13,065 matches
-
Adevărul literar și artistic”, „Convorbiri literare”, „Excelsior”, „Flacăra”, „Mișcarea literară”, „Mugurul”, „Preocupări literare”, „Ramuri”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Săptămâna literară”, „Universul literar” ș.a. Intră în Societatea Scriitorilor Români în 1923. A fost căsătorit cu una din fiicele scriitorului Ioan Slavici. S. debutează editorial cu Încercare critică asupra comicului dramatic la Caragiale (1924), teza sa de doctorat. Asemenea celorlalte scrieri, cartea e un studiu de factură didactică, redactat într-un stil de tratat științific, prevăzut cu Introducere și Încheiere, orânduit în „părți” și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289987_a_291316]
-
Noica, o mână de tineri gânditori talentați au reușit să se dezvolte împotriva celor mai vitrege circumstanțe, venerându-și, urmându-și și, în ultimă instanță, „trădându-și” magistrul. Această din urmă atitudine a reprezentat un paricid simbolic fertil, care a debutat prin „nesupunerea filozofică” deja aparentă în Jurnal și a sfârșit prin nesupunerea civică a lui Andrei Pleșu înainte de 1989, precum și prin activismul civic de după 1989 în care s-au angajat toți foștii discipoli de la Păltiniș. Rămâne, totuși, o dilemă centrală
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
apariției pistelor sintetice, care fiind mai compacte, mai dure, dar având și un grad de elasticitate, comparativ cu pistele clasice de zgură, au modificat natura sprijinului, iar aceasta a reclamat adaptări importante de ordin biomecanic și implicit tehnic. Analiza biomecanică debutează, în prima fază, cu câteva aspecte generale și în același timp fundamentale, ce vizează entitatea de bază a alergării, pasul alergător, elementul ciclic al alergării, reprezentat prin alternarea fazelor de sprijin, de contact cu solul, cu faze fără sprijin, faze
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
eșantion de 13 bărbați și 11 femei, componenți ai lotului național de sprint al Sloveniei din care au reieșit parametrii esențiali ai mișcării în startul de jos folosit în probele de viteză. 2.6.2. Faza de accelerare Această fază debutează cu lansarea de la start, denumită de Robin Saunders (2004) și „capacitatea de start” și care constituie de fapt momentul de demarare a alergării în probă și corespunde primilor 25-30 m. Lansarea de la start, conform opiniei lui E. Ozolin (1986), constituie
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
1949-1953) la Universitatea din București, fără a-și lua licența. Inspector (1952) în Comitetul pentru Artă de pe lângă Consiliul de Miniștri, după absolvirea facultății va fi scriitor liber-profesionist. Muncește la negru, scriind romane apropriate de alții (Jacob Popper, Silviu Podină). A debutat cu un articol în „Revista elevilor” (1948). Un volum, Mecanicul și alți oameni de azi, purtând semnătura sa și a lui Francisc Munteanu și cuprinzând schițe apărute inițial în „Viața românească” (1950), cu care autorii debutau editorial în 1951, nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
Popper, Silviu Podină). A debutat cu un articol în „Revista elevilor” (1948). Un volum, Mecanicul și alți oameni de azi, purtând semnătura sa și a lui Francisc Munteanu și cuprinzând schițe apărute inițial în „Viața românească” (1950), cu care autorii debutau editorial în 1951, nu a intrat în librării, fiind dat la topit. Prima carte difuzată a lui P., culegerea Povestiri (1955), relevă un prozator cu peniță sigură, cu spirit de observație, cu simțul umorului și vocație satirică. Cum el însuși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
