13,415 matches
-
din istoria Basarabiei, Bucovinei și Transnistriei, dar nu a încetat să-și apere voalat ideile. A. Lapedatu, în calitatea sa de secretar general al Academiei RPR (fusese reales pentru încă șapte ani în 1946), a încercat să limiteze amestecul politicului/ideologicului în cultura românească și să mențină structurile organizatorice și discursul istoriografic și cultural tradițional. El a fost singurul care a făcut aluzie la „neobișnuitele împrejurări în care și-a trăit ultimii săi ani” un coleg - se referea la uciderea istoricului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
doi conducători consemna „hotărârea comună de a adânci în continuare colaborarea multilaterală dintre PCR și PCUS, bazată pe principiile marxism-leninismului, solidarității internaționale, egalității în drepturi, respectului reciproc”, subliniind, totodată, însemnătatea creșterii eficienței relațiilor pe linie de partid, inclusiv a colaborării ideologice, a consultărilor reciproce, a schimbului sistematic de experiență în probleme ale construcției socialiste și comuniste”. Reține atenția faptul că dificultățile economice interne determină partea română să accepte înscrierea în comunicat a unor idei noi, reflectând o altă viziune decât cea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Politica de reforme economice și politice pe plan intern, ca și deschiderea amplă pe arena internațională inițiată de noul lider de la Kremlin sub lozinca perestroika și glasnost („restructurare” și „transparență”) iau prin surprindere conducerea română, cantonată în stereotipuri și canoane ideologice învechite, opacă la necesitatea unor transformări democratice profunde. Nicolae Ceaușescu, obișnuit să abordeze fără nici un fel de inhibiții raporturile cu Moscova și considerând că avea de-acum un ascendent asupra liderilor de la Kremlin, nu a înțeles până la capăt multe dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sistem de colaborare cu aliații”. Nota a fost aprobată fără nici un fel de obiecții. Extrem de importantă ni se pare explicația dată de Vadim Medvedev - promovat de Mihail Gorbaciov în funcția de secretar al CC cu probleme internaționale (ulterior cu probleme ideologice), apoi în funcția de membru al Biroului Politic, recunoscut pentru calitățile sale profesionale și umane - în legătură cu motivele pentru care partea sovietică socotea utilă dezvoltarea în continuare, în noile condiții, a relațiilor cu țările socialiste: „Apariția regimurilor autoritare în țările Europei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nu simtă în restructurare o amenințare de moarte pentru rânduielile despotice din țara sa. De neacceptat era mai ales exemplul restructurării sovietice în dezvoltarea transparenței, a democrației reale, și nu declarative a vieții sociale, în creșterea rolului omului, recunoașterea pluralismului ideologic, apoi și politic”. Convorbirile purtate de cei doi conducători cu ocazia vizitei oficiale în România (25-27 mai 1987) a lui Mihail Gorbaciov, secretar general al CC al PCUS (prima vizită oficială realizată în România după o întrerupere de aproape 10
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
facem să concorde cu imperativele timpului”. Dezvoltând această idee, Mihail Gorbaciov s-a arătat mult mai deschis, pledând pentru folosirea mai deplină a schimburilor de experiență, extinderea contactelor între organizațiile de partid și colectivele de oameni ai muncii, adâncirea colaborării ideologice, a schimburilor de valori spirituale și culturale, creșterea eficienței schimburilor economice, specializării și cooperării în producție. Știrea de presă publicată la încheierea convorbirilor din prima zi evidențiază hotărârea celor doi conducători „de a intensifica conlucrarea dintre PCR și PCUS, de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
întărirea continuă a acestor relații”, exprimându-se „hotărârea comună de a face totul pentru ca aceste raporturi să cunoască o dezvoltare continuă, pe multiple planuri”, „voința reciprocă de a îmbogăți conținutul raporturilor de partid la toate nivelurile, de a întări colaborarea ideologică”. Este evidențiată, totodată, importanța studierii reciproce a experienței în construcția socialismului. După cum se poate remarca, nimic nu lasă să se întrevadă vreo sincopă, cel puțin în planul intențiilor, în dezvoltarea viitoare a relațiilor dintre cele două partide, în pofida deosebirilor profunde
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
din Uniunea Sovietică, incluzând vizite reciproce ale unor delegații de partid, de stat), schimburi de propagandiști pentru expuneri, contacte pe linia organelor de masă și obștești, culturii, sportului, turismului. Relațiile dintre cele două partide erau întregite de cele din sfera ideologică. Planurile de colaborare ideologică (primul plan de acest gen a fost semnat în anul 1977, cu ocazia vizitei în România a lui Mihail Ziminain, secretar cu probleme ideologice al CC al PCUS) cuprindeau, printre altele, consultări pe diverse probleme între
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
