12,368 matches
-
este o clădire monument istoric din orașul Hârlău, situată pe Str. Logofăt Tăutu nr. 7. Ea a fost construită în secolele XVII - XVIII și găzduiește în prezent Muzeul Viei și Vinului, singurul muzeu viticol din Moldova. , azi Muzeul de Istorie, a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, la numărul 1407, având codul . Casa Tăutu din Hârlău a fost construită la sfârșitul secolului al
Casa Tăutu din Hârlău () [Corola-website/Science/322074_a_323403]
-
Cu acel prilej s-au scos la iveală noi spații de la demisol (umplute, anterior, cu pământ), care serveau ca spațiu de depozitare a alimentelor. După finalizarea lucrărilor de consolidare a clădirii, aici s-a inaugurat la 20 iulie 2006 Muzeul Viei și Vinului din Moldova, care ilustrează principalele etape din viața omului când se consumă vinul: la naștere, nuntă sau moarte, în celelalte săli fiind expuse piese etnografice legate de tehnica viticolă: butoaie, ulcioare, teascuri, zdrobitori, lin, fierbătoare, un răboj pe
Casa Tăutu din Hârlău () [Corola-website/Science/322074_a_323403]
-
Iordache) Ghica-Deleni (1788-1854), „cu casele și toată pajijia casei de acolo, cu veniturile pietrelor de moară, cu heleșteele și poienele de acolo, cum și prisaca cu stupi și cu tot codrul și cu toate celelalte acareturi și vite, cum și viile de la Cotnari și dughenele și cârciumile toate și cu tot locul din Târgul Hârlăului și moșiile Onești, Pașcani și Ozonești, cu toate acareturile de acolo”. Moșia va trece pe rând, prin moștenire, la Teodor Ghica-Deleni (1820-1865), Grigore Ghica-Deleni (1847-1938) și
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Deleni () [Corola-website/Science/322143_a_323472]
-
orașe ale Imperiului Român și care, mulțumită creșterii căilor, era unică localitate din Italia care avea circ, ca și Romă. În epoca lui Augustus, "Patavium" devenise parte a "Regio X", care avea capitala la Aquileia, de care era legat prin "Via Annia", care pleca de la Adria. În 452 - 453, orașul a fost devastat de hunii lui Attila. Legătură dintre Iulius Caesar și această regiune este dată de faptul că denumirea de Friul derivă chiar din sintagma "Forum Iulii", adică forumul lui
Regio X Venetia et Histria () [Corola-website/Science/322147_a_323476]
-
un cititor pasionat și autodidact. Mama sa, Ester "Rina" Luzzati a fost educată la "Institutul Maria Letizia", vorbea fluent franceza și cânta la pian. Căsătoria lor a fost aranjată de către tatăl Rinei, care le-a dat "casa familiei", apartamentul de pe Via Re Umberto unde Primo Levi s-a născut, a trăit cea mai mare parte a vieții sale și a murit. Sora sa, Anna Maria, s-a născut în 1921. Ei au fost apropiați pe tot parcursul vieții lor. În 1925
Primo Levi () [Corola-website/Science/322295_a_323624]
-
singular: milliarium), sau miliare, erau niște borne rutiere din piatră, în general în formă de coloană și care purtau inscripții, destinate la marcarea distanțelor pe traseul principalelor drumuri romane din Italia și din provinciile romane. Chiar înainte de 250 î.Hr. pentru Via Appia, și după 124 î.Hr. pentru cele mai multe dintre celelalte, distanțele între un oraș și celălalt au fost calculate în mile romane, iar acestea erau marcate prin repere. Cuvântul care există în limbile moderne, milă, provine din sintagma latină "Milia passuum
Piatră miliară () [Corola-website/Science/329565_a_330894]
-
caracterizat prin aspectele fine, stilizate și decorative, sinuozitatea liniilor și prin elegantă. Artă lui Simone a fost posibilă datorită anluminurilor franceze și sculpturii în fildeș. Asemenea lucrări de artă au fost aduse în Siena în secolul al XIV-lea prin Via Francigena, principala ruta comercială și de pelerinaj dintre nordul Europei și Romă. Alte lucrări importante ale lui Simone includ "Sfanțul Louise din Toulouse Încoronând Regele" (1317) aflată la Museo di Capodimonte din Napoli, Polipticul Sfântă Ecaterina din Alexandria (1319) aflată
