14,807 matches
-
și puterii de distrugere, din care, simbolic vorbind, elementarul iese în pierdere (deficit de eficacitate). Jenat că se dedase unor asemenea rotiri deplasate ale gândirii tocmai în cortul pauper al nomazilor, vinovatul tuși ușor și-și propti, penitent, coatele pe genunchi, în semn de aplecare mai atentă asupra discuției în agonie; îl trezise simțul datoriei. Există un delir al analizei, o cădere în ispita manipulării unui aparat conceptual impresionant atunci când îl posezi, sau mai bine zis atunci când te posedă, fără a
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
poposise o palmă mai jos, deasupra locului unde brățara fusese reținută. Se îmblânzise doar ca s-o capete înapoi. Marieta sesizase imediat inversarea salutară a situației și, profitând de ea, se azvârlise asupra lui, imobilizându-i coatele și coastele între genunchii ei. "Ce brățară, mă? Vrei brățară? Na, brățară!" Și încetase să se mai proptească în genunchi, lăsându-se cu toată greutatea asupra lui Rică și înfierându-l cu ardența cea mai sfioasă a trupului ei. Nu băgase de seamă că
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
o capete înapoi. Marieta sesizase imediat inversarea salutară a situației și, profitând de ea, se azvârlise asupra lui, imobilizându-i coatele și coastele între genunchii ei. "Ce brățară, mă? Vrei brățară? Na, brățară!" Și încetase să se mai proptească în genunchi, lăsându-se cu toată greutatea asupra lui Rică și înfierându-l cu ardența cea mai sfioasă a trupului ei. Nu băgase de seamă că reușise mai bine decât ar fi sperat și că împunsătura părților ei moi, de obicei aflate
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Îl bântuiau încă imaginile neputinței umane înconjurate de aura splendorii artistice, așa cum îl întâmpinaseră ele în expoziția de fotografie a lui Salgado. Cât pe ce să se lase supt în abisul compasiunii dinaintea portretelor suferinței extreme, gata-gata să cadă în genunchi în fața a ceva ce, în definitiv, se găsea mult prea ubicuu în viața lui. Ce ți-e și cu arta asta! Era mult prea familiar cu subiectul pentru a se mai simți atras de el, în ciuda forței redutabile a imaginilor
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mult prizat avu totuși nevoie de un oarecare răgaz pentru a se traduce în acțiune. Nervozitatea sporea. Țigările erau stinse înainte de-a fi fumate, după care altele erau aprinse la fel de fără rost în locul lor; degetele băteau absent darabana pe genunchi, parcă pentru a exorciza golul strecurat în minți de întrebare; trupurile își schimbau fără încetare poziția, iar buzele se lipeau prea des de pahare, ca și cum răspunsurile ar fi trebuit să izvorască dintr-acolo. Pentru nomazi, era prima dată când spațiul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
vreme prin birou, încercând să priceapă. Trupul său rezista instinctiv derapajului în afara ordinii familiare printr-o percheziție asiduă a preajmei traficante de sprijin. În vreme ce gândul căuta repere logice, pe fotoliu coatele se ancorau în drojdia statică a fluxului de impresii, genunchii defineau sfruntat de idiosincratic verticala, gleznele recapitulau prize arboricole din filogeneză, iar degetele se lăsau supte de un nou nascent. Derulă în minte tot filmul întâlnirii cu nomazii, a cărui coerență căzuse acum pradă suspiciunilor. Fiecare tăcere, oftat, gest, sau
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de detenție. Spre deosebire de alte asemenea evocări, avem aici analizele unui psiholog. Autorul nu Încetează niciodată să observe, să compare, să evalueze, să interpreteze atitudini, comportamente, stiluri. Iată: „Doi gealați m-au legat de mâini și la picioare, mi-au introdus genunchii Între mâini și apoi Între genunchi și mâini mi-au băgat un băț. M-au ridicat, așezând bățul pe doi stâlpi. Corpul Îmi rămăsese astfel În aer, cu capul În jos, iar picioarele În sus. Șeful arestului a Început să
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
avem aici analizele unui psiholog. Autorul nu Încetează niciodată să observe, să compare, să evalueze, să interpreteze atitudini, comportamente, stiluri. Iată: „Doi gealați m-au legat de mâini și la picioare, mi-au introdus genunchii Între mâini și apoi Între genunchi și mâini mi-au băgat un băț. M-au ridicat, așezând bățul pe doi stâlpi. Corpul Îmi rămăsese astfel În aer, cu capul În jos, iar picioarele În sus. Șeful arestului a Început să mă lovească În fese cu un
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
