13,416 matches
-
trupul lângă mine, făcându-l slugă comuniștilor, dar mort cu sufletul, și moartea să i-o provoc tocmai eu. Tu știi icoana noastră (un tablou pe care-l socotea icoană) cu Constantin Brâncoveanu, care asistă la uciderea fiilor lui! Mă durea sufletul pentru tine ca și pentru ceilalți fii ai mei, dar mă gândeam că mai bine să murim cu toții mărturisind pe Dumnezeu, decât să ne întâlnim cu toții în iad. Și plângea. Și ce le-ai spus, tată? Să mă lase
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a rămas singur. Trăind în lumea lui, venea permanent în conflict cu convențiile lumii exterioare, care i se părea ipocrită și pur și simplu nedreaptă. Și-a contrazis o dată pro-fesorul. A fost pedepsit pentru îndrăzneala lui, o pedeapsă care îl durea chiar și după șaizeci de ani24. După școala primară, Iorga s-a înscris la liceu (Gymnasium). Tendințele manifestate anterior au continuat să se manifeste: ușurință în însușirea materiilor, rod al unei educații paralele. Începe acum să se familiarizeze cu scrierile
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
își iubesc țara așa cum își iubesc părinții sau copiii. Iubirea față de națiunea lor este o lege morală înălțătoare a firii pentru ei. Ei nu consideră națiunea lor mai frumoasă sau mai bună decît este în realitate. Toate lipsurile existente îi dor. Ei nu acționează ca propagandiști ai națiunilor lor și nici nu se dau de ceasul morții pentru ele. Un adevărat naționalist nu vrea să jefuiască alte națiuni. Dar să-l ferească Dumnezeu pe cel care vine cu gînduri dușmănoase de
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
nu m-au luat cu ei pentru că James a fost cel care s-a împotrivit. După cum am arătat, situația îl mâhnea pe tata numai din pricina mea. Și pe mine mă mâhnea tot din pricina mea, dar și, separat, din pricina lui. Mă dureau, pentru el, privațiunile la care era supus. Resimțeam eu, în numele lui, amărăciunea pe care firea sa generoasă și docilă îl împiedica s-o resimtă. Și prin aceasta am devenit conștient, chiar din copilărie, că, din punct de vedere moral, eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe drumul spre hotel. L-am urmărit până ce a trecut dincolo de hotel și s-a făcut nevăzut pe drumul ce duce spre uscat. Pe urmă m-am întors în turn și am ridicat sandaua ruptă a lui Lizzie. O fi durut-o rău piciorul, până când a ajuns la mașină. S-au scurs două ore de la cele întâmplate și mă aflu acum în cămăruța roșie. Tocmai am descris vizita lui Lizzie, sub formă de povestire și, într-un fel, m-a stimulat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
proastă cu vinurile bune este gradul înalt de alcool pe care-l conțin, și nu te poți apuca, de față cu alții, să torni apă în vin. În ciuda aspirinelor pe care le luasem o dată cu masa de prânz, încă mă mai durea capul de-mi plesnea. O ceață maronie și niște pete negre, foarte volatile și intermitente, îmi tulburau câmpul vizual. Mă simțeam nesigur pe picioare și legat într-un chip foarte ciudat cu pământul, de parcă devenisem brusc extrem de înalt. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
copacilor, bungalovul destul de îndepărtat, pe care-l țineam sub observație cu ajutorul binoclului. Am avut de așteptat destul de mult, înfiorat de răcoarea serii mai curând decât de frig, deși strălucirea soarelui adăsta încă pe cer. Brațele și ochii începuseră să mă doară. În cele din urmă, domnul a ieșit în grădină. Temperatura corpului mi s-a urcat brusc și inima a început să-mi bată violent. M-am bucurat când am văzut că ținea în mână o greblă de grădină, îi deslușeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să pleci. Nici în noaptea asta, niciodată, în noaptea asta n-ai putea în nici un caz să mai pleci. N-are decât să gândească ce-i place. De ce să te temi de el, de ce să-l minți? Lucrul ăsta mă doare. Nu pot să-l îndur, nici Titus nu-l poate îndura. Titus te vrea pe tine, dar nu-l vrea pe el. Asta nu-ți spune nimic? Îmi place Titus, și Titus mă place. De ce să nu fie Titus fiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
