12,623 matches
-
și grupul lui din jurul revistei "New Verse". Forme și nuanțări particulare a luat în SUA unde și-a prelungit ecourile, sporadic, și după al doilea război mondial. Pe lângă inevitabilele excese anarhiste, suprarealismul "a exaltat o literatură-poezie"(G. Picon), o fluiditate lirică, o libertate asociativă, o dinamizare a metaforei, un gest al aventurii spirituale, care au lărgit și au adâncit sensibilitatea poetică a contemporaneității. În România, suprarealismul a fost teoretizat și practicat de revistele Alge și urmuz. Suprarealismul urmărea prin programul său
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
al doilea, Ibrăileanu stabilește, referindu-se la romanul contemporan, două tipuri mai răspândite, unul constând din prezentarea comportării eroilor, a faptelor lor, și altul constând din comentarea stărilor sufletești, altfel spus romanul narativ și romanul analitic, romanul epic și romanul liric sau romanul obiectiv și romanul subiectiv. Disociațiile lui Ibrăileanu între creație și analiză, bogat exemplificate, arată avantajele și dezavantajele celor două procedee, lămurind câteva din misterele capodoperei. Un volum de aforisme privitoare la conduita înțeleptului privind viața (1930) și un
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
pierdute. Până la plecarea sa definitivă la București (1938), Ionel Teodoreanu a scris aproape anual un roman, unele considerate inconsistente, fiind respinse de critică („Crăciunul de la Silvestri”, 1934, „Secretul Anei Florentin”, 1937), iar altele, scrise fie sub semnul unei fericite inspirații lirice („Lorelei”, 1935), fie sub acela al unor ambițioase tentative de înnoire („Arca lui Noe”, 1936). Ionel Teodoreanu este considerat un minunat evocator al vieții și gândirii copiilor și adolescenților, dar Garabet Ibrăileanu îl numea pe drept „scriitorul unei generații” (scriitorul
Ionel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297557_a_298886]
-
Streinu, își vor găsi ecou într-o măsură mai mică sau mai mare și în lirica românească din secolul XX și mai ales din perioada interbelică. În introducerea la antologia Literatură română contemporană, criticul va realiza o sistematizare a tendințelor lirice din această perioadă, a raporturilor în continuă schimbare dintre modernism și tradiționalism. Fără să-i minimalizeze pe ceilalți, poetul care se bucura de cea mai mare considerație este, și pentru Vladimir Streinu, Tudor Arghezi, a cărui creație a comentat-o
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
Tarja Soile Susanna Turunen Cabuli (n. 17 august 1977, Kitee) este o soprană lirică, compozitoare și pianistă finlandeză care a obținut notorietate pe plan internațional ca solistă a formației de metal simfonic Nightwish, alături de care a cântat între 1996 și 2005. Ulterior ea și-a făcut debutul discografic pe plan independent și a lansat
Tarja Turunen () [Corola-website/Science/297560_a_298889]
-
plan internațional până în toamna anului 2009. Cel mai recent album al interpretei poartă numele "What Lies Beneath" (2010), iar campania sa de promovare aferentă s-a încheiat în martie 2012. Profilul vocal al Tarjei Turunen se încadrează în categoria sopranelor lirice, iar întinderea sa vocală măsoară aproximativ trei octave. Glasul său a fost caracterizat drept „puternic și emotiv”, iar Tarja este recunoscută pentru tehnicitatea impresionantă cu care interpretează atât metal, cât și muzică clasică. Tarja Soile Susanna Turunen s-a născut
Tarja Turunen () [Corola-website/Science/297560_a_298889]
-
Temptation piesa principală de pe EP-ul formației Within Temptation, "Paradise (What About Us?)", lansat pe 27 septembrie. În adolescență Tarja a cântat compoziții specifice mezzo-sopranelor dramatice, însă după mulți ani de studiu interpreta a dobândit tehnica vocală necesară unei soprane lirice. Întinderea sa vocală măsoară aproximativ trei octave, iar din cauza faptului că în tinerețe repertoriul său era destinat unei mezzo-soprane, Tarja are o „voce destul de gravă pentru o soprană”. Turunen a declarat că la începutul colaborării cu formația Nightwish a fost
Tarja Turunen () [Corola-website/Science/297560_a_298889]
-
Strofele pot avea și 5, 4 și 6 versuri, ca în exemplul următor: În rondel, refrenul joacă un rol primordial, în special din momentul în care acesta devine perfect autonom și se detașează de muzică. Originalitatea și subtilitatea acestui gen liric țin în mare parte de variațiile de sens operate de poet asupra grupului de cuvinte care revine de mai multe ori în poem. Acest procedeu este cunoscut sub denumirea de antanaclază (repetiție a unui cuvânt folosit succesiv cu alte sensuri
Rondel () [Corola-website/Science/297583_a_298912]
-
român, poet, romancier, prozator, director de teatru, jurnalist și publicist, academician, laureat al Premiului Herder. A fost și continuă să fie controversat din cauza atitudinii politice reflectate în parte din literatura sa. și-a început cariera literară ca gazetar și poet liric, a devenit un militant activ de stânga, romancier angajat după război, în primii ani ai puterii populare. Ulterior a scris proză realistă, naturalistă, marcată însă de un lirism specific. A reînceput să scrie poezie în ultimii ani ai vieții. Romanul