coada avionului pe partea dreaptă. M-am așezat în partea opusă și i-am ținut loc lui Gård cu portofelul. Ca de obicei, Gård stătea la telefon. Afirmă că deține recordul apelurilor la difuzor. "Hippie-ul" și-a luat rucsacul pe genunchi. Era o parașută! Stewardesa a sosit și a controlat centurile de siguranță. Fără să-și schimbe expresia l-a rugat pe tânăr să-și pună parașuta sub banchetă. Acesta a declarat că avea parașuta fixată pe corp și a refuzat
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
să-și schimbe expresia l-a rugat pe tânăr să-și pună parașuta sub banchetă. Acesta a declarat că avea parașuta fixată pe corp și a refuzat. Stewardesa a arătat că le este interzis pasagerilor să stea cu bagaje pe genunchi. Totul s-a petrecut cu foarte mult tact și discreție, ceea ce nu l-a împiedicat pe "hippie" să sară în picioare și să urle: " Nu las parașuta!" Stewardesa l-a rugat pe Gård să apese de trei ori pe butonul
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
alergat după taxiul meu și a zbierat peste Sveavägen1: "Lelle, nu ești băiat rău!" Aș fi pierdut avionul de Visby dacă n-ar fi fost decalat din cauza unei sosiri întârziate. Un pic de greață în timpul zborului. Stau cu jurnalul pe genunchi, ca singură modalitate de a mă concentra asupra unei activități. 16 iulie Am stat toată ziua în pat. N-am febră, nu am vărsături. Nu sunt răcit. Simt numai o anumită amețeală când stau în picioare. M. vrea să cheme
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
ceață de la Hoburgen se aude tot timpul. Încălzirea electrică pornită, dar are capacitate mică. Aprind câteva lumânări și le așez la baza cristelniței. În sacristie nimic de mâncare. 3 decembrie Azi-noapte averse urmate de ninsoare. Porcul agitat. Îl iau pe genunchi să-l liniștesc. A înghițit ceva pesmeți muiați în apă, nu mai e așa de umflat. Din păcate și-a dat drumul în culcuș, am luat niște veșminte de bumbac din sacristie și i-am făcut un nou culcuș în
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
aflată sub lupă. Numai că s-a ajuns la „un exercițiu democratic” în care foști nomenclaturiști și copii de mingi ai acestora, papagali ai eternei Securități sau doar simpli cârcotași iau peste picior oameni cărora nu le prea ajung la genunchi. Te apucă sila când vezi cine uită sistematic de Carmen Popescu, cine îi dă ghionturi lui Gabriel Andreescu, cine îl denunță drept „chiabur” pe Mircea Dinescu, cine consideră că Doina Cornea are „o minte de bibilică”, cine pretinde că Radu
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
înainte de toate, aviator. Cine din turiștii aerieni nu-l cunoaște? E cel mai pasionat din toți pasionații, cel mai cinstit din toți cinstiții. "Georgeta" îi spun prietenii, afară de mine. I-am promis acum câțiva ani, după ce m-a rugat în genunchi, în timpul unei mese camaraderești, la un restaurant din Ploești, să nu-i mai spun așa. Și m-am ținut de cuvânt. Dar acum, când se va întoarce de acolo unde stă dela 22 Noemvrie, fără să ne dea nici o veste
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
pe cei dragi, dar se și îngrozesc de viața monotonă și banală ce va urma de aci înainte. Le va lipsi jocul cu moartea! 3 Nov. <1941>. Am rămas singure, pe un aerodrom pustiu în care înotăm în noroiu până la genunchi. 6 Noembrie <1941>. Ordinul de întoarcere a escadrilei noastre a sosit. E ultima escadrilă ce părăsește baza sa de pe front. Către prânz cerul se limpezește. Ne luăm sborul <deasupra, scris: "drumul"> către casă. Sburăm peste locuri pustii acum, lăsăm în urma
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
zi tânărul se înființează în vizită la Marie. O încredințează din nou de dragostea lui. În aceeași seară, Marie îl conduce într-o casă a scării ascunsă privirii. De data aceasta, purtarea tânărului este sobră și tandră. Se așează în genunchi, îi întinde mâna. Îi cere să-i dea buzele și o sărută languros. Marie, prinzându-se în joc, "îi prinde capul cu amândouă mâinile și îi sărută fruntea, ochii, părul", mai mult "de formă, nu de altceva". Ea joacă astfel
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
zămisli vreodată firea"54... Un alt om de litere, Lionel Radiguet, îngroașă și mai mult trăsăturile. Romanul său numit Flirts zugrăvește zburdălniciile unei tinere canadiene, Annie, care își umple decolteul cu bumbac, se "mulează" pe partenerii de vals, "încalecă pe genunchii lor" și nu se sfiește să se arunce, îmbrăcată doar cu un capot, în brațele holteilor. Romancierul conchide, pe un ton categoric: Dacă aceste odrasle ale aristocrației dolarului au o idee cu totul aparte cu privire la însemnătatea capitalului lor când vine
