13,837 matches
-
este un autor britanic de povestiri și romane science fiction și fantasy, romane ilustrate, BD, teatru radiofonic și film. Printre lucrările sale de referință se găsesc seria BD "The Sandman" și romanele "Pulbere de stele", "Zei americani", "Coraline" și "Cartea cimitirului". Scrierile lui Gaiman au câștigat numeroase premii, printre care Hugo, Nebula și Bram Stoker, precum și medalia Newbery în 2009 și medalia Carnegie în literatură în 2010. Este primul autor care a câștigat atât medalia Newbery cât și medalia Carnegie pentru
Neil Gaiman () [Corola-website/Science/313997_a_315326]
-
germană, italiană, norvegiană și în română. Nicole Valéry-Grossu a decedat la spitalul Foch de la Paris, după o grea suferință, în seara zilei de 14 decembrie 1996. Ca urmare a dorinței sale, ea se odihnește, alături de strămoșii și părinții săi, în Cimitirul Sfânta Vineri din București. Alte lucrări: "„Puține reprezentante ale făpturii și autenticității noastre puteau sta alături de dânsa.”" "„Ca soție a scriitorului român de origină din martirizata Basarabie, Sergiu Grossu, Dumnezeu realizase o întâlnire și o unire, ca o adevărată operă
Nicole Valéry-Grossu () [Corola-website/Science/314017_a_315346]
-
cu Ordinul Polonia Restituta în grad de Ofițer. Rejewski, care suferea de inimă de multă vreme, a murit de infarct miocardic acasă, la 13 februarie 1980, la vârsta de 74 de ani, și a fost înmormântat cu onoruri militare la Cimitirul Powązki din Varșovia. Povestea lui Rejewski și a colegilor săi a fost celebrată atât în Polonia cât și peste hotare. A fost decorat cu mai multe distincții poloneze și înaintea și după război, și după ce povestea Enigma a devenit publică
Marian Rejewski () [Corola-website/Science/314009_a_315338]
-
inspirație pentru descrierea altor reședințe fictive ce au servit drept decor în operele sale. Agatha Christie a murit la 12 ianuarie 1976, la vârsta de 85 ani, din cauze naturale, la reședința Winterbrook de lângă Wallingford, în Oxfordshire. Este înmormântată în cimitirul bisericii St. Marydin Cholsey. Fiica sa, Rosalind Hicks, a continuat să se ocupe de popularizarea operei și de consolidarea reputației mamei sale. Rosalind a decedat la 28 octombrie 2004, tot la vârsta de 85 de ani și tot din cauze
Agatha Christie () [Corola-website/Science/314034_a_315363]
-
Preasfântul Mântuitor, Santa Maria Gratiarum ( Biserică Bărăția din București),Sfântă Fecioara Maria Regina (Biserică Romano-Catolică din Cioplea), Sfântă Ana, Sfântă Elenă, Giurgiu, Popești-Leordeni), din cadrul Arhiepiscopiei romano-catolice de București. Parohia romano-catolică „Sfântă Cruce” nu are filiale. Parohia nu dispune de un cimitir propriu. În actuala biserică romano-catolică se celebrează liturghii în riț latin (romano-catolice) și bizantin (greco-catolice). Hramul bisericii romano-catolice „Sfântă Cruce”, este sărbătorit la 14 septembrie, data în care se celebrează „Înălțarea Sfintei Cruci”, atât în calendarul romano-catolic cât și în
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
miniaturizat aceste monumente, conferindu-le rol de cruce funerară. Din a doua jumătate a secolului XX, semnificația primară a troițelor s-a minimalizat, accentul căzând cu precădere pe caracterul funerar, probabil sub influența și notorietatea de care s-a bucurat "Cimitirul Vesel" din Săpânța. Principesa Ileana a României, al șaselea copil al regelui Ferdinand și al reginei Maria, fostă arhiducesă de Austria, s-a autoexilat în Statele Unite. S-a călugărit, devenind stareță ("Maica Alexandra") la mănăstirea "Schimbarea la față" din Ellwood
Troiță maramureșeană () [Corola-website/Science/314167_a_315496]
-
să i se pună la căpătâi o troiță, sculptată „ca prin părțile Maramureșului”. Marele poet român Nichita Stănescu (1933-1983), de patru ori premiat de Uniunea Scriitorilor din România, laureat al Premiului Herder (1975) și membru (postum) al Academiei Române, odihnește în Cimitirul Bellu din București, mormântul lui fiind împodobit cu o troiță realizată în Maramureș, oferită prinos de organizatorii Serilor de Poezie de la Desești. După Revoluția din 1989, țara a fost împânzită de troițe maramureșene pentru a comemora eroii din decembrie. Primul
