12,537 matches
-
sprijin din partea Franței împotriva flamanzilor. Trupele franceze i-au înfrânt pe flamanzi în 1300 și 1301. De asemenea, și răsculații din Zeelanda au fost înfrânți. Fratele lui Ioan, Guy d'Avesnes, a devenit episcop de Utrecht. Ca urmare, toți principalii adversari ai lui Ioan erau eliminați. Mersul evenimentelor s-a modificat dramatic după o răscoală a flamanzilor și înfrângerea armatei franceze în bătălia Pintenilor de Aur din 1302, în care fiul său mai mare a căzut luptând pentru cauza franceză. Patrioții
Ioan al II-lea de Hainaut () [Corola-website/Science/328483_a_329812]
-
luat prizonier și deținut vreme de câțiva ani de zile. Godefroi este eliberat în 987 de către Hugo Capet, față de care familia lui Godefroi era aliată: Adalberon, fratele lui Godefroi, îl încoronase pe Hugo ca rege al Franței, iar Godefroi era adversar al ducelui Carol de Lotharingia, rivalul carolingian al lu Hugo. În 989, el a fost făcut prizonier pentru a treia oară, de această dată de către Herbert al III-lea de Vermandois. A fost eliberat înainte de 995, an în care ca
Godefroi I de Verdun () [Corola-website/Science/328500_a_329829]
-
a pus capăt răscoalei contelui Reginar al III-lea de Hainaut, exilându-l. El a acordat comitatul de Hainaut lui Godefroi. Anul următor, Lorena a fost divizată, pentru a o face mai puțin vulnerabilă și mai ușor de apărat în fața adversarilor din interior și exterior. Porțiunea inferioară a trecut în mâinile lui Godefroi, în vreme ce Lorena Superioară a revenit lui Frederic conte de Bar. În 962, Godefroi a devenit conte de Jülich. El l-a însoțit pe împăratul Otto I cel Mare
Godefroi I de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328509_a_329838]
-
publicat "i-mages", o colecție de fotografii de pe iPhone și retușate cu aplicații mobile, pe care Oskar Freysinger le-a completat cu epigrame. Slobodan Despot susține o concepție despre om și societate bazată pe înrădăcinare și pe autonomia indivizilor și comunităților. Adversar al conformismului, el este unul dintre puținii care combat abordarea "corectitudinii politice" de toate felurile, atât de stânga, cât și de dreapta. Creștin, botezat ortodox la vârsta de 21 de ani, el nu susține nici un partid politic, dar se declară
Slobodan Despot () [Corola-website/Science/336496_a_337825]
-
română de obicei ca Salustiu (86 - c. 35 î.Hr.), a fost un istoric și politician roman, și "novus homo" dintr-o familie plebee din provincie. Salustiu s-a născut la Amiternum în țara sabinilor și a fost un "popularis", un adversar al vechii aristocrații romane, de-a lungul carierei sale, și mai târziu, un partizan al lui Iulius Cezar. Salustiu este cel mai cunoscut istoric roman cu opere care scrise sub numele său, dintre care numai " Despre conjurația lui Catilina" (despre
Gaius Sallustius Crispus () [Corola-website/Science/336524_a_337853]
-
a fost un proquaestor în Siria în 50 î.Hr. sub Marcus Calpurnius Bibulus. Mommsen l-a identificat pe acest Sallustius cu istoricul Salustiu, deși T.R.S. Broughton a argumentat că istoricul Salustiu nu ar fi putut să fie un asistent al adversarului lui Iulius Cezar. De la începutul carierei sale publice, Salustiu a acționat ca un partizan al lui Iulius Cezar, căruia îi datora avansarea sa pe plan politic. În anul 50 î.Hr., "cenzorul" Appius Claudius Pulcher l-a scos din Senat pe
Gaius Sallustius Crispus () [Corola-website/Science/336524_a_337853]
-
lucrare comandată special pentru noua clădire și a fost una dintre ultimele lucrări ale artistului, care a murit în 1734. Aceasta a fost pictată în 1732-1733. Papa Pius al V-lea (care a fost canonizat în 1712) a fost un adversar dedicat al protestantismului. El a fost cel care, în 1570, i-a eliberat de loialitatea lor pe supusșii englezi ai reginei Elisabeta I. Ricci îi dă un aer de bunăvoință, deși el a fost, de fapt, un dușman fără compromisuri