vizite reciproce ale unor delegații de partid, de stat), schimburi de propagandiști pentru expuneri, contacte pe linia organelor de masă și obștești, culturii, sportului, turismului. Relațiile dintre cele două partide erau întregite de cele din sfera ideologică. Planurile de colaborare ideologică (primul plan de acest gen a fost semnat în anul 1977, cu ocazia vizitei în România a lui Mihail Ziminain, secretar cu probleme ideologice al CC al PCUS) cuprindeau, printre altele, consultări pe diverse probleme între secțiile ideologice ale Comitetelor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
turismului. Relațiile dintre cele două partide erau întregite de cele din sfera ideologică. Planurile de colaborare ideologică (primul plan de acest gen a fost semnat în anul 1977, cu ocazia vizitei în România a lui Mihail Ziminain, secretar cu probleme ideologice al CC al PCUS) cuprindeau, printre altele, consultări pe diverse probleme între secțiile ideologice ale Comitetelor Centrale ale celor două partide, schimburi de propagandiști pentru expuneri pe teme de politică internă și externă (în ultimii ani numărul acestora ajunsese la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de colaborare ideologică (primul plan de acest gen a fost semnat în anul 1977, cu ocazia vizitei în România a lui Mihail Ziminain, secretar cu probleme ideologice al CC al PCUS) cuprindeau, printre altele, consultări pe diverse probleme între secțiile ideologice ale Comitetelor Centrale ale celor două partide, schimburi de propagandiști pentru expuneri pe teme de politică internă și externă (în ultimii ani numărul acestora ajunsese la 15 de fiecare parte, fiind cel mai amplu în cadrul schimburilor PCR și PCUS cu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
din Uniunea Sovietică (Academia de Științe Sociale de pe lângă CC al PCUS, Institutul de marxism-leninism, Muzeul central „V.I. Lenin” și Muzeul Revoluției din Moscova). Colaborarea era extinsă, de asemenea, asupra mijloacelor de informare ale celor două partide. Schimburile enumerate în sfera ideologică îmbrăcau o diversitate de forme: studii de documentare, participarea la mese rotunde, seminarii, simpozioane, prezentarea de expuneri, organizarea pe bază de reciprocitate a unor expoziții tematice. Dacă la schimburile menționate mai sus se adaugă și contactele realizate, de asemenea, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în mai mare măsură largile posibilități de dezvoltare în contactele pe linia organelor locale de partid”. S-a convenit, de asemenea, să se elaboreze măsuri pentru punerea în valoare a noilor rezerve în domeniul relațiilor de partid, în sfera colaborării ideologice, pentru folosirea mai activă a contactelor dintre oamenii de știință și creație. în acest sens s-a ajuns la înțelegerea de a se crea o Comisie mixtă de științe sociale, menită să contribuie la „adâncirea colaborării între cadrele din domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
tot mai pronunțate a României pe arena internațională, contactele la nivel înalt dintre cele două partide scad în intensitate. La sfârșitul lunii ianuarie 1989, are loc vizita la București a lui Vadim Medvedev, membru al Biroului Politic, secretar cu probleme ideologice al CC al PCUS, pentru semnarea Planului de colaborare ideologică dintre cele două partide pe anii 1989-1990. Evocând această vizită și convorbirile de aproape două ore purtate cu secretarul general al PCR, liderul sovietic scrie că „devenise clar că în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nivel înalt dintre cele două partide scad în intensitate. La sfârșitul lunii ianuarie 1989, are loc vizita la București a lui Vadim Medvedev, membru al Biroului Politic, secretar cu probleme ideologice al CC al PCUS, pentru semnarea Planului de colaborare ideologică dintre cele două partide pe anii 1989-1990. Evocând această vizită și convorbirile de aproape două ore purtate cu secretarul general al PCR, liderul sovietic scrie că „devenise clar că în vederile și pozițiile lui [ale lui Ceaușescu, n.n.] avusese loc
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
egalității în drepturi și răspunderii reciproce începute după aprilie 1985 „a schimbat imaginea despre conservatorismul sovietic”. în document se recunoaște că într-o serie de țări socialiste s-a ajuns la situația în care „societatea respinge instituțiile politice și valorile ideologice existente”, evidențiindu-se, în același timp, „complexitatea, caracterul tranzitoriu al perioadei actuale”, care demonstrează că partidele de guvernământ nu mai pot conduce în stilul vechi, iar noile „reguli ale jocului [...], căutarea consensului social nu există [...], treptat, pe măsură ce acest proces se
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
timp, evoluția rapidă a situației din unele țări socialiste europene (Polonia, RDG, Ungaria, Cehoslovacia) a trezit la București o stare de preocupare crescândă, exprimată în încercarea de a limita efectele acesteia asupra României. în expunerea „Cu privire la perfecționarea socialismului, a activității ideologice, politico-educative de dezvoltare a conștiinței revoluționare, de formare a omului nou, constructor conștient al socialismului și comunismului în România”, secretarul general al CC al PCR considera firești și necesare măsurile luate în unele țări pentru perfecționarea construcției socialiste, atrăgând, în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