trecând peste podul lui Minn. Am găsit un loc, jos, la marginea apei, de unde puteam vedea Golful Raven. Dinspre mare sufla un vânt cald, valurile aveau un vag iz amenințător, însă tunetele încetaseră. Poate că furtuna trecuse pe lângă noi. Mă durea mâna, acolo unde mă lovise piatra Rosinei. Începuse să apară o vânătaie. Am constatat că transpirasem din abundență. Vântul cald îmi zvânta cămașa și haina de dril, care mi se lipiseră de spinare. Mi-am scos haina și mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
coșmar. Am încercat să le spun că aș fi în stare să merg pe picioarele mele dar (după cum mi-am dat seama mai târziu) n-am reușit să scot decât un geamăt nearticulat. Durerile începuseră să se localizeze. Capul mă durea cumplit și orice mișcare făcea să-mi scapere fulgere în ochi. În braț simțeam o înjunghiere teribilă, ca o durere de dinți. M-am întrebat dacă nu cumva brațul o fi rupt și osul începuse să-mi străpungă pielea. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și am spus că vreau să mă duc să-l văd pe James, dar mi s-a răspuns că doarme. Gilbert mi-a raportat că plouă pe scări și apa inundă baia. Am ajuns până la bucătărie și am amețit. Mă dureau toate vânătăile, mi-era foarte frig, și m-am reîntors la foc. Cum sosise, pare-se, ora prânzului, am mâncat puțină supă și pe urmă le-am spus că vreau să fiu lăsat singur să mă odihnesc. M-am așezat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în care știuse cu siguranță că urma s-o văd? S\ fi fost, totuși, acestea, semne dătătoare de speranță? A doua zi dimineața m-am sculat destul de târziu și am aflat prin mijlocirea telefonului că era nouă și jumătate. Mă durea capul. M-am dus în bucătărie și m-am împiedicat de vana de fontă, care rămăsese pe jumătate plină. Am reușit s-o golesc, jumătate peste dalele de gresie, jumătate pe pajiște, și am așezat-o la loc sub scară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pare să-l fi scos pe Sidney din minți. Poate că e numai o pasiune trecătoare, eu încă nu am renunțat la orice speranță, numai că e atât de dureros să speri. Mă întorc la Londra și mi-e tare dor să te văd. Pot să-ți fac o vizită în minunata și pașnica ta casă de la mare? Ar fi exact lucrul de care am nevoie. Cu multă dragoste, Rosemary.“ Iată și căsniciile ideale! Cred că aș face mai bine să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fost și vicar general un timp la Cluj, la Episcopia Greco-Catolică din Cluj. Deci și ăsta era un om deosebit, un om cu un orizont extraordinar. Și odată cu el m-am eliberat. Am auzit că acuma e bolnav, că-l dor picioarele. Anul trecut am fost la Cluj și-am fost la Episcopie, de am cumpărat niște cărți de-acolo, Memoriile lui Iuliu Hossu și... urmărirea de către Securitate a lu’ episcopul Suciu, și de-acolo am vorbit la telefon cu el
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Cluj și-am fost la Episcopie, de am cumpărat niște cărți de-acolo, Memoriile lui Iuliu Hossu și... urmărirea de către Securitate a lu’ episcopul Suciu, și de-acolo am vorbit la telefon cu el și spunea: Îs cam bolnav, mă dor picioarele, da’ nu mă las. P-ormă, după ce-am mers la lucru, acolo au fost o groază întreagă de oameni, de profesori... A fost unu’ Sârbu, care-a fost asistentul lui Lucian Blaga.... Ion D. Sârbu? Da, Ion Sârbu
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
metri, iar jos era noroi în așa fel încât nu puteai să stai nici în picioare, nici jos. După un timp brățările au început să strângă, erau prea fixe, au oprit circulația, carnea a început să se ridice... și ne dureau mâinile îngrozitor. Am hotărât să batem în ușă. Era întuneric beznă. Ne-am deplasat către ușă și-am bătut: veneau gardieni, ne înjurau și plecau. Ne amenințau, ne cereau să nu mai batem... noi am continuat să batem și a
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