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
curată și proaspătă, o apă vie făcută să ostoiască setea bărbatului. Este soția care dă putere, reazem pentru soțul ei și mamă devotată pentru fiii ei. Este toiagul pe care se sprijină părinții la bătrânețe, măicuța care se roagă în genunchi pentru mântuirea lumii. Sau femeia care îi ajută, prin faptele sale bune, pe cei aflați în suferință pe orfani, pe neputincioși și pe dezmoșteniții sorții. În concluzie, este mereu cea care aduce pe lume, hrănește, îngrijește, alină și închide ochii
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
tavernă", rostind cuvinte "grosolane", "obscene", "vulgare". Însoțindu-și vorbele cu gesturi, aceste femei care flirtează se dedau unor "atingeri pe care nici măcar nu-și dau osteneala să le ascundă", unor "valsuri-dezmierdări" lascive. Uneori, le vezi chiar încălecând, pe sub masă, pe genunchii partenerului... Dacă unele dintre aceste "destrăbălate nerușinate" nu caută decât să se distreze, altele flirtează pentru a-și găsi un soț. Jacqueline de Rouvre, de pildă, sora eroinei, nu se sfiește, în prezența lui Luc Lestranges șeful de cabinet al
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Mi s-a părut că ne urăște". Ceva mai târziu, tânărul infanterist îi mărturisește surorii sale că tranșeea unde lupta el era plină de șobolani și că avusese de ales între aceasta și una în care apa îți ajungea până la genunchi. La a doua permisie, din 1917, Maurice se dovedește din cale-afară de limbut. Vorbește încontinuu. Dar asta pentru că e furios la culme, tremură de mânie și de indignare. Când se află pe stradă, urlă că civilii îi fac silă. Trebuie
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a relua expresia lui Marcel Prévost, se accelerează. În 1920, moda impune fuste și mai scurte, iar picioarelor femeilor nu numai că pot fi admirate în voie, dar pot fi și atinse de bărbați. Mâinile acestora pot urca acum până la genunchi, până la coapse, pe toată lungimea piciorului femeii, atât de minunat "pus în valoare de ciorapul de mătase, [...] această nouă invenție". Combinezoanele și corsetele sunt treptat înlocuite de sutiene cu bretele și portjartiere, care au din ce în ce mai puține elemente metalice, devin tot
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de Beauvoir, fără îndoială neînțelegând implicațiile reale ale acestui consimțământ. "Într-o atmosferă destul de posomorâtă, am băut câteva cocktail-uri pe terasa unei cafenele din Piața Bastiliei", continuă scriitoarea. Dar "odată urcați din nou în mașină, bărbatul mi-a atins genunchiul: m-am tras repede înapoi. "Care-i treaba? Îți place să fii plimbată cu mașina, dar la o adică nici nu mă lași să te ating?" Avea vocea schimbată", remarcă tânăra. Glasul bărbatului se transformase din cauza mâniei, se simțea în
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ca un animal ostenit, apoi amorțit de atâta așteptat, mută ca o mănușă. M-am prefăcut că nu bag de seamă nimic. În cele din urmă, iritată, și-a mai retras-o întrucâtva și și-a adus-o până-n dreptul genunchilor". După cum vedem, limbajul flirtului devenise mult mai gestual, mai fizic decât în perioada Belle Époque. Domnișoara aceea, că va fi fost reală sau personaj romanesc, nu se proiectează cu totul într-un cuvânt, într-o expresie dulce-amăruie, cum o făceau
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
urnit. Acolo am dus-o pe Louise [...] și am obținut de la ea sărutarea pe care o așteptam de atâta vreme. Nu o mai văzusem nicicând lăsându-se astfel în voia lucrurilor, iar când am reușit cu dibăcie să-i apuc genunchiul pe sub fustă, și-a desfăcut ușor picioarele și s-a aruncat de gâtul meu". Câteva zile mai târziu, tânărul consemnează triumfător un alt "mare eveniment". Louise, trâmbițează el, "îi lăsase în sfârșit mâna în voie și pentru multă vreme". După
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
viola soția, abia îndrăznește s-o atingă. De îndată ce rămân singuri, relatează Deirdre Bair, biografa scriitoarei, Anaïs își trage pe ea cămașa de noapte de satin alb și se așează pe marginea patului. Hugo, care devenise "exaltat și romantic", cade în genunchi pentru a-i citi un poem compus de el și a-i adresa "minunate cuvinte de adorație". Apoi stinge lumina și cei doi se bagă în pat. Tânăra mireasă așteaptă, însă Hugo, lipsit de experiență, se mulțumește să-și frece
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]