13,637 matches
-
loc centrului nu putea fi justificată în niciun fel, construcția de infrastructură pentru artă l-a transformat în ceva acceptabil. Mai mult, avantajul pe care concentrarea zonei de artă îl oferă consumatorilor de artă din clasele de mijloc sau din elită face că prețul locuințelor care se construiesc în apropierea acelei zone să crească. Centrul Lincoln a dovedit că plasarea infrastructurii pentru artă într-o zonă defavorizata poate face minuni pentru dezvoltarea imobiliară. Zece ani mai tarziu, mansardele din SoHo au
De la producția artistică la piața imobiliară () [Corola-website/Science/295756_a_297085]
-
durata subvenționării infrastructurii pentru artiști au apărut câteva comtradicții între intențiile și consecințele susținerii din partea statului. În primul rând, accesul artiștilor la mansarde a fost susținut de două grupuri sociale cu scopuri diferite: pe de o parte un grup de elită format din mecena moderni și politicieni „de vită nobilă” (patrician politicians), interesați să promoveze artiști și să salveze clădiri vechi, pe de altă parte un grup de proprietari din clasa de mijloc - unii dintre ei artiști - care doreau să-ți
De la producția artistică la piața imobiliară () [Corola-website/Science/295756_a_297085]
-
la baza mișcării grass-roots</i> pentru conservarea cartierului pe care ea a inspirat-o. E important de menționat faptul că mobilizarea locuitorilor din zona s-a datorat unui plan al primarului Wagner. Că susținător al obiectivelor antreprenorilor locali și ale elitelor politice din multe orașe în declin din Nord-Est și Vestul Mijlociu, Wagner voia să declare West Village „zona defavorizata” că aceasta să fie eligibilă pentru subvenții naționale pentru reconstrucție urbană. O dată ce zonei i s-ar fi recunoscut dreptul la fonduri
De la producția artistică la piața imobiliară () [Corola-website/Science/295756_a_297085]
-
imobiliari și proiectanți urbani. Existau și prevederile din planurile urbanistice zonale care nu permiteau uzul rezidențial într-o zonă industrială. Astfel, pentru a-și asigura subvenția pentru locuințe în SoHo, artiștii s-au bazat pe intervenția potentaților vremii: grupurile de elită din zona artelor și politicienii pe care acestea îi susțineau. „Oamenii cu bani au salvat SoHo”, spune un activist din primul val al Asociației Artiștilor Chiriași din SoHo (SoHo Artists’ Tenants’ Association): „Aveam proprietari de galerii de partea noastră. Mulți
De la producția artistică la piața imobiliară () [Corola-website/Science/295756_a_297085]
-
li se pare că sunt prea mulți copii romi; performanțe școlare reduse, neparticipare școlară și abandon școlar datorate unor cauze financiare și cauze legate de locuirea segregata și precară; sistemul educațional care promovează performanță, excelentă și competiția, și școlile de elită care răspund la aceste expectante precum și cadrele didactice de la aceste școli, în timp ce muncă celor care lucrează cu copii din categorii dezavantajate nu este suficient de recunoscută nici simbolic nici financiar. Rețeaua școlilor incluzive a dorit să inducă schimbări în aceste
„Am pus împreună bazele unui concept de activism artistic” () [Corola-website/Science/295761_a_297090]
-
corespunzător. Piața imobiliară fiind sensibilă la istoricul clădirii, va fi mult mai avantajos dacă istoricul unui squat adevărat este înlocuit cu istoricul unui „centru cultural independent”. În mod aparent paradoxal, interesele de ascensiune socială și de acumulare financiară a unei elite intelectuale coincid cu dorința și nevoia unui grup de tineri educați, rebeli și cu ambiții anti-sistem. De fapt, cele două grupuri sunt unul și același, separate de câțiva ani și de nevoia suplimentară a celor din urmă de ascensiune socială
Păzirea ruinelor - un articol în două episoade despre gentrificare și anti-squatting () [Corola-website/Science/295768_a_297097]
-
a celor săraci aflați în aceeași periferie. Cel puțin pentru o vreme, se pare că această clasă de mijloc nu va primi capital din centrul global, fiindcă are nevoie de dihotomia centru-periferie și va continua astfel să o mențină[2]. Elitelor din periferie, centrul global le explica acest proces arătând cu degetul tot către margine, responzabilizând-o pentru propria-i nefericire: nu se poate avea încredere într-o economie cu productivitate scăzută dominată de așa zisă corupție. Clasa de mijloc din periferie