și fudulie. Originalitatea, ce se observă în unele elemente de localizare a subiectelor, se afirmă, apoi, în prefețe, prologuri, „cântecele” (pe muzica unor arii celebre) și în comentarii publicistice despre rolul acestor spectacole în impunerea limbii române, în „declamație”. A. debutează în literatura dramatică originală în 1834, cu scenete ocazionale, festiviste: Serbarea păstorilor moldoveni și Dragoș, întâiul domn suveran al Moldovii. Valorifică filonul teatrului istoric într-o serie de piese, scrise cu o imaginație dramatică precară, dar cu mesaj patriotic: Petru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
de comercianți brăileni. B.-L. urmează Liceul „Andrei Șaguna” și Liceul german „Honterus” din Brașov, apoi face studii juridice la Budapesta și Cluj. Doi ani audiază cursuri de filosofie la Viena. Din 1911, practică avocatura în orașul natal. În 1908 debutase în literatură cu o poezie apărută în „Gazeta Transilvaniei”. Articolul Din inimă și cu minte, trimis din Viena și semnat Ioan Alexandru, deschide publicistica sa politică, desfășurată între 1912 și 1914 în „Gazeta Transilvaniei” și în „Kronstädter Zeitung”, care îl
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285858_a_287187]
-
V.1962, Târgu Neamț), poet. Este fiul Anei (n. Chirilă) și al lui Mihai Vieru, economist. Absolvent al Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București, V. a avut preocupări literare timpurii, remarcându-se la concursurile naționale școlare. Debutează în 1977 la „Cronica”, iar primul volum, Căile șoimului, îi apare în 1990. În anii ’80 s-a afirmat în paginile revistei studențești „Amfiteatru”, de mediul căreia a fost foarte atașat. A mai publicat poezii, eseuri, traduceri, interviuri, cronici literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290556_a_291885]
-
și la „Agenda zilei”, apoi redactor-șef adjunct (din 1999) și redactor-șef (din 2001) al săptămânalului „Focus Vest”, editorialist al cotidianului „Ziua de Vest” (din 2002). Din 1998 este și cadru didactic la Facultatea de Jurnalistică a Universității Banatul. Debutează în 1983, cu poezie, la ziarul „Viitorul” din Turnu Severin, iar editorial în 1994, cu placheta Firește că exagerez (Premiul Uniunii Scriitorilor). E prezent în „Orizont”, „Tribuna”, „Poesis”, „Contrapunct”, „Luceafărul”, „Echinox”, „Familia” și în „Agora” (Philadelphia), „Impuls” (Novi Sad), „Lumina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]
-
la un pacient cu ciroză hepatică cunoscută și deteriorare funcțională hepatocelulară;CHC cu simptomatologie de tip acut, cu tablou de abdomen acut, cu hemoperitoneu;CHC „febril” cu hepatomegalie, febră și leucocitoză, în principal în tumorile mari și slab diferențiate;CHC debutat cu sindrom Budd-Chiari, prezentând pe lângă tromboza venelor suprahepatice și cea a venei cave inferioare, cu ascită și edeme ale membrelor inferioare în absența hipoalbuminemiei;CHC „colestatic”, cu icter și sindrom biologic de icter colestatic;CHC „metastatic” în care prima manifestare
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92128_a_92623]
-
, Nichita (7.IV.1952, Climăuți, j. Suceava), poet. Este fiul Nataliei (n. Ivanov) și al lui Ivan Danilov, țărani. La Iași, urmează liceul (1967-1971), apoi o școală postliceală de arhitectură (1971-1973) și Facultatea de Științe Economice (1974-1978). Debutează cu poezie în „Convorbiri literare” (1977) și editorial, cu volumul Fântâni carteziene (1980; Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut). Mai colaborează la „Viața românească”, „Luceafărul”, „Cronica”, „România literară”, „Tribuna”, „Dialog” ș.a. Universul poeziei lui D. se definește printr-un lirism cerebral
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
n. Ostroveanu), profesoară, și a lui Ioan Ciurea, ofițer de aviație. În primii ani de viață locuiește succesiv în mai multe localități, în funcție de perindarea tatălui prin diferite garnizoane. Face studii universitare la București, luându-și licența în filologie în 1957. Debutează (nesemnificativ, ulterior repudiindu-și acest debut) ca poetă în „Viața românească” (1952). Urmează, în 1952-1954, în paralel cu liceul și, respectiv, facultatea, Școala de Literatură „M. Eminescu”. A fost căsătorită cu Nichita Stănescu între 1962 și 1981. Publică la îndemnul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286286_a_287615]