Simone Martini () [Corola-website/Science/329692_a_331021]
-
persevereze, ceea ce a dus la crearea melodiilor care vor forma baza albumului cu numarul 1, intitulat chiar "Changing Skins". Activitatea concertistica a debutat în luna octombrie 2011. De atunci, trupa a fost invitată să cânte alături de formații că: Vită de Vie, Alternosfera, OCS, The Mono Jacks, Blue Nipple Boy, Kumm, Grimus, Leș Elephants Bizarres și multe altele. Printre realizările Changing Skins din 2011 se numără lansarea primului videoclip intitulat "Ain't Worth It", clasarea pe locul 5 în finala concursului GBOB
Changing Skins () [Corola-website/Science/329790_a_331119]
-
Asia și Australia. Cele mai multe ramuri diferă de alti palmieri prin faptul că au tulpini subțiri, 2-5 cm diametru, cu internoduri lungi între frunze, de asemenea, aceste plante nu sunt considerate a fi copaci, dar sunt sunt considerate asemenea vitei de vie, pentru că se cațără pe alte plante. De asemenea ul arată oarecum similar cu bambusul. Însă spre deosebire de bambus, tulpina râtanului (numită "Malacca") este solidă, iar cele mai multe specii au nevoie de sprijin structural. Cu toate acestea, unele genuri (de exemplu Metroxylon, Pigafetta
Rattan () [Corola-website/Science/329949_a_331278]
-
doua comunitate a luat ființă în 1875 în cartierul Fountaingrove din Santa Roșa,California. Membrii comunităților (la Brocton, circa 60 de adulți englezi, americani și japonezi, și copiii lor) au achiziționat terenuri, pe care au plantat mai ales vită de vie. Potrivit credinței lor ,Sfanțul Duh sau „Sfântă Suflare” urma să coboare în șapte etape asupra lor. Ei practicau suflarea liberă, un tip de respirație care în corp aducea suflarea divină. Oliphant a convins câțiva tineri japonezi din regiunea Satsuma pe
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
germane germane și ale episcopiilor care depindeau de Salzburg sunt pictate pe ea. Camera de Aur este cea mai magnific mobilată cameră a apartamentului princiar. Lângă cei doi pereți lungi se aflau bănci, care sunt bogat decorate cu viță de vie, struguri, frunze și animale. Aceste bănci erau acoperite de obicei cu material textil sau piele, dar tapiseria nu a supraviețuit până în epoca modernă. Pereții, de asemenea, erau acoperiți cu tapiserie din piele cu decorațiuni aurite care împodobea partea de jos
Castelul Hohensalzburg () [Corola-website/Science/328198_a_329527]
-
care o plasa în centrul Mediteranei făcea din insulă o locație exemplară pentru comerțul cu Europa, Africa de Nord și Orientul Mijlociu. Exportul său principal consta în grâne neprelucrate, ca și în alte produse alimentare, precum brânza și fructele provenite din vița de vie. Spre deosebire de alte state, Sicilia beneficia de asemenea și de un puternic suport politic și militar, astfel încât negustorii săi erau sprijiniți și chiar protejați. Acest statut a permis un comerț interior în creștere și o piață puternică care a condus la
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
activitatea ca profesor asociat la Facultatea de Protecția Mediului a Universității din Oradea, profilul Horticultură. Împreună cu un colectiv de cercetare extrem de valoros, profesorul Ștefan Oprea a contribuit la crearea, omologarea și promovarea în producție a nouă soiuri de viță de vie (Timpuriu de Cluj, Cetățuia, Napoca, Someșana, Transilvania, Splendid, Andrevit, Admira și Vlad) și cinci soiuri de măr (Aromat de vară, Roșu de Cluj, Ancuța, Ardelean și Feleac). A făcut parte din delegații oficiale care au reprezentat România la șase Congrese