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
poeți contestatari din București. Nota comună a acestor tineri, sensibilizați de război și dezamăgiți de vechile tehnici poetice, era spiritul de contestație manifestat în toate domeniile, printr-o negație energică, juvenilă, a valorilor admise de școală. Poemul devine o confesiune lirică legată de întâmplările imediate și animată de limbajul străzii. Ce s-a întâmplat cu această generație de scriitori, se știe. Unii au dispărut de pe scena vieții literare sub tăvălugul realismului socialist, alții au reapărut după două decenii de tăcere, și
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
că ceea ce ar deosebi proza de poezie ar fi dreptul acesteia din urmă la o mai mare ambiguitate. Dar ambiguitatea, [...] care garantează crearea unei opere deschise, nu este posibilă numai în poezie [...] și cu atât mai puțin numai în poezia lirică. Aș spune chiar dimpotrivă, adăugând că oniricul și liricul se află într-o relație de suspiciune reciprocă. După părerea mea, poezia, mai exact atitudinea lirică în fața obiectelor din realitate, ține de dorința de cunoaștere imediată, prin exclamație chiar [...], de tendința
Onirism () [Corola-website/Science/297610_a_298939]
-
deschise, nu este posibilă numai în poezie [...] și cu atât mai puțin numai în poezia lirică. Aș spune chiar dimpotrivă, adăugând că oniricul și liricul se află într-o relație de suspiciune reciprocă. După părerea mea, poezia, mai exact atitudinea lirică în fața obiectelor din realitate, ține de dorința de cunoaștere imediată, prin exclamație chiar [...], de tendința de apropriere a lumii din jur cu ajutorul aproape magic al metaforei. [...] Poetul liric e robul metaforei, pentru că metafora e aceea care concentrează realitatea, „înghite” timpul
Onirism () [Corola-website/Science/297610_a_298939]
-
o relație de suspiciune reciprocă. După părerea mea, poezia, mai exact atitudinea lirică în fața obiectelor din realitate, ține de dorința de cunoaștere imediată, prin exclamație chiar [...], de tendința de apropriere a lumii din jur cu ajutorul aproape magic al metaforei. [...] Poetul liric e robul metaforei, pentru că metafora e aceea care concentrează realitatea, „înghite” timpul și accelerează viteza versului. Citindu-l pe Dimov, sare de la început în ochi lipsa metaforelor. Dimov descrie, enumeră, inventariază, și de aceea are nevoie de tot mai mult
Onirism () [Corola-website/Science/297610_a_298939]
-
evoluția artistică a lui Alecsandri se pot distinge cel puțin trei momente, trei vârste aflate în deplină corelație cu epoca plină de transformări prin care trece societatea românească a acelor timpuri. Debutul său stă sub semnul unui romantism tipic, entuziast, liric ("Buchetiera de la Florența", "Doine și lăcrimioare") dar și al unei necruțătoare critici a ridicolului social în piesa "Iorgu de la Sadagura" sau în ciclul "Chirițelor". Acest romantism tipic, caracteristic literaturii române din perioada pașoptistă, are în literatura lui Alecsandri cea mai
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
tragice născute de interacțiunea dintre epoci, de ruptura dintre ele. Alecsandri începe să publice pasteluri în 1868, în diverse numere ale "Convorbirilor literare". Astfel de încercare de obiectivare a viziunii sunt pastelurile lui Alecsandri. Pastelul este o specie a genului liric cunoscută - în această formă - numai în literatura română, creată și dusă la celebritate de Alecsandri însuși, într-un ciclu de versuri care i-a dat numele: "Pasteluri", publicate în revista Convorbiri literare, în cea mai mare parte între 1868 și
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
cu Filarmonica sau cu Orchestra Radio. A fost invitat frecvent la Operele din Chișinău, Skopje, Novi-Sad, pentru ca în 2003 să preia postul de dirijor și cel de director artistic la Opera din acest oraș. Atras prioritar de partiturile destinate teatrului liric, a abordat însă și repertoriul simfonic și vocal-simfonic, fiind aplaudat, de-a lungul deceniilor, atât în spectacole susținute în țară, cât și pe podiumul filarmonicilor noastre, precum și la pupitrul Orchestrei Radio, alături de care a realizat, între altele, concertul extraordinar la
Ion Iancu () [Corola-website/Science/297621_a_298950]
-
în opoziție cu principala grupare Național-Liberală. În paralel, începe să contribuie la cotidianul de stânga "Adevărul". În 1928 publică "Hanul Ancuței", o lucrare remarcabilă aparținând perioadei de maturitate a scriitorului, care cuprinde nouă povestiri, îmbinare măiastră a genului epic și liric. Între 1927 și 1930 a fost Venerabilul Lojii masonice ieșene „Dimitrie Cantemir”, iar din 1932 al Lojii „Moldova”, din același orient. Între 1930 și 1935 a îndeplinit următoarele demnități masonice: „Mare Maestru Adjunct al Marii Loji Naționale din România (MLNR
