12,391 matches
-
în 1963 începe să apară și în dreptul litoralului românesc. Rapana își are originea în Marea Japoniei, Marea Chinei și Marea Galbenă de unde a fost adus accidental pe carena navelor. Rapana este un gastropod de talie mare, cu cochilia globuloasă și groasă, spiralată, compusă din 7-8 spire separate de suturi adânci. Marginea de sus a fiecărei spire este acoperită cu tuberculi cornoși. Atinge grosimea de 190/160mm. Canalul sifonal este relativ scurt și larg, cu o crestatură adâncă. Suprafața este diferit ornamentată
Rapană () [Corola-website/Science/327091_a_328420]
-
în anul 2004 în noul său sediu din Noua Autogara centrală a Țel Avivului. Din anul 1975 Niko Nitai interpretează în permanență monologul dramatic „Căderea”, adaptare după Albert Camus. A mai jucat și în alte monologuri dramatice, ca de pildă „Gros călin”, după Émile Ajar, „Eu, tu și iluziile” după Jean Cocteau și Paul Geraldi, și în „L.S.Dionysos” scris de el însuși. În anul 2008 teatrul sau, Karov, a prezentat piesă „A.A. femeie violență” scrisă de Nitai cu participarea
Niko Nitai () [Corola-website/Science/327150_a_328479]
-
o foarte mare sumă de aur. Tranzacția a avut loc în afara zidurilor orașului: câteva greutăți au fost așezate pe un taler al unei balanțe, iar, pe celălalt taler, romanii și-au depus aurul lor, până când au descoperit că o placă groasă de plumb lesta unul dintre talerele balanței. Romanii au strigat la vederea fraudei și i-au cerut lui Brennus / Brennos să scoată imediat placa de plumb. Acesta, ieșindu-și din fire, și-a aruncat spada peste greutăți și a urlat
Gâștele Capitoliului () [Corola-website/Science/327226_a_328555]
-
Scorpaena, Sardinella, Clupea etc.) situate în marne, gresii și conglomerate. Printre acestea s-a găsit și un pește lung de 1,8 m (Palaeorhynchus humorensis) în partea superioara a stâncii, într-o intercalație subțire de argile disodilice prinsă între stratele groase de gresii albe relativ dure (de Kliwa), care formează actual peretele exterior al Pietrei Pinului. Contextul geologic fosilifer este constituit din stive de roci moi formate în adâncurile Mării Paratethys. O particularitate a acesteia avea să determine conservarea în straturile
Piatra Pinului și Piatra Șoimului () [Corola-website/Science/327231_a_328560]
-
de Tetraodontidae și botulismul, rezultat tipic al mâncării prost conservate. Gastroenterita este definită drept vomă sau diaree ca urmare a infectării intestinului subțire sau a celui gros. Efectele apărute în intestinul subțire sunt de obicei neinflamatoare, în timp ce cele din intestinul gros sunt inflamatoare. Numărul minim de agenți patogeni care pot produce această boală variază de la unul singur (pentru "Cryptosporidium") până la o sută de milioane (pentru "Vibrio cholerae"). Gastroenterita este în mod obișnuit diagnosticată clinic, în baza simptomelor suferindului. Determinarea cauzei precise
Gastroenterită () [Corola-website/Science/327313_a_328642]
-
din 6 etaje împreună cu baza, plus patru persoane pe nivel, plus «el pom de dalt» care se punctează cu 3 puncte. În afară de aceste denunmiri alcătuite din litere se folosesc și alte nume pentru unele tipuri de castele consacrate precum: "carro gros" (4 de 8), catedral (5 de 8), supercatedral (5 de 9 cu folre), vano de pilars etc. Un stâlp, în catalană "pilar", este castelul cu o singură persoană pe nivel. De asemenea pilar se referă la un singur șir uman
Castell () [Corola-website/Science/327376_a_328705]
-
