43,150 matches
-
va trăi în această lume liberă în afara deciziei dureroase de a emigra acolo. Să ne mirăm că marea majoritate a românilor nu a formulat atunci, pe loc, un proiect politic? Cum spuneam însă mai sus, nu e vorba de o absență efectivă de proiect. La Timișoara, manifestul Frontului Democratic exprimă esențialul: democrație, libertate de exprimare și de asociere, de circulație și de credință, alegeri libere. "Libertate" scandează tinerii din Piața Universității. "Jos comunismul!" vor scrie manifestanții cu litere roșii de-o
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
care urmărea doar reformarea comunismului. Provine din faptul că echipa care a pus mâna până la urmă pe putere s-a proclamat "emanația revoluției" tocmai ea, care nu participase în niciun fel la revoluție și că, pentru a masca această definitorie absență, a pus în scenă spectacolul televizat al "revoluției în direct", unde a putut interpreta rolul principal fără prea multe riscuri. Revoluția în direct și protagoniștii acesteia Odată cu fuga lui Ceaușescu, două centre vizibile ale Puterii vor coexista în imaginile și
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
particular al revoluțiilor de catifea din toate țările Europei de Est: același gen de adunări populare scandând "fără violență", același drapel găurit, același semn moștenit de la Churchill, acel "V" cu două degete, "Victorie!". În fața lor însă, negociatorii au strălucit prin absență, în timp ce forțele de represiune au încercat până foarte târziu să apere regimul comunist. După un misterios masacru, manifestanții și întreaga Românie împreună cu ei se trezeau, la începutul lui 1990, foarte aproape de statutul cetățenilor fostelor republici sovietice un an mai târziu
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
din vechi cadre civile și militare ale PCR. Ei vor guverna, desigur, mult mai rațional și mai puțin abuziv decât Ceaușescu, dar nu vor transforma radical nici economia, nici societatea. Un alt caz semnificativ al acestui joc între prezență și absență este acela al reorientării, radicale în aparență, a opțiunilor de politică externă imediat după revoluție. Istoria începuse în plină perioadă de ascensiune a lui Gorbaciov, când peste tot se șoptea că acesta ar fi fost coleg de studenție și prieten
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
istorice și cu deosebire de PNȚCD. Apariția unei organizații deopotrivă politice și civice a minorității maghiare, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, UDMR, inaugurează o problematică dintre cele mai dinamice în noua configurare politică pe care aceste prime luni de absență a dictaturii o schițează. Putere versus opoziție Iliescu, secondat mai ales de Brucan, nu încetează să denunțe caracterul "depășit" al partidelor politice, pledând pentru o mișcare de masă generată de un proces revoluționar, fără structuri rigide de partid, citând drept
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
la ideologia comunistă, ei sfârșiseră prin a accepta regimul comunist ca legitim și întru câtva firesc. Asta explică și una dintre caracteristicile cele mai singulare ale personajului Iliescu, și anume faptul că discursul său, examinat în sine, este caracterizat de absența oricărei inovații ideatice sau măcar verbale, a oricărei tentative de a da formă unor idei și formulări generoase sau îndrăznețe. Este un discurs incolor, excelând prin monotonie și redundanță. Spre deosebire de toți cei cu care s-a confruntat de-a lungul
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
și bine controlate ale aceluiași Iliescu, terne, chiar soporifice, vădesc faptul că opțiunea sa pentru un anume tip de discurs "de aparat", în descendența directă a discursului oficial de plenară, nu e rezultatul unei simple inerții. În ultimă instanță, tocmai absența oricărei inventivități și extraordinara banalitate a discursului i-au asigurat un electorat fidel, chiar captiv. Capacitatea lui Ion Iliescu de a adapta unui nou context stereotipurile limbii de lemn care, vreme de patru decenii, fusese limba oficială a puterii politice
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
mult sporită, a revoluției ratate în 1989, pentru cei care așteptau ca victoria CDR în alegeri să producă instantaneu o răsturnare radicală a situației și să anuleze pe loc consecințele a aproape 60 de ani de dictatură comunistă și de absență a democrației, prima alternanță la putere de după 1989 poate părea un eșec. Într-o perspectivă mai puțin febrilă însă, prioritățile programului politic din 1996, așa cum au fost ele adoptate de coaliția de guvernare, au fost nu doar îndeplinite, ci și
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
criză în raporturile Rusiei cu Ucraina este dramatizată și ea de cabinetul Boc, care se precipită să declare "situație de urgență", doar că, din ignoranță sau neglijență, anunță "stare de urgență", declanșând un nou val de neliniște în opinia publică. Absența oricărei strategii de stimulare a economiei, coroborată de un discurs care ostilizează opinia publică împotriva unor segmente din societate când aviatorii sau magistrații, când militarii sau profesorii, când toți bugetarii sau toți pensionarii de-a valma denunțate că ar avea