Troiță maramureșeană () [Corola-website/Science/314167_a_315496]
-
trăit traiul" până în anii '50 când, fiind într-o stare avansată de degradare a fost demolată, bârnele fiind tăiate și folosite ca lemne de foc. A fost cuprinsă în studiul lui Leontin Ghergariu, ce a vizitat biserica, stabilindu-i planimetria. Cimitirul vechi din centrul satului păstrează încă urmele vechii bisericuțe. Piciorul mesei altarului, și azi în picioare, păstrează vie amintirea bisericuței de lemn. Tradiția locului spune că biserica a fost adusă din satul Nadiș, aflat doar la câțiva kilometri de Sălățig
Biserica de lemn din Sălățig () [Corola-website/Science/314177_a_315506]
-
anumită teză și nu au depășit sfera unor ipoteze reluate până la saturație. În opinia lui Adrian Fochi (1964) păstorul nu dorește să i se pună cruce la cap (eventual fluier sau tobă), tot așa cum nu dorește să fie îngropat în cimitir. Analizând atitudinea păstorului din punct de vedere ideologic, Adrian Fochi ajunge la concluzia că acesta “opune elemente profane (...) celor ecleziastice, din această pendulare ieșind sporit sentimentul de dragoste a ciobanului față de meseria lui” În schimb, Ion Taloș (1983) asociază secvența
Obiectele meseriei de păstor în „Miorița” () [Corola-website/Science/314214_a_315543]
-
iar păstorul s-a înnecat “la Luha mai sus de sat” și a fost găsit mort în aval de Luha. Datorită împrejurărilor în care a survenit decesul, trupul lui Berciu e îngropat, în mod necesar, în locația fatală: nici în cimitirul din sat, dar nici în strunga oilor: “Coale la Sfântă Mărie / Vreme-i oilor să vie / Și Ion Berciu să rămâie” Ritualul funerar impus în această situație suferă o alterare față de cel clasic (creștin) și se recurge la un soi
Locul înhumării în „Miorița” () [Corola-website/Science/314216_a_315545]
-
aici din Valea Drăganului și reclădită în acest sat în anul 1862. În această mică așezare, aparținătoare comunei Aghireșu, cu o populație exclusiv românească, de circa 300 de suflete, a existat și înainte de 1862 o biserică mai veche, tot în cimitirul satului, unde a fost, de altfel, așezată și aceasta. Vechea biserică a fost vândută parohiei din satul Dângău Mare în 1864. Biserica fusese construită, în satul Sebeș (azi Valea Drăganului) la 1750, din bârne de stejar, cu îmbinările drepte sau
Biserica de lemn din Dâncu () [Corola-website/Science/314267_a_315596]
-
case din Orăștie tot societății EMKE, drept pentru care a fost ales președinte de onoare pe veșnicie a acestei societăți. Groful („contele”) Kocsárd Kún s-a stins din viață la 11 ianuarie 1895 la Orăștie și a fost înmormântat în cimitirul reformat din localitate. În același an, la 5 iunie, rămășițele pământești i-au fost mutate în mormântul de stâncă din Geoagiu. Scopul vieții lui Kún Kocsárd a fost slujirea națiunii, așa cum a fost menționat la ședința de formare a societății
Kocsárd Kun () [Corola-website/Science/314284_a_315613]
-
conducă unul dintre cele mai megalomanice proiecte, cu o forță de muncitori nemaivăzută: 30.000 la număr, împărțiți în echipe concurente, care trebuiau să transporte câte un bloc la fiecare 2 minute, în 10 ore de muncă pe zi. În cimitirele de lângă piramidă, scheletele multor muncitori arată că au suferit evidente leziuni. Mulți lucrători au fost trimiși în cariere ca să extragă blocurile de granit și calcar și să le prelucreze meșterii pietrari. Blocurile erau apoi transportate pe Nil, pe un canal
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Activitatea asidua și meritele lui au fost apreciate atât pe plan local în Gorj, dar și pe plan central. După o activitate neobosita, Alexandru Ștefulescu, s-a stins din viață la 26 octombrie 1910, în Târgu Jiu, fiind înmormântat în cimitirul orașului pentru care și-a dedicat o mare parte a activității sale. Bibliografie: Gheorghe Nichifor, Alexandru Ștefulescu - un destin în slujba istoriei, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2007.