-
în „Viața românească” (1952). Urmează, în 1952-1954, în paralel cu liceul și, respectiv, facultatea, Școala de Literatură „M. Eminescu”. A fost căsătorită cu Nichita Stănescu între 1962 și 1981. Publică la îndemnul lui Geo Bogza, care îi remarcase primele încercări, debutând editorial în 1969, cu volumul de proze scurte Dialog despre eroare. Colaborează, cu proză, eseuri, critică literară, cronici literare și muzicale la „Tânărul scriitor”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Caiete critice” ș.a. Desfășoară activități culturale legate de evocarea personalității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286286_a_287615]
-
După absolvirea Liceului de Muzică din orașul natal (1953), urmează Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1954-1959), lucrând apoi în redacția revistei clujene „Utunk” (1959-1962), la săptămânalul brașovean „Új Idö” (1963-1966), la „Művelödés” (1967-1968) și ulterior la „Brassói Lapok”. Debutează cu poezie în „Utunk” (1958), fiind prezentă cu versuri, traduceri, cronici teatrale, recenzii, schițe și reportaje în „Igaz Szó”, „Utunk”, „Elöre”, „Új Élet”, „Korunk”, „Művelödés”, „Astra”, „Convorbiri literare”, „Cronica” ș.a. Conform tradițiilor brașovene, prin traducerile pe care le face L.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287776_a_289105]
-
Bertea, iar mai târziu ca profesor suplinitor la o școală din comuna Aluniș (județul Prahova) și responsabil al Bibliotecii orășenești din Slănic. Ca elev, a frecventat cenaclul literar „Dimitrie Stelaru” de la Casa de Cultură a Sindicatelor din Ploiești și a debutat cu versuri în ziarul „Flamura Prahovei” (1972). Ulterior, a citit versuri și proză la cenaclurile din jurul revistelor „Luceafărul”, „Săptămâna”, „Flacăra” și „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, fiind prezent în paginile acestor publicații cu cicluri de versuri însoțite de recomandări elogioase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
cu cicluri de versuri însoțite de recomandări elogioase semnate de Cezar Ivănescu, Eugen Barbu, Adrian Păunescu ș.a. Primele proze publicate în „România literară” (1978) sunt prezentate de Constantin Țoiu. A mai colaborat la „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Opinia studențească”. Editorial, a debutat cu volumul de „poeme rock” Eu vă iubesc pe toți, apărut în 1982, în urma concursului organizat la Editura Eminescu. Ultimii ani de viață îi sunt umbriți de suferințe, pe care nu le alinau retragerile în „podul cu fân” de la Bertea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
Universității din Cluj (1951). Doctorand și asistent universitar (1956), va fi închis între 1957 și 1964. După ieșirea din închisoare și până la reabilitarea politică din 1969 lucrează ca muncitor . Între anii 1970 și 1990 conduce redacția clujeană a Editurii Kriterion. Debutează în revista „Utunk” (1949) și colaborează la revistele „A Hét”, „Igaz Szó”, „Korunk”. A semnat și cu pseudonimul Tolnai György. Specialist în istoria literaturii maghiare din secolul al XIX-lea, este autor al unor lucrări în acest domeniu. Contribuția lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
la secretariatul literar al Teatrului Național din București, alături de Andrei Șerban, și ca director artistic între 1990 și 1993. După 1990 a predat, ca profesor-asociat, cursuri de teatrologie la Academia de Teatru și Film și la Universitatea Ecologică din București. Debutează în 1954, cu cronici și recenzii, la „Viața românească”. Colaborează la „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri”, „Ateneu”, „Teatrul”. Debutul editorial îl constituie antologia de poezie Patrie și libertate (I-II, 1958), care reintroduce în circulație autori puțin cunoscuți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287944_a_289273]
