12,321 matches
-
pentru a face paralele cu evenimentele și situațiile contemporane 97. Se adresa adeseori Academiei Române de Științe și de mai multe ori întrunirilor cu caracter social. Chiar și detractorii recunoșteau că "dacă nu este citit, este cu siguranță ascultat". Iorga a profitat foarte mult de pe urma talentului său oratoric. Tudor Vianu considera că Iorga avea un "talent retoric par excellence"98. În anii '30, pe măsură ce criza europeană se adîncea, vorbea cu regularitate la radio 99. Corespondența lui Iorga este imensă, a scris peste
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aveau efect. Comportamentul lui Iorga a fost întotdeauna dincolo de orice reproș; trăia modest, în stil spartan și părea insensibil la lux. Dar naivitatea sa politică îi submina cruciada morală; Aristide Blank, Regele Carol al II-lea și asistenții săi au profitat cu toții de acest lucru. Deoarece Iorga nu era atras de cîștigarea banilor pe căi necinstite, a trebuit după 1900 să conducă examene de bacalaureat și nu s-a vîrît niciodată în mașinațiuni murdare de dragul banilor 125. Doamna Catinca se ocupa
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui de valorile secolului al XIX-lea, discreditarea adusă intelectualității, toate acestea erau cu totul altceva. În mijlocul acestei tragedii, Iorga a întrevăzut și unele perspective. În ciuda profundei sale aversiuni față de război, el scria că România trebuie să fie gata să profite de ocazie ca să-și afirme "drepturile naționale"7. Și era îngrijorat de Franța și Serbia. "Franța nu trebuie să piară!", pentru că aceasta ar însemna o catastrofă morală pentru omenire. România trebuie să ajute Franța, fie și printr-un simplu gest
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
el acasă de ofițerii care treceau în misiune prin Iași relatînd aceleași lucruri. Apoi Iorga s-a ridicat și a răspuns, explicîndu-i că este conștient de tot ce se petrecea și că revoluția rusă deschisese porțile în fața anarhiei. Germania va profita cu siguranță de situație. Era conștient de marile defecte ale guvernului Brătianu, dar, și aici Iorga și-a ridicat glasul ca și cum ar fi vrut să fie auzit acolo unde se săpau tranșeele: Dar nu-mi pasă cine poartă stindardul țării
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
-și că Maniu a înfăptuit marele act de la Alba purtînd o uniformă militară de ostaș demobilizat 122. Visul național al românilor se împlinise. Iorga fusese desigur unul dintre arhitecții principali ai lui. Avea acum să se repeadă la București ca să profite de oportunitățile uluitoare așa cum făceau toți cei de la Iași? Prin noiembrie și decembrie, nici o persoană importantă nu mai rămăsese la Iași. Politicienii regimului plecaseră. Așa cum remarca Iorga, Iașul devenise un oraș liniștit de provincie. Dar Iorga nu era politician. El
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fost instituită legea marțială. Brutalitatea măsurilor poate fi pusă pe seama lui Vaida. Dar admiterea radicalismului comunist era de neconceput. Au apărut proteste radicale din partea dreptei radicale, sincere și energice, dar neconstructive. În România, ca aproape pretutindeni în Europa, dreapta a profitat politic de Depresiune (cu excepția unor locuri îndepărtate ca Serbia sau Grecia). Va fi semnalul ieșirii în stradă pentru Legiune. Întrucît legionarii îi vor lua viața lui Iorga, să aruncăm o privire mai îndeaproape asupra lor. Singura mișcare fascistă fondată sub
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și posteritatea lui critică (București, 1943, p. 210), Lovinescu comenta: "Ce jalnic exemplu de critică literară!" Dar Iorga își va continua atacurile împotriva lui Arghezi cu o violență neostoită. Tudor Arghezi i-a ripostat lui Iorga într-un mod meschin. Profitînd de antisemitismul prevalent în 1937, el a reprodus (în "Biletele lui de papagal") afișul electoral în care Iorga apela la electoratul evreiesc. El a scris numele lui Iorga cu caractere ebraice, apoi de la coadă la cap în alfabetul românesc (latin
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Ofereau vreo soluție "socialismul arhanghelic" și "Noul naționalism" al Legiunii (care aveau la bază insolubila frustrare)? Dețineau vreun răspuns "liberalismul" și industrializarea forțată (de pe urma căreia, ca să-l parafrazăm pe Banuel, numai "o burghezie lipsită de farmec și de discreție" a profitat), suportată de 80% din populație (țărănimea)? Acest liberalism avea să se transforme ulterior în "neoliberalismul" de tip fascist al Dictaturii Regale. În ciuda marilor lui eforturi, cea mai importantă contribuție a lui Iorga la politica țării sale a fost faptul că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
