12,814 matches
-
Hurry, care i-a urmat în funcția de portar al Congresului. Clopotul a fost tras și la aniversarea unui an de la declararea independenței, la 4 iulie 1777. După înfrângerea lui Washington în bătălia de la Brandywine la 11 septembrie 1777, capitala revoluționară Philadelphia rămăsese expusă atacurilor britanice, iar orașul s-a pregătit pentru acestea. Clopotele se puteau topi pentru fabricarea de muniție și localnicii s-au temut că Clopotul Libertății, precum și alte clopote, ar putea avea această soartă. Clopotul a fost dat
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
(sau A treia bătălie de la Ushant sau Bătălia din 13 prerial anul 2 sau Lupta din Prerial) a fost o bătălie navală între Marea Britanie și Franța revoluționară, în care navele britanice au incercat sa oprească un convoi de nave venind din SUA către Franța. Atât Marea Britanie cât și Franța au susținut că au ieșit învingătoare: Marea Britanie prin a captura sau scufunda șapte nave franceze fără a pierde
Gloriosul 1 iunie () [Corola-website/Science/321538_a_322867]
-
din Smolensk. Mama, Smaragda Dimitrievna Antipova, provenea dintr-o familie greco-sârbă din Reni. În 1902 familia s-a mutat în Tighina. După terminarea liceului în 1917, Pavel a plecat la Petrograd pentru a urma Dreptul. Aici a intrat în mișcarea revoluționară rusă, sub numele de Tcacenco. A participat la mișcările revoluționare din februarie și octombrie. La sfârșitul anului 1917 revine acasă pentru a propăvădui cauza comunistă. După Unirea Basarabiei cu România, este ales în octombrie 1919 secretar al comitetului comunist din
Pavel Tcacenco () [Corola-website/Science/321542_a_322871]
-
greco-sârbă din Reni. În 1902 familia s-a mutat în Tighina. După terminarea liceului în 1917, Pavel a plecat la Petrograd pentru a urma Dreptul. Aici a intrat în mișcarea revoluționară rusă, sub numele de Tcacenco. A participat la mișcările revoluționare din februarie și octombrie. La sfârșitul anului 1917 revine acasă pentru a propăvădui cauza comunistă. După Unirea Basarabiei cu România, este ales în octombrie 1919 secretar al comitetului comunist din Chișinău, iar apoi al organizației regionale de partid. Stabilește contacte
Pavel Tcacenco () [Corola-website/Science/321542_a_322871]
-
Asemenea picturii, și sculptura secolului al XX-lea a trecut prin transformări revoluționare. În urma nenumăratelor influențe noi s-au născut stiluri noi, s-au folosit teme și materiale noi, rezultând creații de o varietate și forță uluitoare. Începând de la renascentismul italian până la începutul secolului al XX-lea se așteaptă din partea sculptorilor să reprezinte
Sculptura secolului al XX-lea () [Corola-website/Science/321557_a_322886]
-
V. Socec, stabilit la Brașov, s-a căsătorit cu o româncă din Satulung (Săcele) și și-a sfârșit viața în 1873, ca cetățean de onoare al Brașovului. După ce a absolvit Școala comercială din Brașov, ca să nu fie încorporat în armata revoluționară maghiară, în anul 1848 Ioan V. Socec s-a refugiat la București, unde a început să lucreze în afacerea unui mare librar al vremii, George Ioanid. După anii de ucenicie și-a cumpărat un teren pe Podul Mogoșoaiei nr. 7
Socec () [Corola-website/Science/321589_a_322918]
-
1975, și a fost nominalizată pentru premiul John W. Campbell Memorial în 1975. Este demn de menționat faptul că a primit o recunoaștere rar întâlnită pentru o operă science fiction. Povestea explorează multe idei și teme, incluzând anarhia și societățile revoluționare, capitalismul, individualismul și colectivismul, precum și ipoteza Sapir-Whorf. Aici apare pentru prima dată conceptul fictiv de ansiblu, un dispozitiv de comunicare instantanee care joacă un rol major în ciclul Hainish. Inventarea ansiblului plasează romanul la începutul cronologiei interne a ciclului Hainish
Deposedații () [Corola-website/Science/321616_a_322945]
-
nu este proprietatea fetei, ci se află doar în grija ei. "Deposedații" pătrunde în mecanismele care ar putea fi dezvoltate de o societate anarhică, dar prezintă și pericolul centralizării și birocrației, care pot acapara foarte ușor societatea fără continuarea ideologiei revoluționare. O parte a forței cărții e dată de spectrul larg de personaje bine conturate, ilustrând multe tipuri de personalități, toate educate într-un mediu care nu judecă oamenii prin prisma proprietăților, ci prin prisma faptelor și a relațiilor cu ceilalți
