13,496 matches
-
crengi Împletite, grătare de lemn care-și legănau plantele agățătoare, gata să se transforme În vița cățărătoare a pergolelor cu coloane, dacă li s-ar fi oferit prilejul sau, În caz contrar, să dea la iveală cel mai bizar dintre ciudatele WC-uri publice, o drăcie oribilă ca un fel de cabană, de o curățenie Îndoielnică unde, la intrare o Îngrijitoare Îmbrăcată În negru tricota cu un fir negru. O cărare acoperită cu lespezi ce cobora În pantă, pe care pășeai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o iau în mână, o cântăresc și o pipăi. Nu s-a schimbat deloc din vremea copilăriei: compactă, dură, lucioasă, netedă ca o piatră vegetală, maroniu-roșcată, având „la bază” un cerculeț imperfect de culoare cafeniu-alburie. Ce mister ascunde acest fruct ciudat și simpatic în care s-a concentrat, s-a solidificat o parte din trecutul meu? Am s-o păstrez, castana aceasta, culeasă de pe asfaltul Căii Victoriei, care mă face să mă gândesc nu numai înapoi, ci și înainte: din bagajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
murit în iulie 1979 (la 84 de ani), pare-se chiar în ziua în care - mobilizându-mi întreaga voință și toate rezervele de energie - am început să lucrez la Dicționarul personajelor lui Dostoievski. Mi s-a părut mai mult decât ciudată, de rău augur, această coincidență, ce mă culpabiliza parcă. Ea își încheia viața, eu începeam o carte. Pe care n-am încheiat-o înainte de a o pierde pe mama. După decesul ei, la sfârșitul lui 1981, o vreme n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
15) și fereastra îngustă și înaltă, prevăzută cu plasă de sârmă de la baie (pe această fereastră a încercat zadarnic, s-a luptat să iasă, într-o vară, când, plecând cu toții din București, am uitat-o închisă în casă, o pisică ciudată, puțin sălbatică, pe jumătate „de angora”: la întoarcere am găsit-o aproape turbată, iar plasa de sârmă - plină de părul ei). În 1956, când ne-am mutat în București, în zona în care am locuit (până în 1973): Căuzași, Calea Văcărești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
niciodată pentru că tocmai el mi-a dat prilejul să comit o faptă urâtă. Era într-o seară de iarnă, și, nu știu de ce, mă aflam singur în casă. Unde putuseră să dispară ceilalți, nu-mi dau seama. Împrejurarea e puțin ciudată, deoarece, în primul rând, căzuse zăpadă multă și mi se pare că începuse să și viscolească (deci cum și unde putuseră să plece toți de acasă pe o asemenea vreme?); în al doilea rând, pentru că tocmai în acea zi, dimineața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pregătindu-ne, împreună cu Raicu, poate și cu Mihalaș, să „punem o bază”, adică să mergem să bem ceva, Nichita, căruia îi aparțineau și inițiativa și expresia, ținând să-mi spună, aproape în șoaptă, din decență probabil: „Dumneata ești cel mai ciudat și mai delicat dintre noi...” * Una din cele mai bune prietene ale mamei era „tanti Tony” (despre care nu am scris nimic în După-amiaza de sâmbătă, omisiune din neglijență, omisiune voită? Rămăsesem puțin supărat pe ea pentru că nu venise, de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a zâmbi malițios-ironic: „ai găsit ce-ai căutat”, „ție o să-ți pară rău”, „acum ești singură și așa o să rămâi”, părea să spună acel zâmbet ostentativ persiflator, ce m-a revoltat și pe mine când Jeni mi l-a evocat. Ciudată e memoria noastră! N-am fost de față la acea întâlnire penibilă și deci nu am văzut zâmbetul acelui om probabil de nimic... De ce țin minte atunci atât de bine o scenă doar povestită și nu trăită? Ce nevoie am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o să-i mai vedem niciodată. „Poate doar în cer”, după cum mi-am spus cândva. Dar poate că nici n-o să-i uităm vreodată. Oricum, în urma acestor „întâlniri” (minuscule evenimente intime majore, norocoase și tragice totodată) ne rămân în suflet o ciudată căldură și un fel de recunoștință dureroasă față de sentimentul securizant, „de familie”, pe care l-am încercat - vai, din păcate doar pentru o clipă - în plină viață deschisă, în mijlocul unei lumi ce ne este nu o dată străină și chiar ostilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