război. S-a căsătorit cu o nemțoaică înstărită, căreia i-a povestit cum "comuniștii au ucis-o pe biata lui soție...", comițînd conștient delictul de bigamie, întrucît știa că aceasta este în viață și închisă. Cu averea soției sale a profitat de posibilitățile oferite de Miracolul Economic din Germania postbelică și a devenit foarte bogat. În toți acești ani, s-a lăudat deschis față de numeroși români demni de crezare (care mi-au relatat vorbele sale) că el a fost cel care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
s-a cufundat pe tot parcursul vizitei în Arhivele Regale, ieșind la suprafață doar ca să se întoarcă la București. "Olteanul acela viclean (ambasadorul român) m-a ascuns în Arhive", spunea Iorga, "dar m-am folosit din plin de ocazie! Am profitat frumos în folosul istoriei." Șeicaru, op. cit., pp. 85-87 44 "Noua Școală" ("Noua Școală de Istorie") urma să fie o încercare a istoricilor mai tineri de a introduce o versiune mai puțin romanțată în istoriografia română 45 Iorga explica în fața unui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
partizană condusă de comuniști. Rezistența antifascistă a fost, În realitate, una dintre taberele unui conflict civil, a cărui amintire s-a estompat fericit din memoria italienilor În deceniile următoare. În Europa de Est, situația era și mai complicată. Slovacii și croații au profitat de prezența nemților pentru a Înființa state teoretic independente, conform proiectelor de suflet ale partidelor separatiste din perioada antebelică. În Polonia, germanii nu aveau nevoie de colaboratori, dar mai la nord - În țările baltice și chiar În Finlanda - Wehrmachtul a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aveau nevoie de colaboratori, dar mai la nord - În țările baltice și chiar În Finlanda - Wehrmachtul a fost Întâmpinat favorabil la Început, ca o alternativă la ocupația și absorbția de către Uniunea Sovietică. În special ucrainenii au făcut tot posibilul să profite de ocupația germană de după 1941, pentru a căpăta mult visata independență, iar teritoriile din estul Galiției și vestul Ucrainei au fost scena unui conflict civil sângeros Între partizanii ucraineni și polonezi, care se opuneau atât naziștilor, cât și sovieticilor. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unele locuri, imaginară. „Colaboraționismul” era Însă cu totul altceva. Colaboraționiștii puteau fi identificați și execrați. Erau cei care lucraseră sau se culcaseră cu invadatorii, care trecuseră de partea naziștilor sau a fasciștilor, care urmăriseră din oportunism avantaje politice și economice, profitând de război. Uneori, ei reprezentau o minoritate națională, religioasă sau lingvistică și, ca atare, erau deja disprețuiți sau temuți din alte motive. Deși „colaboraționismul” nu exista ca delict, neavând o definiție legală și o pedeapsă corespunzătoare, colaboraționiștii puteau fi acuzați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Brasillach din ianuarie 1945, de la Paris - au stârnit protestele unor partizani de bună-credință, precum Albert Camus, care considera nedrept, dar și imprudent să ucizi oameni pentru opiniile lor, oricât de Înspăimântătoare. În schimb, oamenii de afaceri și Înalții oficiali care profitaseră de pe urma ocupației nu au avut prea mult de suferit, cel puțin nu În Europa de Vest. În Italia, Aliații au insistat ca Vittorio Valletta de la Fiat și alții ca el să fie lăsați În pace, În ciuda asocierii lor notorii cu autoritățile fasciste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
insistat În special asupra importanței familiei, o temă creștină cu implicații politice semnificative Într-o perioadă În care nevoile familiilor monoparentale, fără locuințe și mijloace de subzistență, erau mai mari ca niciodată. Astfel, partidele creștin-democrate erau ideal plasate pentru a profita de fiecare aspect al situației postbelice: dorința de stabilitate și siguranță a zilei de mâine, speranța schimbării, absența alternativelor tradiționale de dreapta și nădejdea pusă În stat - pentru că, spre deosebire de politicienii catolici din generațiile precedente, liderii partidelor creștin-democrate, precum și mai tinerii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
entuziasm invitația franco-britanică din 4 iulie. Chiar a doua zi, Klement Gottwald, prim-ministru și lider al Partidului Comunist Cehoslovac, a fost convocat la Moscova și instruit să se prezinte la Întâlnirea de la Paris. Dar ordinele erau clare: trebuia să profite de prezența sa la conferință ca să demonstreze „caracterul inacceptabil al planului anglo-francez, să Împiedice adoptarea unei decizii unanime și apoi să părăsească dezbaterile, antrenând cât mai mulți reprezentanți ai altor țări”. Patru zile mai târziu, Stalin s-a răzgândit. Lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
experiențelor locale și evitând standardizarea programelor de reconstrucție, Washingtonul a renunțat, de fapt, la o parte din speranțele sale de integrare a Vestului, cel puțin pe termen scurt. Fiindcă ERP nu a fost parașutat În vid. Europa Occidentală a putut profita de ajutorul american pentru că era, de secole, o regiune cu proprietate privată, economie de piață și (cu excepția anilor din urmă) entități politice stabile. Dar tocmai din acest motiv, Europa de Vest trebuia să se conducă singură și nu putea renunța la această
