13,806 matches
-
vedeau și nu-l mai aprobau. Era un fel de a vorbi în vânt... Directorul și secretarul de partid nu-l aprobau nici ei și mă rugau să nu reacționez la învinuiri spre a nu crea noi tensiuni. Tăceam de dragul armoniei din școală, mai ales că nu mă știam cu nimic vinovat! Până într-o zi de sâmbătă, sfârșit de săptămână, obositor, cu ședință sindicală și de consiliu pedagogic la care intervine și respectivul proferând acuze noi. Exasperate, colegele Bușilă și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în teoriile lui Karl Rosenkranz din O estetică a urâtului, pentru a releva o anumită practică a formelor cu reflexele ei estetice. Ceea ce Karl Rosenkranz afirmă în ceea ce privește caricatura se potrivește și în cazul lecturii operei lui Caragiale care-și păstrează armonia în ciuda unui indice de deformare care aruncă personajele în caricatural. Caricatura „face astfel încât elementul de dezorganizare formală să devină «orga- nic»”. Altfel spus, este o reprezentare „frumoasă” care se folosește în mod armonic de deformare. În mod clar nu sunt
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
giei : omul de astăzi se trăiește în cincizeci de ani cât se trăia omul de pe vremuri într-o sută - viață mai scurtă, dar poate mai plină. Apoi... mașinismul, capitalismul, alcoolismul etc. Degenerescența ! strigă alții. Omenirea slăbește pe zi ce merge. Armonia anatomică și fiziologică a omului se preschimbă mereu : unele organe menite să cheltuiască energie capătă putere covârșitoare asupra altora menite să strângă energia și s-o iconomisească : un caz analog ca al bugetelor vecinic soldate cu deficit, osândite a se
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
vulgate științifice unele vehiculând milenarisme, utopisme și ocultisme pe înțelesul tuturor demarează o neliniște generalizată, o deconcertare sistematică, dar și o anxietate nouă, o sensi- bilitate aparte. Sunetul epocii nu are nimic armonic, chiar dacă în componența sa intră și reale armonii, efectul este unul de bruiaj, de cacofonie. Printre aceste vulgate științifice putem recunoaște teo- riile malthusiene ale dezvoltării progresive a populației în detrimentul resurselor, școala alienistă a lui Bénédict Augustin Morel, degeneraționismul lui Max Nordau a cărui carte, Degenerescență, era deja
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
tainicele‑i adâncuri stâncoase cine știe câte corăbii, zdrobite înainte de a fi ajuns la liman, de‑a pururi pierdute !” ăs. n.Ă Să remarcăm că acest final este o posibilitate care a fost anticipată în text, și care acum buclează creând o armonie superioară și o tușă lirică. Totul este însă profund anti- caragialesc. Naratorul refuză la scenă deschisă acest final divulgându-i caracterul pur ficțional și implicit aerul de farsă. Este rama care redimensionează faptul anecdotic la scara unei ordini cosmice, unde
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
se recueillir, de s’absorber avec sérénité dans son incorruptible for intérieur.” „(...) capacitatea de a te reculege, de a te retrage cu seninătate în incoruptibilul tău for interior.” (trad. mea, A.M.) Înainte de intervenția lui Lache, între interlocutori dom- nește o armonie deplină ne încredințează naratorul. „Lacuna” despre care vorbește Lache este una sesizabilă în orice legislație și a făcut obiectul unor ample dezbateri : pedeapsa capitală. Și aici sunt două accente esențiale prin care naratorul ne divulgă o parte din background-ul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
necesități imperioase de a denunța scan- dalul, de sublinia catastroficul „situațiunii”. Toți acești funcționari în ebuliție constituie o sursă de comic pe care Caragiale știe să o speculeze. Trebuie observat că apariția lui Lache a polarizat câmpul opiniilor și că armonia inițială s-a volatilizat. Indiferent la intervențiile agasante ale prietenului Mache care încearcă să puncteze finalul fiecărei intervenții, Lache își continuă aproape imperturbabil tirada într- un crescendo al iritării : „- ...Când orice asasin, mă-nțelegi, plătit de o mână crimi- nală
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
va vedea? Și așa tunsă cum sunt, ca un băiețoi (gras)... Un loc verde. S-au terminat munții. De-acum sate, parcele colorate - diferite nuanțe de verde și maroniu, acoperișuri roșii. Un lac îngust și negru, cu o insuliță. Ce armonie...! Ce tablou... Oare Liviu a văzut când a venit acum două luni și jumătate? Cred că am trecut în altă țară. Sudul Franței? În orice caz, deasupra unei întinderi mari de apă. O fi Mediterana? Pe apă sunt multe puncte