perfectă a clopotului se încheagă în întunericul minții neștiutoare și rezultatul întrece toate așteptările. Taina bătrânului meșter, nedivulgată urmașului, este redescoperită de către acesta ca printr-o iluminare. Rubliov, care urmărise avid giganticul efort colectiv și, din ce în ce mai intrigat, comportamentul agitat și ciudat, de un despotism pe jumătate pueril, pe jumătate ținând de o fanatică credință în vocația sa, al tânărului artist de o infailibilitate cvasi-isterică în hotărârile pe care le ia și le impune, desprinde tâlcul profund al acestei fantastice experiențe. Talentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vine... Nivelul apelor crește și într-o noapte eroul se trezește din somn simțind cum întreaga casă, smulsă de puhoaie din temelii, se leagănă ca o barcă (arcă). În smerenia insignifianței sale fusese ales să fie un al doilea Noe. * Ciudatul V.M. pretinde că a inventat o nouă specie de proză, „pentru mileniul trei”, cum se zice acum, pentru cetățeanul turmentat de audio-vizual și de calculatoare, fără timp de lectură. „Ni s-a tot spus că cititorul trebuie scos din inerție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
datorate, pe cât se părea, intervenției purtătorilor de cizme), se făcea auzit un glas de femeie tânără care cânta, plângea, cânta iar, ca un fel de litanie : „Rodiica mamii... fetiița mamii... iubiiita mamii...”. Din când în când și râdea, un râs ciudat. Purtătorii de cizme renunțaseră, probabil, să o mai oprească. Așa l-am cunoscut pe doctorul Voiculescu. Nichita Stănescu Motive asupra cărora prefer să nu insist m-au împiedicat să iau act de apariția lui Nichita Stănescu la vremea când s-
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
să mă liniștesc, cum îmi puneau comprese cu oțet pe frunte și pe piept. De la lampa care lumina odaia veneau către mine niște săgeți ca de foc ce mi se înfigeau în inimă. De la icoană, din colțul tavanului, niște ființe ciudate aruncau săgeți de foc asupra mea, mă feream să nu mă ucidă și închideam ochii țipând cu disperare. Îmi sună și acum în urechi glasul scăldat în lacrimi al mămichii: „Nu te teme, nu-i nimic, nu te teme”. Într-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
niciodată cu o carte, fruct al unei munci elaborate.”) E un jurnal cu două voci - având darul de a mă susține în lupta cu viața și pasiunea creației. Gabriela Melinescu 1990tc "1990" 1 ianuarie M-am trezit deodată cu senzația ciudată că sunt singură în lume. Oare acum sunt cu adevărat singură? Dureros de liberă, așa cum cineva din mine mereu și-a dorit? Hărțuită de curenții de răcoare ai invizibililor, de puterea morților asupra celor vii? Chiar și „admiratorii mei” au
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
găsește acum nu mai are nevoie de nimic. M-am trezit uluită - René dispăruse brusc după ce spusese aceste cuvinte. Mirosea din nou ciudat în toată camera, miros de eter, alfabetul celor prezenți în absență eternă. 10 ianuarie Se întâmplă lucruri ciudate: așa-zisa revoluție din România a luat mințile românilor de aici. Există deja două partide care-și propun să lupte pentru democrație în patria abandonată. Aceste partide sunt la cuțite, ca și cum scopul lor ar fi altul. Furioasa stare de spirit
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
citesc niciodată Istoria revoluției ruse, în schimb am citit de două ori Ma vie, scrisă de Troțki în închisoare, apoi în exil, carte în care se dezvăluie un mare talent literar. Tot în acel timp ciudat mi se dezvăluiseră lucruri ciudate despre M., femeia care venea la noi, încă din timpul când locuiam cu Nichita, să ne facă de mâncare și curățenie o dată pe săptămână. Era o femeie ale cărei chip și membre fuseseră arse într-un accident din copilărie. Ana
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să le aud vocea, să le văd buzele când formează anumite cuvinte de care eu sunt pur și simplu obsedată. Sunt anumite ființe dinspre care nu simt venind absolut nimic, ca niște lămpi stinse pentru mine și aprinse pentru alții? Ciudată și grea e starea mea de a călători cu organele din corp, prin viață, valize concentrate cu tot ce am eu nevoie la drum și, în plus, cu acea afinitate îndreptată exclusiv numai către anumite persoane. Foarte des, cei care
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dintr-o infinitate de atmosfere și prin ele sunt capabilă să comunic despre zona interzisă oamenilor, trăind puțin în atmosfera vieții interioare. Pär Lagerkvist scrie în cartea lui Sufletele marcate că ființele sunt acoperite, împiedicându-se unele pe altele în ciudatele lor haine grosolane. Cineva înlăuntrul nostru se sperie și vrea să fugă în prezența altora - ca și cum carcasele trupești ar fi deghizări grotești pentru „a funcționa” numai în această lume și numai în acest fel. La plecare, hainele cad de la sine