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
teatrală în miezul unui univers epic. Fie că privim ceea ce a ieșit un roman teatral -, fie că deplângem ceea ce s-a ratat un roman romanesc, bilanțul e tot cu minus. Melodrama înseamnă fracturare a narațiunii, stereotipare a relațiilor dintre personaje, absență a interiorității. Ea presupune o insistență aproape exclusivă pe construcția dramatică a scenelor și pe acumularea lor brută, în detrimentul respirației epice ample. Într-o epocă obsedată să traducă prin metafore arhitectonice sau muzicale complexitatea construcției romanești, Lovinescu exploatează o figură
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
interesați de geneza "ideilor" lui Lovinescu decât de căznitele adulmecări ale "formei" din literatura lui, inactuală și, s-a tot spus, lipsită de "valoare estetică". Nu știu dacă am procedat bine. Deși poate ar fi trebuit să renunț, dezamăgit de absența unei receptări pe măsura așteptărilor mele, mi-am făcut totuși curaj și am izbutit să-i scriu, într-un sfârșit, continuarea, încredințat fiind că abia în literatura lui Lovinescu e de găsit calea de acces către personalitatea sa enigmatică, de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
forme de artă76. Prin urmare, modernismul "retro" se arată înclinat să reconfigureze polemic, pe lângă multe altele, însăși estetica presupus anacronică a melodramei, prin prisma unei sensibilități nostalgic-elegiace și a unei lucidități care se raportează la trecut ca la o dureroasă absență, dar și, compensativ, ca la o iluzie paradisiacă menită a camufla (făcând suportabile, prin transfigurare artistică) neantul, lipsa de sens. Și așa, procesul accelerat al modernizării transformă treptat melodrama dintr-un gen inițial nerespectabil, interzis ("outlaw") datorită caracterului său popular-subversiv
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
nu e un "tip", un "caracter", o "individualitate", și prin urmare nu se lasă "descifrată" schematic, în grila unor automatisme oarecare. Dar poate fi, în schimb, admirată, ca ipostaziere seducătoare a "eternului feminin", răscolind sufletul și imaginația bărbatului. Ergo: în absența femeii nu există nici psihologie, nici melodramă. Și, evident, nici viață adevărată 98. Revenind la cele afirmate anterior, dacă în lucrările de doctrină Lovinescu vedea în propensiunea spre "duioșie" o trăsătură specifică "rasei" noastre, e cu totul necuvenit să credem
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
termenul de "creație", când cu acela de "comportism"). În fond, criticul de la Viața românească identifica în comportament singura formă de exteriorizare (mai exact: de exprimare viabilă la nivelul artei) a vieții afective, ceea ce justifică și suprapunerea terminologică "creație"/ "comportism". În absența acestui suport vizibil (imaginea), cu rădăcini în realitatea fenomenală (deci și în biografie), "analiza" psihologică s-ar dovedi o speculație stearpă, filozofare fără obiect și fără finalitate. Însă Ibrăileanu era departe de a restrânge arta la formula mimetic facilă a
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
spre exemplu, că într-un roman de dragoste detalierea "comportistică" nu elucidează, dar adâncește misterul personajului feminin, și asta generează de fapt "infinitul" nuanțelor sufletești alimentate de obsesia vizuală. Altfel spus, sugestia (infinitului, inefabilului etc.) nu e cu putință în absența unui "referent" concret, tot așa cum psihologia, în artă cel puțin, nu se poate lipsi de om și de viață. În alt context și cu alte mijloace teoretice, Peter Brooks atrăgea atenția asupra caracterului metaforic al imaginației melodramatice, care presupune existența
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
teoretice, Peter Brooks atrăgea atenția asupra caracterului metaforic al imaginației melodramatice, care presupune existența unor valori spirituale ocultate de "realitate" ("the melodramatic mode in large measure exists to locate and to articulate the moral occult"101), dar și semnalate, ca "absență" semnificativă, în forma reminiscențelor mitice inconștiente (după cum am văzut, criticul american apropie tipologic melodrama de expresionism). Astfel, dacă imaginația melodramatică are nevoie atât de document cât și de viziune ("needs both document and vision"), atunci în melodramă caracterul non-mimetic (dar
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
starea confuză în care se află Ana la puțin timp după moartea soțului 118. Ea nu înțelege în totalitate gestul lui Iorgu, dar tinde să-și asume vinovăția, transformată în remușcare o dată cu reapariția amantului venit după doar o lună de absență spre a-și cere dreptul la fericirea legitimă. Ana, în schimb, vrea să fie lăsată în pace și visează la o liniște imposibil de dobândit, câtă vreme iubirea încă vie pentru de acum neavenitul oaspete îi accentuează conștiința vinovăției. "Omul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