Deposedații () [Corola-website/Science/321616_a_322945]
-
și îi urmăra, pentru a fi arestați și făcuți inofensivi. La Bălți, și în alte orașe basarabene, Frontotdelul a declarat starea de asediu. Orașul era împânzit de patrule militare, intrările/ieșirile din oraș erau controlate de forțele armate devotate comitetului revoluționar. În aceste condiții guvernul moldovenesc a fost nevoit să ceară ajutor militar din partea României. Guvernul român a acceptata cerea și la 8 ianuarie trupele românești au trecut Prutul. În direcția Bălțiului au operat Divizia 2 Cavalerie și Brigada V Călărași
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
cu prilejul schimbului de prizonieri din iulie 2008, împreună cu rămășițele a numeroși libanezi și militanți palestinieni uciși înainte de începerea războiului. Analistul specialist în probleme de apărare, Ben Moores, a estimat că 600-900 de persoane din cadrul organizației Hezbollah și din cadrul Gărzii Revoluționare din Iran au murit în timpul conflictului. Con Coughlin, ziarist la Daily Telegraph, a relatat că dificultatea în stabilirea numărului exact al victimelor a fost creată și de încercările organizației Hezbollah de a ascunde întinderea reală a pierderilor. Citând un „oficial
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
înregistrat decesul a 46 de soldați și rănirea altor 100, de cele mai multe ori din cauza atacurilor aeriene israeliene. Mai multe mijloace de comunicare în masă, citând surse libaneze, au relatat că trupurile a nu mai puțin de 9 soldați ai Gărzii Revoluționare din Iran uciși în luptă au fost transportate din Siria pentru a fi înmormântate în Iran. Săptămânalul Aviation Week a arătat că actele găsite asupra soldaților uciși au ajutat la identificarea acestora ca membri ai Gărzii Revoluționare din Iran. Analistul
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
soldați ai Gărzii Revoluționare din Iran uciși în luptă au fost transportate din Siria pentru a fi înmormântate în Iran. Săptămânalul Aviation Week a arătat că actele găsite asupra soldaților uciși au ajutat la identificarea acestora ca membri ai Gărzii Revoluționare din Iran. Analistul Ben Moores a declarat că membrii Gărzii Revoluționare din Iran uciși sunt numărați printre cei 600-900 de luptători anti-israelieni care și-au pierdut viața în timpul conflictului. Numărul morților înregistrat de Armata Israeliană, așa cum a fost comunicat de
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
transportate din Siria pentru a fi înmormântate în Iran. Săptămânalul Aviation Week a arătat că actele găsite asupra soldaților uciși au ajutat la identificarea acestora ca membri ai Gărzii Revoluționare din Iran. Analistul Ben Moores a declarat că membrii Gărzii Revoluționare din Iran uciși sunt numărați printre cei 600-900 de luptători anti-israelieni care și-au pierdut viața în timpul conflictului. Numărul morților înregistrat de Armata Israeliană, așa cum a fost comunicat de Ministerul Afacerilor Externe, variază de la 117 la 119. Comunicatul dat mai
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
și a murit după o agonie de șase ore). A doua zi (11 noiembrie 1887) Spies, Parsons, Fischer și Engel au fost duși la spânzurătoare îmbrăcați cu robe și glugi albe. Ei au cântat "La Marseillaise", pe atunci imnul mișcării revoluționare internaționale. Membrii familiilor lor, printre care și Lucy Parsons, care au încercat să-i mai vadă o ultimă oară, au fost arestați și percheziționați în căutarea unor bombe (nu s-a găsit niciuna). Martorii au relatat că în momentele dinainte de
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
există interacțiunea dintre teorie și practică. Crearea sau apariția sociologiei coincide cu perioada de transformări economice și de perturbări politice din a doua jumătate a secolului 19 și începutul secolului 20. Misiunea ei este de a remedia , „organizând” producția, criza revoluționară și „anarhia” industrialismului care apărea. După A. Comte, pe baza sociologiei, se întemeia o „politică pozitivă” care realiza „ordinea” și „progresul” în societate. Deci, cunoașterea obiectivă a realității sociale impunea o legătură strânsă între teorie și practică, un dualism al
