12,874 matches
-
crăpa! Treizeci de boi abia de-l urnesc... Fantastic! Ce s-o alege de cetățile noastre? le căinează Vlaicu. Numai să apuce, zâmbește Ștefan mefistofelic și își freacă palmele. Aferim Mahomede! Aferim!... "Bine!... Minunat!... Fantastic!... Aferim!" îl atacă Stanciu. Nu pricep, te bucuri?! Cum să nu mă bucur?! izbucnește Ștefan. Greșeală peste greșeală... A pornit și-o să ajungă pe vipia lui Cuptor, că nu puteau veni, omenește, mai la toamnă, pe răcoare. Din aiasta se vede cât de mâniat e Mahomed
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mișcă, nu îndrăznește nimeni să ia cuvânt, numai frământă căciulile mormăind... Ștefan se încruntă, asprește glasul, repetă: Vă ascult!! Slo... slo... slobozește-ne Doamne... bolborosește un tânăr cu ochii albaștri. Ceee?!?! sare Ștefan ca ars, uluit de ce auzise, dar nu pricepea. Slo.. slo... slobozenie, mormăie voci înăbușite în căciulă. Să vă slobozesc?!?! De la oaste?!?!... strigă Ștefan, vânăt, cu fălcile încleștate de îi zvâcnea sângele în creieri. Ta... tarii!... Tatarii, Doamne!... Tatarii!... se vaicăre ei prinzând limbă. Ne ucid pruncii, Măria ta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rupi anteriul... Tace... Tăcere, lungă tăcere... Și, după un timp ce pare lui Ștefan fără sfârșit, se aude glasul lui Daniil, grav, solemn: Află dar! Nu vei fi biruit... dar nici biruitor nu vei fi!" Câteva clipe, Ștefan, aiurit, nu pricepe: Eu fierb... și sfinția ta mă pune să dezleg cimilituri... Cum vine aiasta? "Nici biruit... nici biruitor?" Nu înțeleg? Ori, ori! Nu te juca cu inima mea, că șoarece nu-s... și nici pisică nu ești! Daniil zâmbește blând și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
avusese grijă să smulgă steaua roșie, în cinci colțuri, ce îi trăda proveniența. Văd limpede, de parcă aș mai ține în mână acea jucărie adaptată, urgent, mersului istoriei, locul gol, urât, „cicatricea”, și realizez că băiețelul de patru ani, de atunci, pricepea exact necesitatea îndepărtării unui simbol devenit, peste noapte, inactual și indezirabil, semnificația gestului prin care se operase extracția „nasturelui” de metal. Se schimbase, încă o dată, administrația, regimul, orânduirea... * Când l-am văzut pentru prima oară pe unchiul Coca? Cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care, vituperând individualismul, ironiza pe inșii meschini ce fac dintr-o biată suferință personală (cauzată, de pildă - pilda o dădea chiar marele poet - de un cui în talpă) o tragedie universală. Mentorul meu ocazional bătea, cu alte cuvinte, șaua ca să priceapă iapa... Singurul care m-a înțeles atunci a fost tata, fire turbulentă, înclinată spre revoltă, gata să vadă peste tot și să combată nedreptatea. Nu mi-a făcut nici un reproș, a încercat să mă ajute deși știa că nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-i, în cele din urmă, acestuia anumite bănuieli. Încât, dintr-o dată, m-a întrebat, uitându-se cu tâlc la asistenta ce se învârtea în jurul lui, dacă știu să cânt. La început, n-am înțeles ce vrea să spună, apoi am priceput încotro bătea și, firește, nu i-am răspuns. O dimineață rea, mohorâtă, amestecându-se cu starea mea de boală, cu necazurile din acea perioadă și cu neșansa de a fi întâlnit un om nedelicat, un medic înăcrit de propria lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
am înregistrat mecanic că, în camera alăturată, sună telefonul, că mama ridică receptorul și că la celălalt capăt al firului e d-na P. Emoția din glasul mamei și micile ei exclamații m-au făcut însă să ciulesc urechea, am priceput că d-na P. îi comunica o veste foarte importantă, că s-a întâmplat ceva deosebit de grav. Convorbirea, strict informativă, a fost scurtă și peste câteva clipe mama, agitată și cumva nedumerită, a intrat în camera mea și mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fost prezentați, ne înțelegem de minune de o viață, alcătuim un cuplu armonios și fericit, părea să spună acel zâmbet. Am bănuit atunci ceva, am avut vreo presimțire, am îndrăznit să sper? Nu mai știu. Sigur e că, după cum am priceput, năucit, mult mai târziu, atunci, la logodna sau la nunta lui Jeni, am stat la masă cu modelul, cu arhetipul propriei mele căsnicii. * Luni, 17 septembrie 1990. Ziua de naștere a mamei. Dacă ar fi trăit, azi ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mai mult: să-l lăsăm să facă, de fapt, el mai toată treaba noastră (a creatorilor n.n. V.Cr.), noi dându-i doar ideea, așezându-l pe direcția de zbor; oferindu-i fraza de început sau un scurt rezumat; chiar nu pricepi că eu am lansat deja romanul-pilulă? O ții pe limbă și o sugi; salivația te privește... Iată începutul unui roman pe care oricine poate să-l continue, să-l umple cu mici întâmplări banale, până la sfârșit, dat și el din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