I Gesuati () [Corola-website/Science/333513_a_334842]
-
in Templul din Ierusalim, oamenii au aruncat aspupra lui cu fructe de chitră (etrog). Când regele a avut un eșec militar în luptă cu nabateenii, care i-au surprins și lovit oastea lui într-o trecătoare îngustă din înălțimile Golan, adversarii săi au considerat că e un moment prielnic pentru a declanșa un lung război civil. Conflictul, care a durat 6 ani, a dus, după Josephus Falvius, la pieirea a 50,000 de oameni, Ianai luând măsuri de represiune de o
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
și observator al vieții poloneze și europene de zi cu zi. El a fost un critic lipsit de ambiguitate al tradiționalismului și provincialismului, ca principale curente ale literaturii poloneze din secolul al XIX-lea. În special, Brzozowski a fost un adversar puternic al romanelor istorice, reprezentate în principal de către câștigătorul Premiului Nobel, Henryk Sienkiewicz. Atacurile radicale ale lui Brzozowski îndreptate către lucrările lui Sienkiewicz a făcut el persona "non grata" în mediul literar polonez. Brzozowski a avut un loc de o
Stanisław Brzozowski (scriitor) () [Corola-website/Science/330463_a_331792]
-
văr al regelui Solomon și pe un ostaș "cuman". Conform acesteia Ladislau - deja rănit, a încearcat să ajungă din fuga calului pe lupătorul cuman care ducea pe cal o fată, aparent prizonieră. La final, viitorul sfânt Ladislau după ce a ucis adversarul, a constatat că femeia eliberată era prietena cumanului. Legenda este cunoscută mai mult în cultura catolică, fiind un model al destinului femeii catolice. Momentul - având o semnificație specială, este imortalizat în diverse opere de artă religioasăsau laică. La începutul secolului
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
perturbatoare, ci din contra, le punea sub spectrul unității musulmane. Astfel se consideră că un stat național islamic trebuie să aibă la baza princii că al-igtihad și as-sura în structura sa de organizare precum și legea islamică. Considerat a fi un adversar al naționalismului arab de tip european,Rashid Rida privea idea unificării arabe ca o amenințare la dreapta interpretare a Coranului și dreptele practici ale religiei musulmane. Acesta respingea vehement orice idee care anima un naționalism ce se fonda pe altceva
Naționalism arab () [Corola-website/Science/331049_a_332378]
-
forțelor oponente. Creșterea controlului unei tabere duce la scăderea gradului de control al celeilalte. Forțele aeriene incapabile să lupte pentru cucerirea superiorității aeriene sau a parității aeriene pot încerca să obțină „interzicerea aeriană”, prin care previne obținerea supremației aeriene de către adversari. Forțele aeriene au devenit de-a lungul timpului un element din ce în ce mai importantă în cadrul campaniilor militare. Planificatorii militari consideră că pentru obținerea victoriei este necesară cel puțin cucerirea superiorității aeriene. Supremația aeriană permiterea desfășurarea fără probleme importante a bombardamentelor, a sprijinului
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
este o competiție fotbalistică de club din Belgia, jucată într-un singur meci pe stadionul campioanei începând cu 2004, iar în trecut pe Stadionul Heysel, între câștigătoarea campionatului țării și câștigătoarea Cupei Belgiei. Dacă aceeași echipă a câștigat ambele competiții, adversarul său este finalista din Cupa Belgiei. Cel mai de succes club în este Club Brugge K.V. cu 13 titluri la activ, urmat de R.S.C. Anderlecht (11), R. Standard de Liège (4) și K. Lierse S.K. (2). Competiția a fost înființată