Ștefan Oprea (agronom) () [Corola-website/Science/328393_a_329722]
-
Andrevit, Admira și Vlad) și cinci soiuri de măr (Aromat de vară, Roșu de Cluj, Ancuța, Ardelean și Feleac). A făcut parte din delegații oficiale care au reprezentat România la șase Congrese și cinci adunări generale ale Oficiului Internațional al Viei și Vinului (OIV) cu sediul la Paris, organisme ce coordonează politica viti-vinicolă pe plan mondial. Asemenea manifestări au fost organizate în Spania (1973), Italia (1974), Franța (1975, 1982 și 1984), Iugoslavia (1976), Elveția (1977), Grecia (1978), Germania (1979, 1989), Mexic
Ștefan Oprea (agronom) () [Corola-website/Science/328393_a_329722]
-
pentru Știință și Tehnologie, responsabil în comisia teritorială (CNST) pentru coordonarea activității de cercetare științifică pentru Horticultură din Transilvania, membru al prezidiului și președinte al secției de horticultură a Academiei de Științe Agricole și Silvice, membru al Oficiului Național al Viei și Vinului și al Societății Naționale de Horticultură, membru al Oficiului Internațional al Viei și Vinului (OIV), membru al grupului de experți OIV pentru genetică și ameliorarea viței de vie, membru al Societății Științifice Viti-Vinicole din Iugoslavia. A publicat peste
Ștefan Oprea (agronom) () [Corola-website/Science/328393_a_329722]
-
științifică pentru Horticultură din Transilvania, membru al prezidiului și președinte al secției de horticultură a Academiei de Științe Agricole și Silvice, membru al Oficiului Național al Viei și Vinului și al Societății Naționale de Horticultură, membru al Oficiului Internațional al Viei și Vinului (OIV), membru al grupului de experți OIV pentru genetică și ameliorarea viței de vie, membru al Societății Științifice Viti-Vinicole din Iugoslavia. A publicat peste 380 de lucrări de specialitate și peste 30 de cărți și broșuri (monografii, tratate
Ștefan Oprea (agronom) () [Corola-website/Science/328393_a_329722]
-
de Științe Agricole și Silvice, membru al Oficiului Național al Viei și Vinului și al Societății Naționale de Horticultură, membru al Oficiului Internațional al Viei și Vinului (OIV), membru al grupului de experți OIV pentru genetică și ameliorarea viței de vie, membru al Societății Științifice Viti-Vinicole din Iugoslavia. A publicat peste 380 de lucrări de specialitate și peste 30 de cărți și broșuri (monografii, tratate, manuale universitare, îndrumătoare, sinteze și recomandări). Realizările profesorului Ștefan Oprea au fost apreciate și recompensate prin
Ștefan Oprea (agronom) () [Corola-website/Science/328393_a_329722]
-
din apropiere, un alt obiectiv al fundării cetății Filippi a fost și stabilirea unei garnizoane care să controleze ruta strategică dintre Amfipolis și Neapolis, care străbătea de la est la vest regatul macedonean, rută reconstruită ulterior de către romani, sub numele de "Via Egnatia". Cetatea Filippi și-a păstrat autonomia în cadrul regatului macedonean, având propriile instituții politice (printre care "Adunarea poporului"). Descoperirea unor noi zăcăminte de aur în apropierea cetății, la Asyla, a contribuit la bunăstarea regatului macedonean (Filip chiar a înființat acolo
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
în miniatură”, sub legea municipală a Romei și guvernată de doi ofițeri militari, "duumvirii", care erau numiți direct de la Roma. Colonia cunoaște o renaștere importantă legată de aportul minelor de pe teritoriul său, care i-au adus o poziție privilegiată pe "Via Egnatia". Această bogăție s-a manifestat și prin mulțimea monumentelor ridicate, care erau impunătoare dacă se ia în considerare mărimea relativ mică a zonei urbane. Forumul era așezat în două terase pe ambele părți ale drumului principal, fiind construit în