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Vianu susține că Sadoveanu nu a folosit descrierea numai pentru rolul ei estetic, ea fiind des prezentată într-o manieră impresionistă, primind un rol specific, chiar discret, în cadrul operelor, servind la elaborarea acțiunii. Tradiționalistul Garabet Ibrăileanu, referindu-se la scrierile lirice despre natură ale lui Sadoveanu, a declarat că scriitorul a reușit să „depășească natura”. La polul opus, modernistul Eugen Lovinescu s-a opus cu fermitate descrierilor unor peisaje primordiale, considerând că, deși a adoptat ideologia realistă, rivalul său era prea
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
1884). Îl cunoaște pe I. L. Caragiale, căruia îi consacră un admirabil portret. Face cunoștință cu V. Alecsandri (era pentru prima oară când observam de aproape acel izvor limpede de lăcrămioare și mărgăritare, pe artistul de frunte al pastelelor, pe marele liric al lui ) și cu Titu Maiorescu, citind în 1886 la cercul de la Convorbiri nuvela . Din 1885, scriitorul va publica la ziarul "Drepturile omului", iar mai târziu la "Literatură și știință", revistă condusă de C.D. Gherea. Scriitorul ia parte, de asemenea
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
și arta neîntrecută a lui Caragiale, proza creatorului lui se înscrie în buna tradiție a nuvelisticii românești înregistreate până în acest moment, în ciuda unei interesante oscilații între diversele curente și metode literare. Interesat de linia melodică a folclorului românesc, temperamental un liric, scriitorul cultivă în același timp o proză realistă a observației vieții, cu o expresie crudă, adoptată ca formă de renunțare la formele idilice ale existenței. Delavrancea respinge „naivitățile romantice“, în numele unei preferințe pentru „autenticitatea“ naturalistă, care n-a dispărut nici
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
înscris pe coperțile a doua plachete de versuri - "Atlantic" (1950) și "Biografie pentru rândunele" (1952), „culese și imprimate de autor”, doar „pentru prietenii liberi”, în tiraje confidențiale ce n-au depășit 48 de exemplare de fiecare titlu - stă travestită creația lirică din exil a lui Alexandru Ciorănescu [...]" (Nicolae Florescu, 2000). În "Caietele de miezul nopții", Alexandru Busuioceanu semnalează volumul de versuri în limba spaniolă "Vision desperada" (Madrid, 1953), semnat José Domingo. Utilizând pseudonimul Alexandre Treize, Alexandru Ciorănescu a publicat la Paris
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
basului român Emil Crăsnaru. Spre sfârșitul vieții publică două volume "Amintiri" (1973) și "Portrete și siluete din lumea operei" (1983). Cariera artistică a lui Emil Marinescu, în posesia unui registru vocal întins de la tonalitățile dramatice la acelea ale unui tenor liric, reflectă un permanent neastâmpăr, o dorință, parcă tot timpul nesatisfăcută, de a peregrina de la un loc la altul în căutarea unui public nou, asemenea unui Minnesänger din evul mediu. Alături de Dimitrie Onofrei și Traian Grozăvescu, a fost unul din cei
Emil Marinescu () [Corola-website/Science/297651_a_298980]
-
simboliste, teme pe care le va dezvolta Ilarie Voronca. Presimțirea dadaismului e în aceea că, ocolind raporturile ce duc la o viziune realistă, poetul asociază imagini neînchipuit de disparate surprinzând conștiința. Tristan Tzara e un poet de o incontestabilă ușurință lirică, știind să radă cu aripile cea mai joasă proză: ”Sufletul meu e un zidar care se întoarce de la lucru/ Amintire cu miros de farmacie curată/Spune-mi servitoare bătrână ce era odată ca niciodată,/ Și tu verișoară cheamă-mi atenția
Literatura română avangardistă () [Corola-website/Science/297640_a_298969]
-
caracterizează prin abordarea tematică a unei realități bazate pe suprimarea conceptului de individualitate și pe încarcerarea lui într-un sistem globalizant, destructiv și restrictiv, având conexiuni multiple cu depresionismul francez și neorealismul american. ul are intenția de a depăși sfera liricului tradițional și de a include în conceptul de metaforă toate transferurile complete de termeni și de structuri vizionare, demonstrând că elementul negării tradiționalismului este un argument pentru credința ad litteram în capacitatea mitică a cuvântului poetic de a-și conține
Deprimism () [Corola-website/Science/297662_a_298991]
-
dinamice /dureroase, care își supune individualul prin absorbție. Această critică a formei apreciază forma prin raportare la obstacolele antiformale învinse, deci prin raportare la elementele anestetice reale transformate în materiale ale imaginației estetice. Deprimismul are intenția de a depăși sfera liricului tradițional și de a include în conceptul de metaforă toate transferurile complete de termeni și de structuri vizionare, demonstrând că elementul negării tradiționalismului este un argument pentru credința ad litteram în capacitatea mitică a cuvântului poetic de a-și conține
Deprimism () [Corola-website/Science/297662_a_298991]