Supercupa Belgiei () [Corola-website/Science/331200_a_332529]
-
II-lea. Prinț al Danemarcei, Knut a câștigat tronul Angliei în 1016, după o îndelungată prezență vikingă în insulele britanice. Eforturile sale s-au îndreptat către unificarea religioasă și economică a Britaniei și Danemarcei. După un deceniu de lupte cu adversarii din Norvegia, s-a încoronat rege al acestei țări în 1028. Capitala de atunci a regatului suedez, Sigtuna, era de asemenea sub stăpânirea lui Knut, dar nu s-a înregistrat faptul istoric al încoronării. Knut era al doilea fiu al
Casa de Knýtlinga () [Corola-website/Science/331251_a_332580]
-
funcția de președinte al Republicii, însa refuză și de această dată. În decembrie 1998, el a anunțat decizia sa de a se prezenta, în calitate de candidat "independent", la alegerile prezidențiale anticipate. Bouteflika a fost ales președinte cu aproape 74% din voturi. Adversarii săi s-au retras denunțând condițiile de organizare a votului. Bouteflika îi succede astfel lui Liamine Zeroual, pe 27 aprilie 1999. Fiind el însuși diplomat de carieră, Bouteflika își dorește să reabiliteze imaginea Algeriei pe plan internațional. Acesta conduce medierea
Abdelaziz Bouteflika () [Corola-website/Science/331264_a_332593]
-
și le garanta fiilor lui Christopher corana Danemarcei. Acest lucru a însemnat că Christopher, ca fiu mai mic, a încercat să păstreze guvernarea țării pentru fii săi. Regele și-a petrecut cea mai mare parte a domniei sale luptându-se cu adversarii săi. Prin permiterea fiului lui Abel, Vladimir Abelson să fie Duce de Schleswig, el a împiedicat un război civil total, însă a devenit ținta intrigilor și trădărilor. Iutlanda de sud, inclusiv Schleswig și Holstein, erau independente de guvernarea regelui la
Christopher I al Danemarcei () [Corola-website/Science/331276_a_332605]
-
fiul nelegitim al lui Eric I al Danemarcei, care a condus Danemarca din 1095 până în 1103. Eric al II-lea s-a răzvrătit împotriva unchiului său Niels al Danemarcei și a fost declarat rege în 1134. Și-a pedepsit sever adversarii și și-a răspătit cu generozitate susținătorii. El a fost ucis de un subiect al său în 1137 și a fost urmat de către nepotul lui, Eric al III-lea al Danemarcei. Eric a fost proclamat rege la adunarea de la Scania
Eric al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331270_a_332599]
-
că regele Eric a fost ucis de către frații săi. După îndepărtarea acuzațiilor, Abel a fost proclamat rege al Danemarcei la Adunarea de la Vibord, pe 1 noiembrie 1250. Regele și-a petrecut cea mai mare parte a domniei sale luptându-se cu adversarii săi. Prin permiterea fiului lui Abel, Vladimir Abelson să fie Duce de Schleswig, el a împiedicat un război civil total, însă a devenit ținta intrigilor și trădărilor. Iutlanda de sud, inclusiv Schleswig și Holstein, erau independente de guvernarea regelui la
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
Mariana sau cu șevaletul la ruinele Curții Domnești, după cum relata într-unul din articolele sale omul de cultură și publicistul târgoviștean Ion Gh. Vasiliu. Terasa casei, atunci când nu lucra, era martora nenumăratelor partide de șah în care artistul avea ca adversar pe doctorul în teologie Nițulescu profesor la Liceul Militar de Elită „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu. Intrând în acest mic muzeu descoperi și o altă dimensiune a artistului Petrașcu prin intermediul gravurilor, majoritatea datând din anii ʼ30, în care se simte