însă atenția asupra faptului că, „exagerând unele greșeli și lipsuri din țările socialiste, unele tendințe lichidatoriste și reformiste, de dreapta, din aceste țări, precum și din unele partide comuniste și muncitorești, cercurile reacționare imperialiste au trecut din nou la o ofensivă ideologică”, la o politică de „defăimare și subminare a socialismului, la o politică de amestec în treburile interne și de destabilizare a țărilor socialiste”. Cu același prilej, liderul român combate teza „dezideologizării relațiilor internaționale”. “întreaga desfășurare a evenimentelor internaționale, realitatea, viața
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și pentru Sfântul Scaun. Plasarea discuției în zona contrafactuală este însă riscantă și ignoră conflictul profund existent între cele două entități cu vocație universalistă - Vaticanul și Uniunea Sovietică. Disputa nu cuprindea doar probleme de jurisdicție, ci avea și un aspect ideologic pronunțat: la 13 iulie 1949 apărea în Acta Apostolicae Sedis decretul Congregației Sfântului Oficiu de excomunicare a catolicilor înscriși în partide comuniste sau care acordă sprijin comuniștilor. Reprezentantul diplomatic al RPR în Italia raporta Centralei MAE că semnificația decretului trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
conflictele existente în relațiile Chinei și României cu Uniunea Sovietică au fost cel mai important factor extern în constituirea alianței sino-române. De-a lungul epocii Stalin, metodele Uniunii Sovietice de a-și impune controlul asupra răsăritului Europei erau în principal ideologice și politice. în epoca Hrușciov, acesta a realizat că nu trebuie și nu mai poate să continue în această manieră și a început să folosească mijloace economice pentru a-și menține controlul în estul continentului european și, aici, să acorde
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
După moartea lui Gheorghiu-Dej, principala cauză pentru care Gheorghe Maurer l-a nominalizat pe Ceaușescu în locul lui Dej a fost, din nou, faptul că „l-a considerat pe Ceaușescu îndeajuns de curajos ca să reziste rușilor”. După 1956, divergențele sovieto-chineze, atât ideologice, cât și naționale, au ieșit la iveală, confirmând bănuielile. Faptul a cauzat certuri aprinse între cele două părți, în două rânduri, cu ocazia conferinței de la București și apoi a conferinței de la Moscova, ținute în 1960. Ulterior, Uniunea Sovietică a mers
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
diplomatice ale Chinei cu Ghana și Indonezia au fost rupte succesiv, China solicitând ambasadei române să reprezinte interesele chineze în cele două țări și să aibă grijă de proprietățile Chinei de acolo. România a acceptat de îndată. Războiul Rece, divergențele ideologice și unanimitatea pe care le-a generat acesta au fost marele cadru în care au evoluat relațiile sino-chineze. Războiul Rece, început la sfârșitul anilor ’40, a împărțit lumea în două mari tabere. Alături de celelalte țări est-europene, România s-a înscris
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
un conflict care ținea de interpretarea ideologiei. Indiferent cum se priveau China și Uniunea Sovietică la momentul respectiv, înainte de sfârșitul anilor ’80, ceea ce China a aplicat pe plan intern a fost modelul social al URSS. Deși au existat întotdeauna divergențe ideologice între China și România, totuși ele au fost inferioare celor dintre China și alte state din blocul est-european, cu excepția Albaniei. în plus, în afară de sprijin moral, Albania ar fi putut cu greu să ofere Chinei și altfel de ajutor. Datorită concordanței
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și altfel de ajutor. Datorită concordanței cu China în ceea ce privește politica externă, România a putut oferi acesteia un sprijin uriaș în cadrul comunității internaționale. Acest ajutor s-a dovedit deosebit de important în anii ’60, când China avea de suferit atât din cauza problemelor ideologice, cât și din cauza izolării fără precedent pe scena internațională. Aparținând aceleiași tabere și având aceeași ideologie, contactele dintre cele două state în plan politic, economic și cultural erau din ce în ce mai intense. în afacerile externe, China și România cooperau și se susțineau
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
să se plaseze în continuare departe de Uniunea Sovietică și în relații strânse cu China; a fost o alegere motivată de interese naționale. Ca rezultat al Războiului Rece, ideologia constituia o parte semnificativă a relațiilor dintre statele socialiste. Sub aspect ideologic, România a făcut joc dublu. în cele mai multe probleme ideologice, în special acelea ținând de politica internă, precum lupta de clasă, revoluția proletariatului, dictatura proletariatului, teoria economiei socialiste, teoria partidului politic al proletariatului ș.a., România a urmat linia impusă de Uniunea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]