comandată de nimeni și a fost păstrată de David până la moartea sa. Arhetipuri ale portretului de propagandă, versiunile tabloului au fost reproduse de numeroase ori în gravuri, ca dovadă a unei posterități însemnate. Acest portret a influențat artiști precum Antoine-Jean Gros și Théodore Géricault. Tablourile sunt păstrate astăzi la Muzeul național al Castelului Malmaison (260 x 221 cm), la Castelul Charlottenburg din Berlin (260 x 226 cm), la Muzeul național al Castelului Versailles (două versiuni: 271 x 232 cm și 267
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
și Mare Duce al Poloniei din 1194 până la moartea sa, exceptând perioadele scurte de timp in care a fost deposedat ca domnitor polonez. Unchiul său, Ducele Mieszko al III-lea cel Bătrân și vărul său Vladislav al III-lea Picioare Groase, au contestat dreptul lui Leszko de a fi duce. Leszko a fost încoronat în 1202. Leszek a fost cel mai mare fiul al lui Cazimir al II-lea cel Drept, și a soție sale, Elena de Znojmo. Încă minor la
Leszek I al Poloniei () [Corola-website/Science/330629_a_331958]
-
specii enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); printre care două mamifere: porcul-de-mare ("Phocoena phocoena") și delfinul cu bot gros ("Tursiops truncatus") și două specii de pești: rizeafcă ("Alosa tanaica") și scrumbia de Dunăre ("Alosa immaculata"). Alte specii rare de pești aflate în sit: păstrugă ("Acipenser stellatus"), nisetru ("Acipenser gueldenstaedti"), guvid-de-nisip ("Pomatoschistus minutus"), bou-de-mare ("Uranoscopus scaber"), pește european de apă
Plaja submersă Eforie Nord – Eforie Sud () [Corola-website/Science/330633_a_331962]
-
pe 20 aprilie 1194. Aceste două decese timpurii, l-au forțat pe Mieszko să facă un nou tratat de diviziune: Ducele a reținut regiunea Kalisz, în timp ce sudul Poloniei Mari a fost dat fiului mai mic, Vladislav al III-lea Picioare Groase, care a preluat, de asemenea, tutela fiului minor al lui Odon, Vladislav Odonic. Marele Duce Cazimir a murit pe 5 mai 1194 iar pretențiile lui Mieszko asupra Poloniei Mici au renăscut. Din păcate, de data acesta, nobilimea locală au preferat
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
titlul de Mare Duce, însă a fost forțat să renunțe la o parte din puterea sa. A murit la scurt timp după aceea. În acel moment, a supraviețuit tuturor fraților și fiilor săi, cu excepția lui Vladislav al III-lea Picioare Groase, care la urmat la tronul polonez, în calitate de Mare Duce și de Duce în Polonia Mare. În jurul anului 1136, Mieszko s-a căsătorit prima dată cu Elisabeta, fiica Regelui Béla al II-lea al Ungariei. Cei doi au avut împreună cinci
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
cu cavalerii teutoni, care să ateste că terenul Ordinului era supus numai Papei, și nu era nici o feudă a nimanui. Conrad a fost, de asemenea, încurcat în conflictul asupra Provinciei Seniorate poloneze, cu vărul său Vladislav al III-lea Picioare Groase din Polonia Mare, asumându-și titlul de Mare Duce în 1229. Cu toate acestea, ruda sa din Silezia, Ducele Henric I cel Bărbos, a prelevat în final ca Mare Duce la Cracovia în 1232 și a confirmat guvernarea lui Conrad
Conrad I () [Corola-website/Science/330639_a_331968]
-
ani care a suferit un atac de panică. Jurnaliștii de la Realitatea TV au relatat că bătrânul ar fi murit câteva ore mai târziu la Spitalul de Urgență din Vaslui, informație care s-a dovedit falsă. Protestatarii echipați cu mâncare, haide groase și corturi au continuat protestul în timpul nopții. De asemenea, aceștia au creat pe Internet canalul Pungești TV, care relata 24 de ore din 24 evenimentele din Pungești. După ce Chevron a anunțat suspendarea lucrărilor în zonă, conflictele au scăzut în intensitate