în loc să aducă mult visata izbăvire, moartea soțului consfințește, dimpotrivă, sfârșitul jocului amoros întreținut de perversa dorință triunghiulară a femeii cu suflet scindat, incapabilă să iubească pe unul și același bărbat trup și suflet, cu mintea și cu inima deopotrivă. În absența soțului respectat pentru inteligența și ireproșabila sa ținută morală, femeia își dă seama de natura reală a sentimentelor față de amant și începe să-l disprețuiască, mai ales când acesta pretinde a lua locul celui dispărut și a deveni capul familiei
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
amenință că se aruncă pe fereastră dacă nu o primește), însă după aceea cu deplinul consimțământ al bărbatului, înduioșat finalmente de pătimașa dorință a fecioarei și de pilda unui devotament ieșit din comun. Reticența lui Tullio se explică, inițial, prin absența interesului erotic față de fetița "sfioasă și nenorocită", cu sânul "ca un bobocel în floare", de care se îndrăgostește platonic ("cu o iubire de frate mai mare"), nu întâmplător, exact în timp ce-i face portretul (încercând să-i pătrundă "taina" de dincolo de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
individul respectiv n-ar fi decât un neajutorat pentru care Mab pretinde că se jertfește. Încât, după o tentativă eșuată de împăcare, el pleacă să-și vindece rănile în străinătate, de unde se întoarce chiar mai îndrăgostit decât altădată (semn că absența iubitei intensifică pasiunea, consumată la modul imaginar-fantasmatic). Prea târziu, totuși: între timp, crezându-se părăsită pentru totdeauna de bărbatul iubit, descoperind și că fusese victima șantajului sentimental al lui Jean, Mab se sinucide, nu înainte de a expedia nesimțitorului amant un
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
purta în inimă, pe buze. Își lăsa capul, închise ochii și o văzu alături (s.n.). O avea în suflet ca într-un scrin de catifea". Reveria erotică din preambulul romanului impune suspendarea contactului cu lumea din jur, pentru că numai în absență femeia trădătoare devine cu adevărat o "icoană", spre satisfacția amantului visător căruia i se oferă prilejul de a trăi încă o dată trecutul "clipa întâlnirii dintâi". După indicațiile acestea "de metodă", prezentate în primul capitol, prozatorul pune la treabă memoria afectivă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
un "secret" de nimeni știut. Tot obsesia thanatică ("de când ținea minte, trăise în tovărășia morții") induce, apoi, indiferența, detașarea de viață ("i se părea că nu fusese călit pentru viață", "ajunsese să privească totul cu nepăsare, de departe") și, implicit, absența credinței ("îi lipseau atâtea însușiri: putința de a se împotrivi împrejurărilor felurite, credința în ceva, spre care să-și încordeze toate puterile căci nu credea în nimic"). Cu toate acestea, în adâncul sufletului Andrei era biruit de un sentiment mai
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
229. 19 E. Lovinescu, Memorii. Aqua forte, ediție îngrijită de Gabriela Omăt, Editura Minerva, București, 1998, p. 279. 20 Idem, p. 280. Cu siguranță Lovinescu nu înțelegea călătoria în felul lui Thibaudet: "călătoria pentru călătorie nu e un scop, e absența unui scop. [...] Trebuie să iubești călătoria puțin pentru ea însăși și mult pentru altceva" (vezi Albert Thibaudet, "Stilul călătoriei", în volumul Reflecții, traducere de Georgeta Pădureleanu, texte alese și note de Mircea Pădureleanu, Editura Minerva, București, 1973, p. 316). 21
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
prerogativele sale romanescului pur, care are un conținut obligatoriu și o formă nedeterminată, aptă de tot atâtea variațiuni câte poate imaginația să născocească". Rezumând: "mitul copilăriei (și, implicit, melodramaticul, n.n.) definește romanul numai prin ceea ce-l face nedefinit", de unde rezultă "absența caracteristicilor generice din care izvorăsc însușirile contradictorii atât de des observate de teorie", cum și "dorința de a părea adevărat" considerată în mod bizar drept "garanție a adevărului". 156 Scrisoare către Elena Farago, 30 septembrie 1912, în E. Lovinescu, Scrisori
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
într-un discurs al datoriei și al valorii. Această articulare morală explică reacția omogenă a personajelor" (op. cit., pp. 135-136). 198 James L. Smith, op. cit., p. 51 ș.u. 199 Melodrama subliniază mai mult peisajul interior ("the interior landscape"), de unde și absența naturii obiectele sunt aglomerate în locații închise și descrise cu obstinație (vezi Imitations of Life. Two Centuries of Melodrama in Rusia, ed. cit., p. 3). 200 Din acest punct de vedere, Andrei ar fi un fel de Rege al Carnavalului
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]