122,033 matches
-
de Gestapo în 1940. Ea a fost inițial condamnată la moarte, dar mai târziu, sentința a fost comutată în cea de închisoare pe viață. A fost trimisă în lagărul de concentrare Terezín și apoi în diferite închisori din Germania. După eliberare, în mai 1945, Horáková a revenit la Praga și s-a alăturat Partidului Social Democrat. În 1946 a fost aleasă membru al Adunării Naționale Constituante a Cehoslovaciei, dar a demisionat după lovitura de stat comunistă din februarie 1948. Prietenii ei
Milada Horáková () [Corola-website/Science/336081_a_337410]
-
un liceu laic, într-o clasă cu profil de cosmetică. Hovi Sekuletz a fost înrolat în armată, mai întâi, vreme de doi ani, în ansamblul muzical al Comandamentului spatelui frontului, apoi în ansamblul Poliției militare. Cu jumătate de an înainte de eliberarea la vatră, a participat la a 7-a stagiune a concursului televizat de tinere talente „Se naște o stea” (Kohav nolad), unde s-a clasat, în cele din urmă, pe locul șapte. Apoi a luat parte la Festivalul cântecelor pentru
Hovi Star () [Corola-website/Science/336087_a_337416]
-
a stat adesea la reședința Cancelariei Cehoslovace din Wingrave sau cu președintele Beneš la Aston Abbotts, amândouă aproape de Aylesbury în Buckinghamshire. În 1942 Masaryk a obținut un doctorat în drept la Bates College. Masaryk a rămas ministru de externe în urma eliberării Cehoslovaciei, ca parte a unui guvern pluripartid al Frontului Național dominat de comuniști. Comuniștii conduși de Klement Gottwald și-au consolidat poziția după alegerile din 1946, dar Masaryk a rămas ministru de externe. El a fost preocupat de păstrarea relațiilor
Jan Masaryk () [Corola-website/Science/336101_a_337430]
-
I, nr. 200, din Sulina, județul Tulcea. Catedrala este un lăcaș de cult ortodox în care se oficiază slujbele din Parohia Sulina I, arondată Protoieriei Tulcea din cadrul Episcopiei Tulcii. Edificiul, ctitorie a Regelui Carol I, a fost ridicat în cinstea eliberării Dobrogei de sub stăpânirea turcilor după Războiul de Independență. Catedrala a fost închinată Sfântului Alexandru pentru că în ziua lui de prăznuire din anul 1877, pe 30 august, armata română a ocupat reduta Grivița 1. De asemenea, catedrala este închinată și Sfântului
Catedrala Sfântul Alexandru și Sfântul Nicolae din Sulina () [Corola-website/Science/336135_a_337464]
-
avangardistă, iar ideologia politică marxistă era originară din Rusia. Deși statul cehoslovac era format abia după Primul Război Mondial, tânăra generație a simțit că există încă loc pentru îmbunătățiri și că era necesară o soluție radicală pentru a obține adevărata eliberare. Majoritatea acestor intelectuali au avut dorința de a realiza o revoluție și și-au mărturisit credința față de Lenin. Deși filozoful-președinte Thomas Masaryk a pus bazele unei democrații cu implicații sociale reale, Nezval și ceilalți din grupul său nu au acceptat
Vítězslav Nezval () [Corola-website/Science/336144_a_337473]
-
fost botezat în tinerețe, și-a primit educația primară la gimnaziul din orașul său natal Mikulov, și apoi a studiat filosofia la Universitatea din Viena. În 1749, s-a alăturat regimentului "Deutschmeister" ca soldat, avansând până la gradul de caporal. La eliberare, în 1754, a urmat un curs în drept la Universitatea din Viena și s-a stabilit ca avocat în capitala Austriei. Din 1761 până în 1763, a oficiat în calitate de secretar al "Arcierengardei" din Austria. În 1763, a fost numit profesor de
Joseph von Sonnenfels () [Corola-website/Science/336159_a_337488]
-