Păzirea ruinelor - un articol în două episoade despre gentrificare și anti-squatting () [Corola-website/Science/295768_a_297097]
-
decât după câteva luni. În ciuda dinamicii foarte complicate a evenimentelor și a structurilor de putere organizatoare, mass-media și mediul intelectual au rezumat violențele din zilele respective la un atac al „minerilor din Valea Jiului”, etichetați ca retrograzi și, desigur, neocomuniști, asupra elitei intelectuale, pro-occidentale. Bogdan Lepădatu (jurnalist și traducător, martor ocular la evenimentele respective) și David Schwartz (regizor de teatru, co-inițiator, împreună cu Mihaela Michailov, al proiectului de cercetare și performare a istoriei recente Capete înfierbântate. 13-15 iunie 1990) discută despre contextul istoric
„S-a scandat de multe ori lozinca „singura soluție, înc-o revoluție”, care i-a și adus pe mineri la București. Această lozincă este mai actuală astăzi ca oricând!” () [Corola-website/Science/295770_a_297099]
-
dar 1933 ne paște din nou, cu un sistem capitalist ajuns clar la capătul paradigmei, care nu poate tipări la infinit bani... Cred că situația este ireversibilă. Și asta nu dintr-un pesimism existențial, ci pur și simplu pentru că această elită, și nu vorbim aici de conspiraționisme ieftine, ci de agențiile MIC (Military Industrial Complex), de cele ale capitalului financiar, până la urmă, de întregul sistem mediatic care distruge capacitatea critică a societății. Uite, așa mi s-a întâmplat și mie ca
„S-a scandat de multe ori lozinca „singura soluție, înc-o revoluție”, care i-a și adus pe mineri la București. Această lozincă este mai actuală astăzi ca oricând!” () [Corola-website/Science/295770_a_297099]
-
clarifice cititorului metodele de lucru, apropierea teoretică și contextul în care am produs unele expoziții tematice al căror scop asumat a fost lupta anti-discriminare. Învățământul universitar teoretic din sectorul artelor vizuale este dominat de intenția evidentă de a forma o elită. Suntem șlefuiți atent să ne valorificăm, într-un turn de fildeș, privilegiul unei cunoașteri superioare. Pe băncile facultății, arta separată de istorie și prezentată ca o succesiune de reușite ale unor nume mari, istrumentalizează orgoliul puterii. Discursul unanim al „vedetelor
De la experiența personală la arta politică şi activism anti-discriminare LGBT () [Corola-website/Science/295794_a_297123]
-
de Vest după apariția și dezvoltarea tiparului și în special către sfârșitul secolului 18, o dată cu profesionalizarea și compartimentalizarea disciplinelor.[1]</a> Constituirea academică a disciplinei istoriei a fost astfel influențată de rigoarea studiului surselor scrise din arhive (alcătuite de către o elită de funcționari și intelectuali), printre cele mai importante direcții de studiu fiind „ochiul inocent”, obiectiv și dominat de rigoare științifică al istoricului care documentează faptele <i>așa cum au fost.</i><a title="" href="file:///D:/Marus/GAP/numărul%207/GAP
Problematizarea istoriei recente în teatrul independent din România post-socialistă – reflecții teoretice () [Corola-website/Science/295796_a_297125]
-
în moduri care ridică semne de întrebare asupra versiunii oficiale.[10]</a> De asemenea, democratizarea accesului la educația medie și superioară - și implicit la producția de cunoaștere a autorității -, precum și criticarea ideii burgheze de cultură ca produs exlusiv al unor elite legitimate instituțional (cultură muzeala), generează raportări contradictorii față de documentele oficiale și moduri de selectare și interpretare a informației istorice care pun în discuție narațiunea tradițională prin vizibilizarea unor perspective diferite. În acest context, teatrul, creându-și în secolul 19 imaginea
Problematizarea istoriei recente în teatrul independent din România post-socialistă – reflecții teoretice () [Corola-website/Science/295796_a_297125]
-