Alexandru Ștefulescu () [Corola-website/Science/314341_a_315670]
-
pe fețele late o adâncitură longitudinală. (Din păcate nu se mai află la muzeul din Aiud.) În partea de nord a vetrei satului Geoagiu de Sus, pe culmea „Cuciu”, se află urmele unei așezări aparținând culturii Coțofeni și un mic cimitir tumular numărând 4 tumuli, identificați în 1972 de arheologul Horia Ciugudean de la Muzeul din Alba Iulia, care a efectuat săpături la unul din ei. Având o formă elipsoidală, cu axa mare de și axa mică de , tumulul era puternic aplatizat
Descoperiri arheologice din Stremț, Alba () [Corola-website/Science/314351_a_315680]
-
la 7,12 miliare romane de Apulum adică . Cărămizile romane ștampilate (probabil cu însemele Legiunii a XIII-a Gemina), de care amintește Adalbert Czerni, drumul roman care probabil n-ar fi trecut pe aici dacă nu era o zonă importantă, cimitirul cu plăci funerare pe care se aflau sculptați lei de care amintesc reprezentanții coloniei artistice de la Stremț, altarele romane închinate zeițelor Diana și Nemesis, care presupuneau preoți și o localitate urbană. Profesorul Samuel Fenichel de la Colegiul Bethlen din Aiud a
Descoperiri arheologice din Stremț, Alba () [Corola-website/Science/314351_a_315680]
-
anii 242-244 d.Hr. (conform cercetătorilor Mihail Macrea, Dumitru Protase, Șcș Cluj, V, 1954, 3-4, pag. 495-566)”. Pe un teritoriu restrâns din valea Mureșului, între Turda și Teiuș, în jurul anului 700, s-a conturat un centru de locuire caracterizat prin cimitire și morminte ce conțineau un bogat inventar de obiecte din bronz turnate, precum și piese de harnașament specific avare. Trecerea avarilor pe teritoriul județului Alba este atestat de dovezile materiale găsite la Aiud, Teiuș, precum și în văile afluente ale Mureșului din
Descoperiri arheologice din Stremț, Alba () [Corola-website/Science/314351_a_315680]
-
știe dacă biserica a fost sau nu pictată înainte vreme. Fără să facă vreo trimitere bibliografică, Ștefan Lupșa spune că biserica a fost construită pe cheltuiala unui locuitor țăran din Belejeni pe nume Ioan Bogdan. Așezată la marginea satului, în mijlocul cimitirului, modesta bisericuță de lemn din Belejeni este o expresie directă a stării materiale modeste a acestui sat în veacurile trecute, când toți locuitorii săi erau iobagi cu multe obligații pe marele domeniu al episcopiei romano-catolice de Oradea. Planul construcției este
Biserica de lemn din Belejeni () [Corola-website/Science/313324_a_314653]
-
teme Doamne și pentru că Tu ești cu mine”. În subsolul hotelului „President” se află rezervația arheologică cu același nume, amenajată în 1995, unică în România. Geamia Esmahan-Sultan, construită în stil maur, datează din jurul anului 1590, în jurul ei aflându-se un cimitir mahomedan. La 3 km nord de municipiul Mangalia se află „Herghelia Mangalia”, la numai 500 m de mare. Herghelia datează din „1928” și dispune de un hipodrom, constituind un centru de atracție turistică și agrement deosebit, permițând practicarea echitației. Complexul
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
mulți ani. În august 2009 era internat la Institutul de Boli Infecțioase „Matei Balș” din București pentru investigații. În dimineața zilei de 14 august a suferit un atac cerebral, iar în dimineața următoare a murit. Florin Bogardo este înmormântat la Cimitirul Bellu Catolic, cimitir unde-și are mormântul un alt mare romantic al muzicii ușoare românești, compozitorul Dan Iagnov. În calitate de compozitor, Bogardo a obținut medalii la numeroase concursuri de muzică ușoară: Florin Bogardo a fost decorat în anul 2000 de președintele