pentru germani. În noiembrie 1941, mai întâi tatăl lui, cercetătorul în domeniul electrotehnic Vilém Klíma, și apoi, în decembrie, el, cu fratele și cu mama sa au fost deportați în lagărul de concentrare de la Theriesenstadt (Terezín), unde a rămas până la eliberarea sa de către Armata Rusă de Eliberare în mai 1945. Atât el, cât și părinții lui au supraviețuit detenției, o minune în acea vreme din moment ce Terezín era un lagăr pentru evreii din Europa centrală și de sud și suprapopularea sa determina
Ivan Klíma () [Corola-website/Science/336268_a_337597]
-
întâi tatăl lui, cercetătorul în domeniul electrotehnic Vilém Klíma, și apoi, în decembrie, el, cu fratele și cu mama sa au fost deportați în lagărul de concentrare de la Theriesenstadt (Terezín), unde a rămas până la eliberarea sa de către Armata Rusă de Eliberare în mai 1945. Atât el, cât și părinții lui au supraviețuit detenției, o minune în acea vreme din moment ce Terezín era un lagăr pentru evreii din Europa centrală și de sud și suprapopularea sa determina organizarea periodică de transporturi către „Est
Ivan Klíma () [Corola-website/Science/336268_a_337597]
-
fondatorii Asociației Scriitorilor, iar între anii 1990-1993 a fost președintele Centrului ceh al PEN-Clubului. Acest context remarcabil și neobișnuit nu a fost sfârșitul familiarizării lui Klíma cu marile forțe istorice care au modelat Europa la mijlocul secolului al XX-lea. Odată cu eliberarea țării, forțele politice comuniste cehe au început să crească, iar tirania nazistă a fost înlocuită cu controlul sovietic asupra experimentului democratic ceh din perioada interbelică. Klíma a devenit membru al Partidului Comunist din Cehoslovacia. Mai târziu, speranțele din copilărie când
Ivan Klíma () [Corola-website/Science/336268_a_337597]
-
film priatează filmele și încalcă drepturile de autor, ceea ce privează de beneficiile de pe urma filmelor realizate de ei. Pentru criticii de film, din 1966, anul de producție a primului lung-metraj tunisian, cinematografia tunisiană a trecut prin trei etape: - filmele care sărbătoreau eliberarea și rezistența tunisiană - Omar Khlifi (Sourakh sau Dhil al ardh); - filme care tratează problemele după obținerea independenței, inclusiv a imigrației, ca filmul lui Naceur Ktari (Les Ambassadeurs); - filme care evocă memoria națională - Moufida Tlatli (Les silences du palais). Această perioadă
Cinematografia tunisiană () [Corola-website/Science/336254_a_337583]
-
de către bunul său prieten, colecționarul de artă și industriașul Jindřich Waldes care a adunat o colecție substanțială de lucrări ale sale. Kupka a murit în 1957 la Puteaux, Franța. Kupka a avut un interes puternic față de teoria culorilor și de eliberarea culorilor din asociațiile descriptive (care se crede că s-ar datora influenței altor artiști precum Robert Delaunay). Margit Rowell a descris tabloul "Scara galbenă" (c. 1907) ca "prima încercare a lui Kupka de a se împăca cu teoria culorilor în
František Kupka () [Corola-website/Science/336260_a_337589]
-
s-a format un senat în cadrul Adunării Naționale. În 1942 în orașul bosniac Bihać, toate organizațiile angajate în rezistență s-au reunit în vederea găsirii unei forme de legătură politică, care avea să fie cunoscută sub denumirea de Consiliul Antifascist de Eliberare Populară a Iugoslaviei (AVNOJ). La cea de-a doua întrunire, care s-a desfășurat la Jajce în 1943, AVNOJ a fost declarat parlament provizoriu. În urmă acordului semnat între Tito și Šubašić, AVNOJ a fost declarat unică autoritate politică în
Parlamentul Iugoslaviei () [Corola-website/Science/336543_a_337872]
-