pur electorale, fapt semnalat și criticat și de Mișcarea Rezistență încă din 2004; tot comuniștii demarează, pe lângă strategia cadrista de a pune peste tot pe poziții “oamenii noștri”, introducerea pe poziții de putere a foarte mulți tineri, recrutând activ din elită industriei de dezvoltare occidentale. Printre numeroasele figuri reprezentative pentru această biopolitica neoliberala, ce va fi continuată după comuniști, sunt un ministru al economiei numit la 30 ani, iar mai tarziu un guvernator al Băncii Naționale numit la 35 ani - dar
Cultura independentă şi întoarcerea la lucrurile însele: câteva reflecţii din Moldova () [Corola-website/Science/295808_a_297137]
-
european care să protejeze drepturile omului, prin crearea la centru a unui discurs anti-homofob clar încurajează continuitatea discriminării. Ambiguitatea lasă la latitudinea statelor naționale dreptul la căsătorie al persoanelor de acelasi sex, care devine dependent de ignoranța și conservatorismul unei elite politice heteronormative. Deși nu sunt afirmate și susținute politici non-discriminatorii pentru toți locuitorii uniunii, drapelul UE este promovat adesea ca simbol al unei democrații bazate pe egalitate. Acest dublu-standard face tolerabila și absența unei educații bazate pe egalitate care să
Sorin Oncu - Drepturi Fragile () [Corola-website/Science/295762_a_297091]
-
țăranului și a culturii țărănești a determinat apariția etnografiei și a disciplinelor asociate, care au contribuit la definirea identității naționale, alături de istorie și filologie. În cazul țărilor occidentale, formarea unei culturi naționale a avut ca fundament cultura savantă specifică unei elite a literelor care se apleacă înspre mediile populare rurale și cultura specifică acestora, la sfârșitul secolului al 18-lea, după o perioadă îndelungată în care le-au perceput ca pe ceva profund diferit. Țăranul și cultura sa sunt descoperiți ca
Comment peut-on être paysan? () [Corola-website/Science/296081_a_297410]
-
românilor din Moldova și Muntenia, procesul de construire a identității naționale și a transformării țăranilor în cetățeni a devenit din a doua jumătate a secolului al XIX-lea apanajul statului modern, pentru românii ardeleni acest proces a rămas în seama elitei intelectuale și politice până la Unirea din 1918. Acest proces implica nu doar „studierea” populației românești, preponderent țărănească, ci și educarea acestei populații în vederea conștientizării locului și rolului în cultura națională și societatea românească. „Studierea” a implicat și implică elaborarea unei
Comment peut-on être paysan? () [Corola-website/Science/296081_a_297410]
-
conștientizării locului și rolului în cultura națională și societatea românească. „Studierea” a implicat și implică elaborarea unei imagini a țăranului și explicarea semnificațiilor identitare ale culturii țărănești, precum și instruirea țăranului-concret în vederea înțelegerii și asumării acestei imagini și a rolului atribuit. Elita intelectuală, politică și administrativă purcede la „cucerirea” țăranului prin „descriere” și prin texte menite să faciliteze înțelegerea acestuia. Studii științifice din cele mai variate discipline (istorie, etnologie, filozofia culturii, lingvistică), opere literare și rapoarte administrative descriu țăranii români într-un
Comment peut-on être paysan? () [Corola-website/Science/296081_a_297410]
-
și ornamentele țărănești sunt scoase din contextul lor social și cultural pentru a fi încorporate într-o versiune „populară” a culturii naționale omogenizate. Cultura țărănească a devenit un front al confruntărilor discursive, iar țăranul a devenit un mijloc prin care elita și mai apoi chiar țărănimea au putut dezbate natura societății românești și rolul fiecărui grup social în sânul acesteia. Mai mult, cu timpul această temă a „țăranului” a devenit un instrument de reformare a sătenilor înșiși, povești, anecdote și rapoarte
Comment peut-on être paysan? () [Corola-website/Science/296081_a_297410]
-
diferite culori și este bun de scos la defilări și celebrări populare, de tras în bild și mai ales de transformat în orice altceva care să producă bani și să nu încurce prea tare. Dacă în secolul al XIX-lea elita intelectuală și politică a căutat să-l lămurească pe țăran că e român și câte răspunderi implică această onoare, mai apoi au căutat să-l comunizeze și proletarizeze, pe coordonatele unei alte viziuni asupra lumii. Dar „folclorul” lui, articulat de