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a săvârșit omul. Ieșind de aici, intri din nou în Catedrală pe fațada căreia, dantelată și imaculată, descoperi pe Mântuitorul reprezentat avându-i de-o parte și de alta pe cei 12 apostoli, sculpturi ale căror siluete supradimensionate degajau o armonie celestă și o siguranță nobilă. Intrând din nou în lăcașul sfânt, de data aceasta prin intrarea principală poți vizita altarele sfinților din dreapta și din stânga, altare făcute fie de înaintași, fie de pictori sau sculptori moderni, în felul acesta săvârșindu-se
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
El reprezintă o luptă de supraviețuire. Este un cronicar al familiei. Dacă el se termină, se termină și familia. Ranevskaia - centrul - model pentru toate femeile, ideal pentru toți bărbații. Toți o adoră. Toți se află în lumina ei. Este în armonie cu fiecare. Tot ce atinge înflorește. Un spirit pozitiv. Plăcută, inteligentă, luminoasă. Într-o mișcare continuă, o iradiație permanentă. Toți și toate o venerează. Nu vorbește numai pentru ea, se dăruie tuturor. Vorbește pentru toți. Vineri 1 septembrie 2000 Am
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
desprins crengile, le-a curățat de frunze și le-a încărcat într-o remorcă lăsând în urmă-i curățenie ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat acolo. Am stat muți și l-am urmărit. Ăla nu era român! Era în armonie și cu vântul și cu ciripitul păsărelelor și cu fluieratul lui voios, și cu gâștele lui Mousen și cu Lendo, ciobănescul de Pirinei al lui Joseph și cu toți cei care acolo știau când se muncește, când se bea, când
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pentru două zile. Aceste zile, în mod sigur, vor fi „reginele” vacanței noastre, iar eu, dezmeticită acum, la câteva ore de la sosire, nu-mi pot împiedica lacrimile să izvorască spre mare... Aici s-a scris o istorie a iubirii și armoniei și atunci când am citit despre pacea divină a locului nu-mi puteam imagina că ea ar și exista cu adevărat. Și acum... Stau într-un colț din grădina Palatului și aud aceleași zgomote pe care le-au auzit cei de-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
noștri. Urcând la ultimul etaj (17) al celui mai înalt hotel, am panoramat împrejurimile și am văzut cum într-o mare de verdeață (pădurile venind în întâmpinarea mării) au fost presărate clădirile albe și discret conturate, pentru a nu strica armonia în dialogul cu natura. E drept că asta depinde și de relieful care este total diferit de al nostru, dar nu o dată am văzut și prin alte părți cum umul corectează carențele naturale, înconjurându-se de arborii dătători de umbră
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
sugestia ce mi-a dat-o la botezul prezentului volum de însemnări diplomatice cu titlul "Papionul bine temperat". Gândesc la faptul ca și diplomația ca și muzica este o arta a punctului și contrapunctului, care se îmbina fericit în geneza armoniei finale! Dresda! Florența nordului! Nu știu de ce americanii și britanicii n-au fost și ei condamnați pentru bombardarea atroce și ilogică a Dresdei în ultimele zile ale războiului. Zecile de mii de bombe aruncate în perioada 13-15 februarie 1945 asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
numit de poeți "o perlă încrustată în smaralde", ne-au depășit toate așteptările, nemaiștiind încotro să ne îndreptăm privirile spre havuzul cu lei, dantelăria de marmoră a ușilor și ferestrelor, pardoselile splendide, salonul ambasadorilor, grădinile și fântânile arteziene într-o armonie perfectă, totul creând o imagine de frumusețe, lux rafinat și artă adusă pe cele mai înalte culmi. Ne-am continuat drumul spre seara la Cordoba. Am găsit și aici cu greu o cameră, dar după Mediterana, Gibraltar, Sevilla și Granada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
profesoara Roza-Maria Mikail, care i-a fost a soție devotată, o minunată prietenă de-a lungul a peste 60 de ani. Au avut două fete, patru nepoți și un strănepot, pentru care au reprezentat, întotdeauna, un exemplu viu de comuniune, armonie și dragoste. Întreaga viață a prof. Gh. Gheorghiev se caracterizează printro modestie ieșită din comun, demnitate, principialitate și armonie, care pe fondul unei inteligențe sclipitoare i-au permis să ajungă un călăuzitor pentru multe destine și deschizător de noi drumuri
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
de ani. Au avut două fete, patru nepoți și un strănepot, pentru care au reprezentat, întotdeauna, un exemplu viu de comuniune, armonie și dragoste. Întreaga viață a prof. Gh. Gheorghiev se caracterizează printro modestie ieșită din comun, demnitate, principialitate și armonie, care pe fondul unei inteligențe sclipitoare i-au permis să ajungă un călăuzitor pentru multe destine și deschizător de noi drumuri în cercetarea științifică în științele matematice. În anul 1940, după cedarea Basarabiei, se strămută cu întreaga familie în România