Revolta de la Pungești () [Corola-website/Science/330634_a_331963]
-
specii enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); printre care două mamifere: porcul-de-mare ("Phocoena phocoena") și delfinul cu bot gros ("Tursiops truncatus") și două specii de pești: rizeafca ("Alosa tanaica") și scrumbia de Dunăre ("Alosa immaculata"). Alte specii de pești aflate în sit: morun ("Huso huso"), păstrugă ("Acipenser stellatus"), nisetru ("Acipenser gueldenstaedtii"), cambulă ("Pleuronectes flesus"), calcan ("Scophthalmus maximus"), rândunica-de-mare ("Chelidonichthys
Structuri marine metanogene - Sf. Gheorghe () [Corola-website/Science/330641_a_331970]
-
îi putea asigura linia ereditară doar peste Silezia de Jos. Sudul Poloniei Mari și provincia Seniorată din Cracovia trebuiau conduse la alegere dintre căpateniile membrilor Piast, deși a existat un testament al fostului Mare Duce, Vladislav al III-lea Picioare Groase , prin care îi lăsase toate terenurile sale lui Henric I. Cu toate acestea, voința a fost ignorată de către ducele Conrad de Masovia și de nepotul lui Vladislav al III-lea, Vladislav Odonic. În cazul ducatelor Sandomierz și Opole-Raciborz din Silezia
Henric al II-lea cel Pios () [Corola-website/Science/330649_a_331978]
-
-și face intrarea pe scena politică. Au apărut două grupuri oponente: pe de o parte, unchiul lui Henric, Mieszko al IV-lea Picioare Zgomotoase, cu fiul său și succesorul lui Mieszko al III-lea, Ducele Vladislav al III-lea Picioare Groase al Poloniei Mari, iar in cealaltă parte erau ceilalți duci juniori: Leszek I cel Alb de Sandomierz și Conrad I de Masovia, fiul lui Cazimir al II-lea cel Drept, care voia să mențină autoritatea ducatelor sale, la fel ca
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]
-
împotriva unchiului său. În acest conflict, Henric a dorint încă odata să rămână neutru, deși cel mai probabil îi simpatiza pe ducii juniori. La scurt timp, circumstanțele l-au forțat să se implice mai mult. Vladislav al III-lea Picioare Groase și-a asumat tronul la Cracovia dar a fost detronat în 1206. Leszek I cel Alb a devenit Mare Duce și Duce de Cracovia. Pierderea Provinciei Seniorate l-a forțat pe Vladislav al III-lea să schimbe alianța (voia să
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]
-
dulcicol, bentopelagic, nemigrator, din ordinul "Esociformes", din apele stătătoare mici, cu multă vegetație și mâlite. Este o specie endemică a bazinului hidrografic al Dunării și Nistrului. Are o talia până la 10-11 cm. Corpul este ovalar, ușor comprimat lateral, cu spatele gros și este acoperit cu solzi mari. Capul comprimat lateral cu gura mică dispusă terminal care este prevăzută cu dinți mărunți. Ochii sunt apropiați de profilul frunții. Înotătoarea dorsală se află în urma înotătoarelor ventrale, iar înotătoarea caudală are marginea rotunjită. Coloritul
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
mic, cu o lungime obișnuită de 5-9 cm, maximum 11,5 cm (la femele s-a observat chiar și 17 cm). Greutatea este de 5-8 g, cel mult 27 g Corpul masiv este alungit, cilindric, ușor comprimat lateral, cu spatele gros. Înălțimea corpului este egală cu lungimea capului și se cuprinde de 3,8—4,0 ori în lungime. Corpul și capul cu excepția botului și bărbiei este acoperit de solzi mari cicloizi, lipsiți de striuri radiare, însă prevăzuți cu cercuri concentrice
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