Casa - Atelier „Gheorghe Petrașcu” () [Corola-website/Science/331335_a_332664]
-
al serviciilor armatei. După prăbușirea Imperiului Austro-Ungar din cauza războiului, în prima republică din Austria, titlul a existat în continuare până la unirea ei cu Germania#Al Treilea Reich (1933-1945). Cel mai faimos dintre acești generali a fost Alfred Jansa (1884-1963), un adversar îndărătnic al regimului hitlerist. Astăzi acest grad militar nu mai există. Generalii cu rangul de Feldmarschalleutnant au purtat apelativul „Excelență” și ca insignă la guler două stele argintii pe bază aurie de brocat. Până în anul 1867, acest grad a fost
Feldmarschall-Leutnant () [Corola-website/Science/334061_a_335390]
-
sau Virgil Stănescu, căpitan a fost desemnat . Baschetbalistul a îmbrăcat maieul tricolor în ultimul deceniu, participând și la campaniile de calificare pentru Eurobasket 2013 sau Eurobasket 2015. România a ratat la mustață calificarea la Campionatul European din 2015, deși răpusese adversari precum Suedia sau Slovacia. Mihai a evoluat în fiecare joc dintre cele amintite, izbutind medii de 12.2 puncte, 3.0 recuperări și 1.5 pase decisive. Cariera lui Silvășan nu a fost ferită de accidentări. La vârsta de 22
Mihai Silvășan () [Corola-website/Science/334256_a_335585]
-
persani de supremația lor culturală, care constă, mai exact, în moștenirea beduina. Viziunea lui Al-Jahiz referitoare la "Shu‘ubiyya" este expusă în "Cartea Retoricii și a Lămuririi (Kitab al-bayăn wa-t-tabyīn)". Această lucrare retorica, ce aparține speciei are ca scop combaterea adversarilor arabilor, reprezentanții mișcării "Shu‘ubiyya" și “desființarea argumentelor lor prin sublinierea importanței limbii arabe din Coran, dar și a beduinilor, creatorii și păstrătorii acestei limbi, arabii prin excelență” (N. Anghelescu). Această mișcare a luat naștere în timpul dinastiei abbaside și apare
Shu'ubiyya () [Corola-website/Science/334285_a_335614]
-
și l-a mustrat pentru cruzimea sa. Împăratul a chemat cincizeci dintre cei mai buni filosofii păgâni și oratori pentru disputa cu ea, în speranța că aceștia vor respinge argumentele sale pro-creștine, dar Ecaterina a câștigat dezbaterea. Mai mulți dintre adversarii ei, cuceriți de elocvența sa, s-au declarat creștini și au fost laolaltă pedepsiți cu moartea. Ecaterina a fost apoi biciuită și închisă, timp în care peste 200 de oameni au venit să o vadă, inclusiv soția lui Maxentius, ; toți
Ecaterina din Alexandria () [Corola-website/Science/335127_a_336456]
-
ca să înlocuiască un om, ci ca să răstoarne un sistem. Așa e. Dar dacă e așa trebuie să respingem propunerea de la început și să începem schimbarea de la temelie. Căci temelia propunerii dumneavoastră e tot temelia guvernului trecut: persecuția politică și zdrobirea adversarilor.”" Perioada 1888-1891 a fost una de instabilitate politică, electoratul fiind chemat de trei ori la urne și cinci guverne perindându-se la cârma țării. Și pentru Take Ionescu perioada a fost una dificilă. El a realizat că după destrămarea „Opoziției
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
au fost fondatori Societății Carpatina din Sinaia, creată în 1893 împreună cu fostul stareț al Mănăstirii Sinaia, Arhimandritul Nifon, a cărei activitate va fi continuată de Secția Alpină a Bucegilor în perioada interbelică. Bessie a manifestat o anume înclinare spre socialism. Adversarii politici ai lui Take Ionescu afirmau chiar că este socialistă. Cert este că a fost abonată permanent la organele de presă ale mișcării socialiste, "Munca" și "Lumea Nouă". A rămas celebră în epocă scena în care la redacția revistei "Munca
Biografia lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335149_a_336478]