minciună... Orice cititor, cu condiția de a fi un cunoscător relativ bun al operei lui V.Cr., poate deveni coautorul, editorul romanului genial, reproducând pasajele potrivite. La început, desigur, nu se va înțelege nimic, după cum nici cei de la vamă nu vor pricepe o iotă citind de pe liste cu glas tare, stupefiat... Mersul la cinema cu Jeni... La cules de jir cu școala... Plimbarea cea mai lungă prin Clujul studenției... La „Patria” vizionând, cu tanti Tony și Doina, Umbrelele din Cherbourg etc. etc.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Doamne! Slavă Ție! Mă duc din nou la ghișeu și dau pașaportul, invitația unde mergeam și bilețelul completat. Se uită în ele, se uită la mine, eu la ei, mă întreabă în limbă străină, le dau de înțeles că nu pricep, apoi îmi vorbește românește. Le răspund sincer la toate întrebările. De 3 ori m-au întrebat aceleași întrebări, le-am spus. Nu știu ce mai voiau de la mine, păcătoasa, ca încurc și eu lumea asta modernă!? Mă priveau și vorbeau în limba
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
tablă. Doi cai trăgeau în ham de un proțap cu care învârteau roata. Cupele pline se deșertau automat într-un jgheab de unde apa aluneca pe canalele care împânzeau toată grădina. Omul care deținea grădina de zarzavat (Neculai Bulgarul), era bine priceput la toate muncile necesare funcționării roții de scos apă, la construirea vadurilor pentru aducerea apei unde voia să ude, cât și la semănarea și îngrijirea tuturor răsadurilor de zarzavaturi. Acest specialist harnic și foarte bun la suflet, era un bulgar
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
V-VIII în Râmnicelu, mămica îi ajuta la matematică. Era de 65 de ani, atâta timp trecut, în care nu s-a mai gândit la tabla înmulțirii în viața ei atât de zbuciumată, cu grija a opt copii. Totuși, se pricepea să facă aducerea fracțiilor ordinare la același numitor, să facă adunarea, scăderea și împărțirea fracțiilor ordinare.. . Și fiindcă am ajuns să scriu despre astfel de probleme, voi face însemnarea că dintre cei opt copii ai soților Vasile și Iordana Picoș
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a trebuit să se așeze la pat, iar soțul a chemat cu grabă pe mama lui, care locuia aproape, care și-a dat seama despre ce este vorba. Aceasta, fără să-și vadă nora, a chemat „moașa”, o țărancă bătrână pricepută la astfel de cazuri. Și așa, în ziua de miercuri 18 iunie a anului 1922 am venit pe lume. După cum am înțeles mai târziu, tata nu prea se vedea acasă când mama aducea pe lume câte un pui de om
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
fiu când voi fi mare, întrebare la care eu cu părul ciufulit, cu îmbrăcămintea prăfuită, cu mâinile și gura pătate de strugurii negri, am răspuns țanțoș: „Vrau să fiu domn” (domn însemna învățător). Toți au făcut haz, dar eu am priceput abia acasă, după ce mămica mi-a explicat plângând, ce rușine i-am făcut. Tanti Florica a făcut mult haz de „potrivirea” dintre ținuta și afirmația mea: „vreau să fiu domn”. Clasa I-a am început-o cu domnul Tănăsescu, un
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
teza de aritmetică, pe care nu-l cunoșteam, a copiat de la mine tot ce am scris. Profesorul Apriotesei, supraveghetor ls examen, mi-a zis: „Crezi că dacă ai venit la seminar trebuie să faci milostenie”? Târziu, în cursul anului am priceput rostul celor spuse de profesor. „Colegul” era din oraș, profesorul îl cunoștea bine că era foarte slab la matematică, și că nu poate rezolva astfel de probleme. LA SEMINAR Pentru părinții mei admiterea mea la seminar a fost o minune
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
la depozitul de cherestea din port și am luat material. Banii n-ar prea fi ajuns dacă suma n-ar fi fost completată de Comitetul școlar județean, deschis spre lucrurile de bine. șipcile au fost fasonate de Vladimir Culic, gospodar priceput la tâmplărie, iar stâlpii au venit bucată cu bucată de la săteni, fiecare renunțând la câte un salcâm pentru această lucrare. Steluța, după definitivat, a fost trimisă la Predeal, la cursurile de străjerie, urmând să primească și funcția de comandant
