum, pînă la urmă, a primit-o cineva, pe la amiază, după ce a așteptat ore în șir în fața unei porți de fier, lîngă soldatul de pază. Apoi, mama a tăcut, îndesîndu-și mai bine spatele în soba caldă, iar tata, așezat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]