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
Française, organizând, printre altele, un festival avangardist la Antibes în anii 1949-1950. În 1952 s-a alăturat Oficiului de Radiofuziune și Televiziune Franceză. Printre primele proiecte la care a participat se numără "Cinq colonnes à la une", "Éditions spéciales", "La Vie des animaux" și "Cinépanorama" (1956) lui François Chalais (producător); "La Villa Santo-Sospir" (1952), un documentar despre o vilă decorată de Jean Cocteau (regizor secund) și "Si Versailles m'était conté" (1954), în care a și jucat. Spre sfârșitul anilor '50
Frédéric Rossif () [Corola-website/Science/327616_a_328945]
-
publicată și în albume. Coloana sonoră a episodului 6 din "L'Apocalypse", "La Petite Fille de la Mer" devine o populară piesă de muzică clasică modernă. În 1980, Rossif a regizat și un documentar dedicat lui Vangelis, numit "L'Arbre de vie". Rossif moare în 1990 și este îngropat în Cimitirul Montparnasse din Paris. Ultimele sale proiecte includ documentarul despre Al Doilea Război Mondial "De Nuremberg à Nuremberg" (1989) și "Pasteur le Siecle", un documentar făcut cu ocazia aniversării a 100 de
Frédéric Rossif () [Corola-website/Science/327616_a_328945]
-
și umani din acel teritoriu. În România, normele tehnice pentru producerea vinurilor cu denumire de origine controlată și a vinurilor cu indicație geografică sunt elaborate de Oficiul Național al Denumirilor de Origine pentru Vinuri (ONDOV), cu consultarea Oficiului Național al Viei și Vinului (ONVV) și a organizațiilor de producători de vinuri din arealul vizat. În Republica Moldova, Denumirile de origine (DO) protejate pe teritoriul Republicii Moldova se stabilesc în conformitate cu Legea nr. 66-XVI din 27.03.2008 privind protecția indicațiilor geografice, denumirilor de origine
Denumire de origine controlată () [Corola-website/Science/327090_a_328419]
-
întreagă pădure de cruci, până când lipsa lemnului face să se oprească înfricoșătoarea activitate. Copac după copac a căzut pradă crucilor, rampelor de asediu, scărilor de atac și focurilor de tabără. Romanii au intrat într-un peisaj înfloritor. Acum au dispărut viile, câmpurile cu legume, bogăția de smochini și măslini; nici măcar Muntele Măslinilor nu mai dăruiește umbră. Deasupra peisajului dezolant de sterp domnește un miros insuportabil. Aruncate peste parapet de cei asediați, în fața zidurilor se înalță în grămezi miile de trupuri ale
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
adică a coexistenței în aceeași ființă sau în același lucru a două universuri contrarii („coincidentia oppositorum”). Nuvela încearcă să evidențieze existența unor semnificații secrete, transcendentale, în întâmplări aparent banale. Într-una din zile, pe când mergeau cu trenul de la București la via Gorgani din Dobrogea, lângă mare (ceea ce presupunea trecerea pe podul de la Cernavodă), trei prieteni cu vârste destul de înaintate (naratorul Vladimir, Gologan și Zamfirescu) se întâlnesc în compartiment cu Onofrei, un alt prieten. Între ei începe o discuție, fiecare relatând o
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
nu de părăsirea lumii, ci de neputința de a reveni la viața concretă. Ca urmare a cunoașterii directe a locotenentului, Onofrei se află în plin proces de inițiere, el coborând într-o localitate necunoscută din trenul ce se îndrepta spre via de la Gorgani: "„Și, ca din întâmplare, când a ajuns la capătul culoarului, trenul s-a oprit și a coborât. Nu bănuisem că mai există o gară atât de aproape de Pod. Niciodată n-am mai reușit să-mi amintesc numele ei
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]