-
treptele didactice, fiind și decan (1983-1988). Din 1991 a trecut la Facultatea de Litere a Universității din București. Între 1974 și 1976 este lector de limba și literatura română la Bratislava, iar între 1990 și 1992, director al Editurii Eminescu. Debutează la „Gazeta literară” în 1964, continuând să colaboreze îndeosebi la „Ramuri”, „România literară”, „Amfiteatru” și „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”. După 1990 susține la „România literară” rubrica permanentă „Simulacrele normalității”. Editorial, debutează cu volumul Antim. Logos și personalitate, apărut în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
între 1990 și 1992, director al Editurii Eminescu. Debutează la „Gazeta literară” în 1964, continuând să colaboreze îndeosebi la „Ramuri”, „România literară”, „Amfiteatru” și „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”. După 1990 susține la „România literară” rubrica permanentă „Simulacrele normalității”. Editorial, debutează cu volumul Antim. Logos și personalitate, apărut în 1971, căruia îi urmează Narațiunea în cronicile lui Grigore Ureche și Miron Costin (1972; Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova), inițial teză de doctorat, și trei volume cunoscute sub titlul generic „Ciclul imanenței
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
De la Audiométrie (1901), La Pathologie de l’attention (1908), La Psychologie de l’attention (1910), Le Sommeil et les rêves (1911) ș.a. -, V. nu rămâne străin de fenomenul literar european și românesc, fiind și o prezență constantă în cercurile mondene. Debutează cu epigrame la „Țara” în 1894. Literatura constituie pentru el o preocupare permanentă, cu cea din țară luând contact prin corespondența pe care o întreținea cu prietenii, cât și prin funcția de prim-redactor al „Revistei idealiste”, pe care a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290441_a_291770]
-
Facultatea de Filologie, secția limba și literatura franceză (1954). A fost redactor la Agerpres, la revista „Lumea”, șef de secție la Editura pentru Literatură Universală (devenită Univers), la revista „Transilvania” (din 1972). Din 1980 se stabilește la Sibiu. În „Steaua” debutează ca poet (1958) și ca eseist (1960). Primul volum, Versuri, îi apare în 1968. A fost distins cu Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru Poeme (1970) și cu Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru Alte versuri (1972), obținând ulterior numeroase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
prestigioși din România de după 1989. Este senior editor al cotidianului Gândul, filmolog, doctor în cinematografie al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, unde susține un curs de Tehnici de manipulare și propagandă în cinematografie și televiziune. A debutat ca prozator SF. Cărți publicate : Planetarium (Albatros, 1987, Premiul Congresului European de SF, Montpellier) ; Vremea mânzului sec (ediția I, Cartea Românească, 1991 ; ediția a II-a, Polirom, 1998) ; Imperiul oglinzilor strâmbe (Societatea „Adevărul”, 1993, antologie SF) ; Copiii fiarei (ediția I
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Cale liberă, Vulcanul stins (1987) ; Moromeții, Orele unsprezece, Niște băieți grozavi, Miracolul, Secretul armei secrete (1988) ; O vară cu Mara, Mircea, Există joi ? (1989) ; Cine are dreptate ?, Drumeț în calea lupilor, De ce trag clopotele, Mitică ? (1990) Evoluții cinematografice Deceniul 9 debutează cu un eveniment cinematografic, premiera Probei de microfon (21 aprilie 1980). Film de strictă actualitate, despre tineri, viață, muncă, asumare, responsabilitate, în care propaganda este absentă. Ceea ce nu înseamnă că ar fi prezentă contrapropaganda ; filmul e antisistem prin realismul său
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]