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
numit profesor de muzică la Ismail. Aici are ocazia de a cunoaște repertoriul coral bisericesc al clasicilor ruși. Fiind un iscusit dirijor de cor și având serioase înclinații spre compoziție, a fost trimis la Petersburg, unde a urmat cursurile de armonie și polifonie. Întors în țară (1872ă, Gavriil Musicescu este numit profesor de armonie la Conservatorul de muzică din Iași. Timp de mai bine de trei decenii, Gavriil Musicescu, cu competență și cu exigență, a îndrumat generațiile de discipoli, instaurând o
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
coral bisericesc al clasicilor ruși. Fiind un iscusit dirijor de cor și având serioase înclinații spre compoziție, a fost trimis la Petersburg, unde a urmat cursurile de armonie și polifonie. Întors în țară (1872ă, Gavriil Musicescu este numit profesor de armonie la Conservatorul de muzică din Iași. Timp de mai bine de trei decenii, Gavriil Musicescu, cu competență și cu exigență, a îndrumat generațiile de discipoli, instaurând o tradiție de seriozitate și de autentică trăire emoțională artistică în lucrările elaborate. La
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
starea unei societăți sau să aducă pacea În lume. Sub tam-tam-ul politic al unui spectacol sau altul adesea se ascunde vanitatea regizorului dornic să predice, luându-se drept profetul atotștiutor care poate clătina un sistem. Imaginea unui teatru În căutarea armoniei cosmice, pe care o visa Gordon Craig, e foarte departe de noi. Noțiunea de artă pentru artă a dispărut În spiritul postmodernist În care trăim. Vechea aspirație, ca arta să fie ca o religie a frumosului, azi e catalogată drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Încercam stângaci să-i arăt o versiune suprarealistă a călușarilor și amândoi Învățam cum se spune În limba celuilalt „Mulți ani trăiască“/ Akemashite O-me-de-tou. Dar mai presus de aceste mici glume culturale, simțeam că vocile noastre vibrau Împreună, când În armonie, când disonant: tot felul de sunete, subțiri, ascuțite ca de păsări sau grave, joase, imitând mugetul vacii sau răgetul tigrului, făceau ca centrii de rezonanță vocală să fie descoperiți și complex folosiți. O lună mai târziu, ne-am instalat Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fanatismul, teama, persecuția, ura devin imposibile atunci când oamenii descoperă libertatea În conștiința individuală. Uneori, muncind intens Împreună cu actorii pe materiale care ne inspiră să căutăm ce e mai bun În noi, avem impresia că suntem pătrunși de legile obiective ale armoniei și echilibrului. În astfel de clipe uităm să ne exprimăm doar pe noi Înșine „ca artiști“ și căutăm o comuniune esențială Între noi și spectatori. Cum evenimente catastrofice ne amenință din ce În ce mai mult viața curentă, găsesc și mai justificată credința În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
privilegiu, și o obligație. A mea e responsabilitatea să găsesc o balanță justă Între necesitățile muzicale și cele dramatice, Între sunet și mișcare, Încât ceea ce se Întâmplă pe scenă și ceea ce se aude din orchestră să se completeze armonios. Uneori armonia se naște din contradicție. De exemplu, le cer cântăreților să nu se miște În ritmul muzicii: dacă ritmul e allegro vivace, trupul să nu imite nervozitatea muzicii, ci să pară, dimpotrivă, calm. Această contrazicere a ritmului creează o tensiune justă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Sărutului și Masa Tăcerii nu convin opoziției, pe motiv că seamănă, mi s-a explicat mai târziu, cu ceaușista Cântare a României. „Un Brâncuși folcloric, ce kitsch oribil!“, șușotea fina elită intelectuală. În fine, spectacolul de pe scenă se sfârșește, dar armonia nu coboară și În sală! Ies să salut publicul. Sunt primit cu ovații de unii, cu răceală de alții (la București neajungând Încă moda interjecției huo la operă). Dintr-odată, Îmi văd propria mână ridicându-se pentru a opri aplauzele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
unor sfinți care se așază În coșciug pentru a se familiariza cu moartea. În ultimul său monolog, În pragul scenei finale, Întâlnim un om matur: The readyness is all. Let be. E acum eliberat de teama de moarte. Înțelege posibilitatea armoniei Între ființă și acțiune. Contradicția fiind anihilată, reconcilierea se manifestă prin tăcere: The rest is silence. În tăcere, În clipa morții eroului, În piesă intră Fortinbras. În spectacol, Fortinbras nu era un personaj, ci o alegorie: În sunete de trâmbițe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]