mici pot fi de 4,5 cm ("Minilabrus striatus" din Marea Roșie). Corpul este acoperit cu solzi cicloizi (netezi la atingere) de talie mijlocie sau mare. Gura este terminală, relativ mică, mai mult sau mai puțin protractilă, adesea înzestrată cu buze groase, bine dezvoltate. "Gomphosus" are un bot alungit. Fălcile și oasele faringiene inferioare sunt prevăzute cu dinți puternici; boltă bucală (palatinele) este lipsită de dinți. Dinții fălcilor sunt caniniformi, cei anteriori (una sau două perechi), de obicei sunt mai mari și
Labride () [Corola-website/Science/330706_a_332035]
-
la "Lichia" solzii sunt puternic lanceolați sau aciculari (în formă de ac) pe torace. La multe specii în lungul liniei laterale (mai ales în regiunea posterioară și pe peduncul caudal) se află plăci osoase proeminente numite scutele (solzi mai mari, groși și adesea ascuțiți). Scutelele sunt reduse la unele specii și absente la unele genuri. Linia laterală este completă, mai mult sau mai puțin curbată în sus în regiunea anterioară și dreaptă în regiunea posterioară și se extinde pe înotătoarea caudală
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
după cum rezultă din inscripția de la intrare și este inclusă pe lista bisericilor monument-istoric, aflându-se într-o stare foarte bună de conservare, păstrând hramul „Cuvioasa Parascheva”. Corpul bisericii este realizat din piatră brută, iar turnul este din lemn. Zidurile sunt groase atingând dimensiunea de 90 cm și acoperișul este cu o învelitoare din draniță (șindrilă). Piesa cea mai valorosă o reprezintă catapeteasma (iconostasul) realizat din lemn de tei, sculptat, traforat și pictat; iconostasul are la bază 6,6 m iar înălțimea
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Cetățele () [Corola-website/Science/330805_a_332134]
-
capului. Rostrul (botul) este scurt sau mijlociu. Nările transversale comunică cu gura prin câte un șanț. Gura mică sau mijlocie este prevăzută cu numeroși dinți mici monocuspizi care formează benzi de-a lungul ambelor maxilare. Înotătoarele pectorale mari cu marginile groase se extind de la cap înapoi până la originea înotătoarelor pelviene. Au 2 înotătoare dorsale, prima înotătoare dorsală este situate deasupra bazelor înotătoarelor pelviene. Înotătoarea caudală este aproape triunghiulară. Înotătoarea anală lipsește. Pielea este moale, netedă, complet golașă, lipsită de solzi și
Torpediniforme () [Corola-website/Science/330835_a_332164]
-
și subtropicale. Unele specii fac migrații sezoniere în apele temperate sau reci, altele formează bancuri foarte mari. Au corpul fusiform, puțin comprimat lateral, acoperit cu solzi cicloizi mărunți sau golaș. Unele specii au un corselet în spatele capului, acoperit cu solzi groși de talie mijlocie. Premaxilarele sunt în formă de cioc, falca superioară este neprotractilă. Pedunculul caudal este totdeauna subțire. Înotătoarea dorsală lungă, cu partea anterioară formată din raze neramificate, slabe. Multe specii au două înotătoare dorsale. Înotătoarea pectorală și vârfurile înotătoarei
Scombroide () [Corola-website/Science/330821_a_332150]
-
unele specii au o formă de cordea (familia "Trichiuridae"). Botul este alungit. Pedunculul caudal este totdeauna subțire. Corpul acoperit parțial cu solzi cicloizi mici, subțiri sau deseori golaș, fără solzi. Unele specii au un corselet în spatele capului, acoperit cu solzi groși de talie mijlocie. Înotătoarea dorsală de obicei lungă, cu partea anterioară formată din raze neramificate, slabe. Majoritatea speciilor au două înotătoare dorsale ("Trichiuridae" au o singură înotătoare dorsală). La unele specii în urma celei de-a doua înotătoare dorsale și a
Scombroide () [Corola-website/Science/330821_a_332150]