Comment peut-on être paysan? () [Corola-website/Science/296081_a_297410]
-
în termenii repudierii unui trecut oriental, accentuând contribuția fiecăreia la civilizația europeană și conotând integrarea în UE că o „întoarcere la Europa” - și deci că un act de reparație istorică - domină din nou retorica identitara a clasei politice din Europa de Est. Elitele locale s-au referit la tranziția politică și economică a Croației și Sloveniei anilor ‘90 că o eliberare de „beznă balcanică”. În același timp, promisiunea electorală a re-alăturării instituționale și economice a fost fondată, atât în Croația cât și în
Mai multe Europe. De la mistica uniunii la (geo)politica diferențelor () [Corola-website/Science/296076_a_297405]
-
terminat - el nu se termină niciodată. Munca intelectuală abia începe să facă parte din munca de reconstrucție a solidarităților sociale. Complexul ideologic al tranziției postcomuniste a fost clădit pe anticomunism, capitalocentrism și eurocentrism. Eșecul Raportului Tismăneanu și delegitimarea relativă a elitei intelectuale postcomuniste au contribuit, începând din 2008 cel puțin, la zguduirea autorității absolute a anticomunismului în sfera publică; declanșarea crizei globale a capitalismului și protestele anti-neoliberale din 2012 au jucat același rol pentru capitalocentrism; în prezent, asistăm și la o
NU Tranziției 2.0 () [Corola-website/Science/296072_a_297401]
-
Problema discriminării legiferată în Vechiul Regat prin Regulamentele Organice (1830, 1831) și Constituția din 1866, care condiționau acordarea cetățeniei române de apartenența la creștinism a fost oficial rezolvată, la presiunea marilor puteri, prin Constituția din 1923. La începutul anilor ’30 elitele intelectuale continuau discursul eminescian din secolul al XIX-lea, criticând dur prezența altor comunități etnice sau religioase pe teritoriul României Mari. Națiunea era înțeleasă aproape exclusiv în sens etnic, principiile unei națiuni gândite politic, în interiorul căreia să fie respectate egal
Activism și scandal: revoluția suprarealistă în România interbelică () [Corola-website/Science/295615_a_296944]
-
cele 200 de filme despre război din Iugoslavia lui Tito, unul deține titlul de cel mai scump spectacol: Bitka na Neretvi - Bătălia de pe Neretva (1969). Acest film e unic nu doar prin prisma susținerii extraordinare de care a beneficiat din partea elitei politice, ci și prin eșecul răsunător de a atrage publicul. Principalul motiv ar fi încercările deloc îndemânatice de a estetiza reprezentarea ideologică a eroismului din Al Doilea Război Mondial. Cu alte cuvinte, oamenii nu s-au grăbit să creadă versiunea
Filmul cu partizani și construcția națională iugoslavă () [Corola-website/Science/295634_a_296963]
-
ideea de identitate moldoveneasca, ce înseamnă moldoveni versus români, versus ruși, sau vorbitori de română versus vorbitori de rusă, și în timpul cercetării, vorbind cu ei, mie mi-a devenit clar că problema asta identitara e mai degrabă o problemă a elitelor care n-are mare legătură cu problemele oamenilor obișnuiți și cu modurile în care au trăit istoria oamenii obișnuiți. Și atunci, de fapt, inevitabil, pornind de la întrebări precum „De ce este Moldova cea mai săracă țară din Europa?” sau „Cum era
„Despre aceste lucruri nu se vorbește nici acolo, nici aici.” () [Corola-website/Science/295807_a_297136]
-
doar la nivelul „aoleu, ne-au furat pământul”, ci și la nivelul traumelor veteranilor, ale soldaților, care soldați sunt de multe ori părinții lor, nu sunt doar niște soldați abstracți. Mai degrabă acesta mi se pare câștigul. Istoria nu aparține elitelor și nu e istoria a șefilor de stat și a cuceririlor, ci a vieții oamenilor obișnuiți. Asta a fost una dintre mizele principale ale spectacolului, să arătăm o altă istorie decât cea din manuale cu domnitori, regi și președinți, una
„Despre aceste lucruri nu se vorbește nici acolo, nici aici.” () [Corola-website/Science/295807_a_297136]