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ceva mai multă dragosteă Noi studiem locuitorii dar și ei ne studiază foarte amănunțit. Dorim să ne judece cu înțelegere. Când ai căpătat încrederea oamenilor ai căpătat totul. Sătenii ne caută, așteaptă de la noi deslegarea unor probleme personale. Cât ne pricepem, spunem. și nu avem aici în sat nici un proces la judecătorie. I-am convins pe oameni să cânte cu inima și nu cu paharul șiĂAsta-i. Au mai întârziat pentru o gustare și pentru alte vorbe și, la sfârșit, ne-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
pământului și aștept să citesc cărțile refugiilor contemporane. Sunt proaspete dureri adăugate în cartea părinților, a mamei, singuratică și mereu îndurerată bunică, o candelă luminând Speranță, Înțelegere, Dragoste. Țin pe mâini, moștenire greu de înțeles de cine nu știe să priceapă, frânturi de existență. Prea puțin pentru discursul politic, prea puțin pentru teoretizări istorice. Abur de bucurie și tristeți, viața părinților mei, viața părinților tăi, Cititorule, dincolo de caietele scrise, dincolo de cuvintele spuse, se apleacă sub greutatea tăcerilor, a nespusului. și abia
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cameră, unde spuneam bancuri cu Bulă și râdeam pe săturate. Câte un primar mai fricos ne atenționa atunci când bancurile deveneau politice: Aveți grijă că pereții au urechi! Amuțeam cu bancul încă nespus, privindu-ne unii pe alții. Colega mea se pricepea puțin la pantomimă și ne oferea un mini-spectacol mut, care stârnea hohote uriașe de râs. Dimineața la ora șapte și jumătate trebuia să fim în sala de ședință. Într-o dimineață, eu și primărița ne-am trezit după ora nouă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
oameni, se luau declarații scrise și se stabileau sancțiuni. Cea mai gravă sancțiune era excluderea din partid, care era urmată de începerea urmăririi penale. 96 Tovarășul Negru, poreclit Omul Negru, nutrea o simpatie deosebită pentru Rucsanda, învățătoarea cea nurlie și pricepută în a da informații și a reclama, dar și mai pricepută la pregătirea unor mese îmbelșugate. În curtea casei sale avea un grătar uriaș, care prindea viață la venirea musafirilor. Fripturile erau stropite din belșug cu vin vechi, nohan și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
gravă sancțiune era excluderea din partid, care era urmată de începerea urmăririi penale. 96 Tovarășul Negru, poreclit Omul Negru, nutrea o simpatie deosebită pentru Rucsanda, învățătoarea cea nurlie și pricepută în a da informații și a reclama, dar și mai pricepută la pregătirea unor mese îmbelșugate. În curtea casei sale avea un grătar uriaș, care prindea viață la venirea musafirilor. Fripturile erau stropite din belșug cu vin vechi, nohan și cu țuică tare de prune. Avea o rețetă secretă de pregătire
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a intra în curtea școlii. Ținând copilul de mână, am intrat în clasă. Sub catedră și pe aceasta erau o mulțime de „mărțișoare”, pe care învățătoarea încă nu apucase să le ducă în portbagajul mașinii. 100 TOATĂ LUMEA FURA Nu mă pricepeam la agricultură câtuși de puțin și de câte ori aveam puțin timp mai citeam câte o carte despre plantele care se cultivau în acea zonă de deal, pentru a mă familiariza cu termenii și a nu face gafe atunci când eram obligată să
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
fi nici un motiv pentru care să nu poată fi primit în partid, conform statutului. Am stat mult de vorbă despre problema care-l frământa și despre multe altele, iar într-un târziu a plecat. Eu am rămas confuză. Nu puteam pricepe la ce i-ar folosi unui preot să fie membru de partid. Aproape toți intelectualii voiau să fie membri de partid pentru a putea accede la diferite posturi de conducere. Nu puteai să ai o funcție administrativă de conducere fără
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și îl făcea să stea pe loc în poarta lui. Femeia lui, tanti Ana, era obeză. Se mișca foarte puțin. Nea Voineac îi punea pe masa de lângă ea tot ce avea nevoie pentru prepararea hranei. Așa obeză cum era, se pricepea de minune la pregătirea porcului, a pastramei de oaie, iar 164 plăcintele poale-n brâu cu brânză de vacă amestecată cu brânză de oaie, pe care le ungea cu smântână, când le scotea din cuptor, erau minunate. Nu mă prea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]