Florin Bogardo () [Corola-website/Science/313430_a_314759]
-
august 2009 era internat la Institutul de Boli Infecțioase „Matei Balș” din București pentru investigații. În dimineața zilei de 14 august a suferit un atac cerebral, iar în dimineața următoare a murit. Florin Bogardo este înmormântat la Cimitirul Bellu Catolic, cimitir unde-și are mormântul un alt mare romantic al muzicii ușoare românești, compozitorul Dan Iagnov. În calitate de compozitor, Bogardo a obținut medalii la numeroase concursuri de muzică ușoară: Florin Bogardo a fost decorat în anul 2000 de președintele Emil Constantinescu cu
Florin Bogardo () [Corola-website/Science/313430_a_314759]
-
În 1901 s-a căsătorit cu Albine von Vest, pedagogă muzicală și dirijoarea corului de femei al "Societății Prietenilor Muzicii" din Viena. Eusebie Mandicevschi a decedat în 13 august 1929 în localitatea Sulz, lângă Viena. Mormântul său se găsește în Cimitirul Central din Viena ("Wiener Zentralfriedhof"), grupa 0, rândul 1 mormântul 99. În data de 17 august 2007, cu ocazia împlinirii a 150 ani de la nașterea compozitorului și muzicologului Eusebie Mandicevschi, cu sprijinul "Fundației Eusebius Mandyczewski", a fost dezvelită o placă
Eusebie Mandicevschi () [Corola-website/Science/313806_a_315135]
-
portretele votive ale marelui ban Grigorie Brâncoveanu și al jupânesei sale, Safta, alături de primii ctitori, cărora le-au fost redate doar capetele. Tot atunci, pe cheltuilala marelui ban a fost ridicată biserica cu hramul "Sfintii Apostoli Petru și Pavel" din cimitirul mănăstirii. Alte renovări și reparații au fost efectuate la între anii 1913-1914 prin grija Mitropolitului-Primat al României, Dr. Konon Arămescu Donici, precum și sub păstoriea Patriarhilor Iustin Moisescu (1977-1986) și Teoctist Arăpașu (1986-2007). O deosebită râvnă în îngrijirea măicuțelor în vârstă
Mănăstirea Viforâta () [Corola-website/Science/313821_a_315150]
-
icoana Sfintului Nicolai cu argint din catapetazmă de ceie mari împărătescă, anul 1870 ghenarie 14. Fiind stareț aceștii monastiri prea cuvioșenia sa arhimandritul Iosif Vasiliu”". În anul 1836, arhimandritul Rafail, starețul mănăstirii, a construit Biserica "Sf. Ierarh Nicolae", aflată în cimitirul mănăstirii. Acest lăcaș de cult are dimensiuni modeste, având o catapeteasmă lucrată artistic. Tot în perioada păstoririi starețului Rafail, după cum atestă "pomelnicul ctitoresc" au fost construite turnul clopotniță și corpurile de chilii călugărești (unde se află arhondaricul, trapeza și brutăria
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
crichet "St Lawrence Ground" din Canterbury, Kent. Prăbușit natural, în urma unei furtuni, în 2005.<ref name="https://en.wikipedia.org 2014-11-29"></ref> Teiul Edignei, numit și "Teiul de 1000 de ani", este un tei cu frunza mare ("Tilia platyphyllos"), situat în cimitirul de lângă biserica Sankt Sebastian din Puch, un cartier al orașului Fürstenfeldbruck, Bavaria, Germania.<ref name="schwazersilberwald.at/zm/zeitmon/z01euro/z01deuts/st web/st de1005.htm 2014-12-03"></ref> Fosile de tei au fost găsite în formațiuni terțiare din Grinnell Land, Canada, cât și
Tei () [Corola-website/Science/313837_a_315166]