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din clipa În care Uniunea Sovietică a recuperat teritoriul pierdut după iunie 1941. Stalin, pe de altă parte, vedea În deschiderea cu Întârziere a celui de-al doilea front (vestic) o stratagemă a Aliaților, pentru a istovi Rusia și a profita apoi de sacrificiile sale. Pacturile și acordurile dinainte de război ofereau fiecărei părți dovada neseriozității celeilalte; singurul lucru care le unea era inamicul comun. Această suspiciune reciprocă explică acordurile din timpul războiului și Înțelegerile la care au ajuns cele trei mari
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sale internaționale. Timp de multe decenii, rușii, chiar mai mult decât francezii, au continuat să vadă În Germania principala amenințare 9. și atunci, ce voia Stalin? Anticipând răcirea relațiilor cu Vestul, Încerca să-și valorizeze la maximum câștigurile și să profite de fragilitatea Occidentului. Dar nu e deloc sigur că avea o strategie mai amplă. După cum conchide Norman Naimark, istoricul ocupației sovietice În estul Germaniei, „sovieticii acționau sub impulsul evenimentelor concrete din zonă, nu conform unui plan prestabilit sau imperativelor ideologice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
motorizate și bine Înarmate). Desigur, pentru contemporanii din Vest, calculele sovietice nu erau transparente, nici măcar pentru cei care vedeau pragmaticul circumspect din Stalin. Însă Molotov spune cu siguranță adevărul când sugerează În memoriile sale că Uniunea Sovietică era gata să profite de situațiile prielnice, dar nu dorea să riște pentru a le crea: „Principiul nostru e acțiunea ofensivă, pe cât posibil, iar dacă nu, expectativa”. Stalin Însuși, se știa, nu agrea riscul: ceea ce Îi face pe unii analiști să deplângă faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
adversari”. După războiul ucigător Împotriva unei Germanii excesiv de puternice În inima continentului european, Învingătorii au fost, paradoxal, complet incapabili să formuleze acorduri postbelice care să mențină colosul german la pământ și au sfârșit prin a și-l Împărți pentru a profita separat de vigoarea lui recăpătată. Devenise limpede - mai Întâi pentru britanici, apoi pentru americani, cu Întârziere pentru francezi și În cele din urmă pentru sovietici - că termenii dezbaterii trebuiau schimbați: ca să nu mai fie o problemă, Germania trebuia să devină
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai aveau de ce să se teamă. Armata Roșie era de partea lor, Împotriva partidelor „burgheze”. După cum declara generalul sovietic Biriuzov, „nu aveam dreptul să stăm cu mâinile În sân când poporul bulgar lupta să strivească năpârca”. Dacă În Bulgaria partidul profita de o rusofilie străveche 1, În România poziția comuniștilor era și mai precară. Deși Uniunea Sovietică a restituit României nordul Transilvaniei (cedat sub presiune Ungariei În 1940), Stalin nu intenționa să returneze Basarabia sau Bucovina, ambele incluse În URSS, și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vara anului 1947 să decline, la cererea Moscovei, ajutorul oferit prin Planul Marshall. Pe scurt, Stalin n-avea nici un motiv să se plângă de Cehoslovacia. Cu toate acestea, În februarie 1948 comuniștii au orchestrat la Praga o lovitură de stat, profitând de demisia imprudentă a miniștrilor necomuniști (din motivul credibil, nedemonstrat, că poliția fusese infiltrată de comuniști), pentru a obține controlul asupra țării. Lovitura de stat de la Praga a avut o importanță enormă, tocmai pentru că s-a produs Într-o țară
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Pe parcursul celor 11 luni, Aliații occidentali au trimis 2,3 milioane de tone de alimente cu 277.500 de zboruri ce au costat viața a 73 de piloți din Forțele Aliate. Stalin a vrut să forțeze Vestul să părăsească orașul (profitând de faptul că protocoalele de la Potsdam nu garantau În scris Aliaților accesul terestru În Berlin) ori să renunțe la planul unui stat vest-german distinct. Scopul real al lui Stalin era cel din urmă - pentru el, Berlinul a fost dintotdeauna o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a simplificat În timpul războiului, devenind cel dintre stăpân și sclav: Germania exploata la maximum pământul și oamenii pentru a-și susține efortul militar. După 1945, Uniunea Sovietică n-a făcut decât să preia frâiele, anexând Europa de Est la propria economie și profitând de ea fără milă. Uniunea Sovietică a cerut reparații Ungariei și României, ca foste aliate ale lui Hitler. Aceste reparații, precum și cele luate În natură din zona sovietică a Germaniei nu compensau pierderile Rusiei, dar au Însemnat sacrificii substanțiale pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]