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
câte egouri sunt într-un singur om? Acest lucru mă cutremură - eu însămi fiind pradă uneori unor rătăciri în care îmi este amenințată adânca mea umanitate, iubirea pentru ființele create de un singur Creator. Sunt într-o stare de spirit ciudată, recitind ce am scris acum câteva zile despre prima călătorie în Italia, și apoi în Scandinavia, la Copenhaga și la Stockholm, unde René m-a implorat să rămân cu el pentru totdeauna. Oare de ce nu mi-am ascultat inima? Toate
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
aminte că războiul nu rezolvă conflictele, ci numai rănește adânc întreaga umanitate -, în scopul de a-l zgudui și a-l pune pe spiralele conștiinței înalte. Creierul meu parcă s-a detașat într-o curbă a lui Arhimede, un labirint ciudat în care gândurile venind din altă parte se plimbă neliniștite. Am citit cartea lui Johan Huizinga despre Erasmus și reflectez, făcând treburile casnice, la vina lui Cain, din fiecare om, Cain care s-a făcut nesuferit în ochii lui Dumnezeu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și considerație. Lawrence Durrell a murit la 78 de ani. Nichita (Stănescu) l-a întâlnit la Paris, găsindu-l foarte antipatic. În timp ce prietenii săi Henry Miller și Anaïs Nin i-au făcut portrete de neuitat în scrisori și jurnale intime. Ciudat vis: eram cu mama fetei violate în Italia, eram la masă și ea era amfitrioană: era frumoasă, cu sâni mici, dar cu burtă, iar copiii ei erau goi la masă. Mă uitam la ei cu uimire - se prepara o supă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de soare devin ca ei, sportiv, decontractat, bronzat, stupid de sănătate. De data asta sunt în ziua a cincea și nu mi-am exhibat corpul. Un om îmbrăcat pentru toamnă, cu o eșarfă la gât, va crea mereu o impresie ciudată printre oamenii mai mult sau mai puțin goi. C’est louche! Mi se pare că aud comentarii în spatele meu: Când se va decide ăsta să se dezbrace? Ce poate să ascundă? Un guturai, bravi oameni, un mare-mic guturai susținut de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de mine și mi-a dat un șervet pentru a-mi elibera mâinile, căci trebuia să mănânc, și pentru a mă apăra de privirile celorlalți. Abia am avut timp să mă acopăr cu șervetul că m-am trezit brusc. Vis ciudat și plin de semnificații. Îți dau o temă: interpretarea acestui vis pentru viitoarea ta scrisoare. Toate gândurile mele sunt îndreptate către tine - mă întreb ce faci la o anumită oră din zi, la o anumită oră din noapte. Încerc să
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
întregi și bietul meu corp ruginit începe încet-încet să-și regăsească vigoarea. Dar sunt departe de a avea acea alură decontractată pe care o admir și o detest la alții și nu am încă acel aer stupid de sănătate. Sunt ciudate zilele de vacanță pe care le petrec la acest Club Mediteranean, o adevărată colivie aurită: un ghetou. Marile probleme sociale și politice ale epocii noastre nu trec niciodată dincolo de zăbrelele clubului. Nimic nu e făcut ca să neliniștească acest cadru burghez
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
moarte. Un nou vis către dimineață: eram cu regina Angliei, Elisabeta, îmbrăcată în albastru, îmi arăta brățara ei cu safire spunând că era pentru mine. Era plină de humor. Ne-am plimbat printr-un parc - deodată au apărut niște tipi ciudați, cu lanțuri, și am înțeles că vroiau s-o răpească pe regină. S-au îndepărtat, m-am întors la regină, care mi-a spus că brățara era pentru mine, dar pentru mai târziu. Saddam se retrage din Kuweit. Războiul s-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
inspirată de un documentar văzut ieri la TV. În copilărie aveam jocurile noastre în care ne roteam până când pierdeam noțiunea spațiului și a timpului, devenind fără timp, eterni. Mâinile ca spițele unei roți și fustele umflate ca niște corole, formând ciudate planete intrate în ritm amețitor, cosmic. Ce noroc că pot citi în suedeză pe Attar, pe numele lui întreg Shaikh Fared-Ud-Din-Attar, poet persan, alături de Rumi, poeți excelent traduși în Suedia de traducătorul lui Swedenborg (din latină), poliglotul, geniul incomparabil Erik
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]