iunie 1807, Bates a navigat ca băiat de cabină pe o navă nouă comandată de Elias Terry, numit "Fanny", la Londra. Acesta a fost începutul carierei de marinar a lui Bates. În 1811, Bates a fost luat ca prizonier. După eliberare și-a continuat cariera, în cele din urmă devenind căpitan de vas. În timpul unei călătorii, el a citit o copie a Bibliei pe care soția lui i-a dat-o. De asemenea, el a fost un puternic susținător al abolirii
Joshep Bates () [Corola-website/Science/336580_a_337909]
-
județului nou constituit, unde a organizat administrația românească. Bustul său a fost realizat de Rudolf Kocsis (n. 1963) și dezvelit la 3 august 2009. A fost conducătorul armatei habsburgice care la 18 octombrie 1716 a eliberat Timișoara de sub turci. În urma eliberării începe reconstrucția și dezvoltarea orașului drept capitală a Banatului. Prin colonizarea Banatului, Timișoara cunoaște o evoluție rapidă și o dezvoltare modernă, de factură europeană. Bustul său a fost realizat de Linda Saskia Menczel (n. 1972) și dezvelit la 3 august
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
Banatului. Prin colonizarea Banatului, Timișoara cunoaște o evoluție rapidă și o dezvoltare modernă, de factură europeană. Bustul său a fost realizat de Linda Saskia Menczel (n. 1972) și dezvelit la 3 august 2009. A fost primul guvernator al Banatului după eliberarea de sub turci. A fost autorul reconstrucției Timișoarei. A conceput planul de sistematizare a orașului, a demarat lucrările de fortificare, regularizarea cursului Begăi, a reorganizat transporturile, comerțul si poșta, a încurajat agricultura și a pus bazele unei industrii înfloritoare întru-n
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
avut și ei mari pierderi. Între timp a sosit în zonă și o mare oaste etiopiană sun comanda împăratului, care a nimicit unitățile italiene si au ocupat Sahati. Generalul Gené a oferit lui Alula o cantitate de puști in schimbul eliberării contelui Salimbeni, fapt pentru care a fost înlocuit cu predecesorul său, colonelul Saletta, devenit general. Oamenii lui Alula au săvârșit în 1886-1887 măceluri în masă în rândurile populației nilotice locale kunama. Italia a trimis în regiune o forță militară importantă
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
cu sute de victime. Proteste au avut loc în mai mult de 200 de orașe și sate din Oromia, cea mai mare regiune a Etiopiei, la care au luat parte sute de mii de oameni. Protestatarii au solicitat autoguvernarea regiunii, eliberarea prizonierilor politici, sfârșitul a ceea ce ei percep ca un "regim militar" în regiune și încetarea unei pretinse represiuni de către forțele de securitate asupra manifestanților "pașnici și neînarmați", în principal studenți și agricultori. Într-un comunicat, Amnesty International a declarat că
Protestele din Etiopia din 2016 () [Corola-website/Science/336641_a_337970]
-
direcția forțelor de securitate. "După atacul asupra forțelor de securitate, au fost luate măsuri pentru a restabili ordinea", a declarat agenția de presă. Pe 6 august, sute de protestatari au mărșăluit în Piața Meskel, strigând "Vrem libertatea noastră" și cerând eliberarea persoanelor reținute la începutul anului în timpul unor demonstrații masive împotriva planurilor capitalei Addis Abeba de a-și extinde teritoriul în vecinătatea regiunii Oromia. Manifestanții au fost atacați de poliție, iar câteva zeci au fost arestați. Martori și locuitori au declarat
Protestele din Etiopia din 2016 () [Corola-website/Science/336641_a_337970]
-
ianuarie 1941 erau 208.000 de evrei. Această estimare, bazată pe cifra oficială a celor emigrați în URSS înainte de invazie (circa 8500), numărul celor evadați din ghetourile Kaunas și Vilnius, (1500-2000), precum și pe numărul supraviețuitorilor din lagărele de concentrare la eliberarea lor de către Armata Roșie, (2000-3000), plasează numărul de evrei lituanieni uciși în Holocaust între 195.000 și 196.000. Este dificil de estimat numărul exact de victime ale Holocaustului și numărul cel din urmă nu poate fi considerat definitiv sau