nici unu’ dintre ei nu venea. Îi spuneam „Măi șarpe”, pentru că acolo aveam doi gradați. Era comandantul care era plutonier major și noi îi spuneam așa pentru că acesta era modul lui de adresare: Măi șarpe, strig la tine de mă doare diagnosticul plămânilor. Avea el, ale lui... Și era crud, era sadic... Dar mă întreb, de fapt, care nu era. Și mai era al doilea, unu mic, la care i-am zis „Lindicul principesei” pentru că era foarte mic, cârn, o piticanie
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
aia la muncă. De obicei nu se reușea, pentru că venea comandantul și spunea: Băi, șarpe, ce are ăsta? Și doctorul spunea: Domnul comandant, ficatul e bolnav. Ce, bă, doctore, eu n-am ficat? Ș-atunci? Du-te, bă! Auzi, îl doare ficatul. Pe mine de ce nu mă doare, bă? Du-te la muncă mă, las’ să mori tu acolo, că pe urmă vedem noi. Altul cu rinichii, cu plămânii... Ce, eu n-am plămâni, mă? Nu strig eu la voi de
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
reușea, pentru că venea comandantul și spunea: Băi, șarpe, ce are ăsta? Și doctorul spunea: Domnul comandant, ficatul e bolnav. Ce, bă, doctore, eu n-am ficat? Ș-atunci? Du-te, bă! Auzi, îl doare ficatul. Pe mine de ce nu mă doare, bă? Du-te la muncă mă, las’ să mori tu acolo, că pe urmă vedem noi. Altul cu rinichii, cu plămânii... Ce, eu n-am plămâni, mă? Nu strig eu la voi de mă doare diagnosticul plămânilor? A venit și
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Pe mine de ce nu mă doare, bă? Du-te la muncă mă, las’ să mori tu acolo, că pe urmă vedem noi. Altul cu rinichii, cu plămânii... Ce, eu n-am plămâni, mă? Nu strig eu la voi de mă doare diagnosticul plămânilor? A venit și rândul meu care vroiam să rămân. Vorbisem cu doctorul: Măi, găsește o soluție că nu mai pot! A avut inspirația să spună că „n-am decât un rinichi și că urinez sânge”. La care ăsta
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
60. Arestările începuseră iar în ’57... Care a fost motivul pentru care ați fost arestat? Domnule motiv îți găsește să fim în clar... (râde - n.n.) Că dacă-mi arătați pe cineva care poate să respecte cele 10 porunci... Domnule, că doară și Iisus o zis: ăstea nu se pot respecta. Uite asta e legea nouă care se poate. Deci nu poți să zici de exemplu: M-am întâlnit pe stradă să zicem cu Berghezan Ilie, nu? M-am întâlnit în Sibiu
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și frigu’... Era toamna târziu și era frig, dar eram unul lângă altul și ne mai încălzeam... dar era beton pe jos și erai direct pe el. Și era apă, eram uzi... Nici nu vreau să-mi amintesc, pentru că mă doare pur și simplu... Nu-mi vine să cred că am trecut pe acolo, mi se pare o poveste... Este de nedescris. La Văcărești cum a fost? La Văcărești a fost... mai decent, în sensul în care o fost o închisoare
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
absolut nimic din ce-a fost, ca să nu creez un handicap, și căderea comunismului a fost o surpriză pentru toți, și pe undeva cred că am greșit că nu l-am pregătit în secret, în taină. Și ce m-o durut și mă doare mai tare e că n-o’ venit rușii, ci o venit ai mei și m-o’ omorât... Ei au mascat faptul că primii care au fost în Securitate au învățat în Rusia, și au venit cu lecția
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ce-a fost, ca să nu creez un handicap, și căderea comunismului a fost o surpriză pentru toți, și pe undeva cred că am greșit că nu l-am pregătit în secret, în taină. Și ce m-o durut și mă doare mai tare e că n-o’ venit rușii, ci o venit ai mei și m-o’ omorât... Ei au mascat faptul că primii care au fost în Securitate au învățat în Rusia, și au venit cu lecția învățată, că trebuie
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
mă duceau ’napoi la anchetă și stăteam pân’ pe la zece, când se dădea stingerea. Dup-aceea venea altu’ și începeau iarăși tot felul de bazaconii... Da’ nu te întrebau, domnule, despre organizație, nu. Îți punea o întrebare stupidă: De ce mă doare pe mine, domnule, ulcerul? Hai, că ești la medicină, spune! Păi, zic, dom’ne, îs atâtea cauze... Lasă, bă, că voi doctorii... Și discuții din acestea sterile, numai ca să treacă timpul... Și nu uit că era deja a nu știu
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]