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
doua conflagrații mondiale care a avut loc în regiunea orașelor olandeze Arnhem, Oosterbeek, Wolfheze și Driel în perioada 17-26 septembrie 1944. După ce au reușit să elibereze teritoriile Franței și Belgiei în vara anului 1944, aliații occidentali se aflau în fața sarcini eliberării Olandei. Feldmareșalul britanic Bernard Montgomery susținea executarea unui singur atac major peste brațele cursului inferior al Rinului. Această acțiunea ar fi permis Armatei a 2-a britanice să ocolească Linia Siegfried și să atace zona industrială Ruhr. Pentru atingerea acestui
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
ordonat medicului șef să îl trimită pe Urquhart în concediu medical. De fapt, SHAEF (Cartierul general al Forțelor Expediționare Aliate) știa că la Arnhem se aflau aproape în mod sigur două divizii Panzer, dar a preferat să ignore acest fapt. Eliberarea orașului Antwerp de pe 4 septembrie a provocat panică în rândul trupelor de rezervă din Olanda - așa numita „Marțea Nebună”. Totuși, aliații, ale căror linii erau foarte întinse, s-au oprit pentru reorganizare, ceea ce le-a acordat germanilor un răgaz pentru
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de germani: „Fără muniție. Dumnezeu să îl apere pe Rege”. În cursul dimineții, soldații germani au eliminat ultimele cuiburi de rezistență a supraviețuitorilor care se mai aflau în zona podului. După mai multe ore în care s-a lucrat la eliberarea de dărâmături și resturi, tancurile germane au reușit să traverseze podul pentru întărirea forțelor din Nijmegen. Britanicii reușiseră să păstreze controlul asupra podului din Arnhem suficient de mult pentru ca parașutiștii din Regimentul 82 și din cadrul diviziei blindate să cucerească podul
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Patru dintre ei au fost membri ai forțelor aeropurtate, iar unul al RAF. Drapelele de luptă a șase unități militare britanice au fost decorate pentru participarea la bătălia de la Arnhem în cadrul unor ceremonii din anii 1956, 1957 și 1958. După eliberarea Olandei, funcționarii Armatei a 2-a au început munca pentru identificarea soldaților căzuți la datorie. Rămășițele lor pământești au fost îngropate într-un cimitir militar de la nord de Oosterbeek aflat din subordinea Comisiei pentru Cimitirele de Război a Commonwealthului. Acest
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
ar fi convins pe fiul ei să lase neatinsă averea Bouboulinei. După trei luni de exil în Crimeea, Bouboulina s-a întors la Spetses. Se presupune că Bubulina s-a alăturat organizației Filiki Etaireia care pregătea declanșarea unei revoluții pentru eliberarea Greciei de sub dominația otomană. Ea ar fi fost una dintre puținele femei membre ale organizației, dar nu se află înscrisă în listele membrilor. A cumpărat arme și muniții pe propria ei cheltuială și le-a adus în secret pe navele
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
târziu și-a unit forțele cu marinarii de pe navele ce proveneau de pe alte insule grecești. Bouboulina a navigat cu opt nave la Nafplion și a început o blocadă navală. Mai târziu, ea a luat parte la blocada navală și la eliberarea orașelor Monemvasia și Pylos. Fiul ei, Yiannis Yiannouzas, a murit în mai 1821 în bătălia de la Argos împotriva unui număr superior de militari otomani. Ea a ajuns la Tripoli la timp pentru a asista la căderea orașului pe 11 septembrie
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]