Postulatele sociologiei () [Corola-website/Science/321769_a_323098]
-
președintelui american fiind aceea că singura modalitate de încheiere a ostilităților era ca ambele tabere să accepte „pacea fără victorie”. Guvernul britanic a hotărât să adopte o abordare similară în cazul rușilor ca și în cazul americanilor. O serie de revoluționari bolșevici de prim rang, printre ei numărându-se Leon Troțki, aveau origini evreiești. Convingerea revoluționarilor ruși să sprijine sionismul le-ar fi dat un alt obiectiv de luptă. Nu în ultimul rând, britanicii erau interesați și să atragă resursele financiare
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
să accepte „pacea fără victorie”. Guvernul britanic a hotărât să adopte o abordare similară în cazul rușilor ca și în cazul americanilor. O serie de revoluționari bolșevici de prim rang, printre ei numărându-se Leon Troțki, aveau origini evreiești. Convingerea revoluționarilor ruși să sprijine sionismul le-ar fi dat un alt obiectiv de luptă. Nu în ultimul rând, britanicii erau interesați și să atragă resursele financiare importante ale evreilor. Declarația anglo-franceză din noiembrie 1918 asigura că cele două țări vor sprijini
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
a cerut demiterea imediată a lui Jackson, dar Adams a realizat că SUA fuseseră puse într-o postură diplomatică favorabilă. Deși forța spaniolilor în Lumea Nouă era de multă vreme în declin, atacurile lui Jackson arătaseră americanilor, puterilor europene și revoluționarilor latino-americani cât de slabă ajunsese Spania pe continentul American. Abordând o poziție agresivă, Adams a reușit să negocieze niște condiții foarte favorabile. Spania avea o viziune foarte restrictivă asupra Achiziției Louisianei din 1803, considerând că aceasta se referea doar la
Tratatul Adams-Onís () [Corola-website/Science/320857_a_322186]
-
unei partide de înot în râul Gyoll. Severian este ucenic în Ghilda Torționarilor. Mergând înapoi către Citadelă, casa ghildei, Severian și alți ucenici se furișează într-o necropolă. În acest loc, Severian îl întâlnește pentru prima dată pe Vodalus, legendarul revoluționar. Împreună cu alți doi oameni (printre care o femeie, Thea), acesta jefuiește un mormânt, confruntându-se cu gardienii voluntari. Severian îi salvează viața lui Vodalus, câștigându-i încrederea și o plată dub forma unei monede de aur. Curând după aceea, Severian
Umbra Torționarului () [Corola-website/Science/320876_a_322205]
-
a învățat cântarea psaltică. A urmat cursul primar la Suceava, apoi s-a înscris la Gimnaziul din Lemberg. În 1843, în perioada studiilor la Lemberg, a fost arestat și ținut șase săptămâni în temniță din cauza faptului că locuise împreună cu un revoluționar polonez. După eliberare, pleacă la Cernăuți unde studiază la gimnaziul din capitala Bucovinei. A urmat studii superioare la Institutul Teologic din Cernăuți (1847-1850), urmând și cursul de limbă și literatură română al lui Aron Pumnul. În perioada studenției, a început
Iraclie Porumbescu () [Corola-website/Science/320860_a_322189]
-
a început să scrie poezii patriotice, pe care le-a publicat în ziarul "Zimbrul" sub pseudonimul Porumbescu. Devine secretar de redacție al ziarului cernăuțean "Bucovina" publicat între anii 1848-1850 de familia Hurmuzachi. În casa acestora, el a cunoscut mai mulți revoluționari pașoptiști printre care și pe Vasile Alecsandri. Acesta l-a îndemnat să culeagă folclor din satele bucovinene, zicându-i: ""Scrie, să împărtășești și neamului d-tale și al nostru ceea ce ai și ceea ce știi d-ta. Așa se cade, așa
Iraclie Porumbescu () [Corola-website/Science/320860_a_322189]
-
din Nessus până la orașul din apropiere, Saltus. Despărțit de grupul alături de care călătorea, Severian își întrerupe căutarea lor deoarece i se dă șansa de a-și practica meseria (de călău) pe doi oameni. Primul este un slujitor al lui Vodalus, revoluționar și trădător al Commonwealth-ului. În timp ce omul este târât de mulțime afară din casă, Severian o zărește pe Agia, o femeie pe al cărei frate l-a executat. Căutând-o, Severian ajunge să discute cu un om a cărui piele este
Gheara Conciliatorului () [Corola-website/Science/320877_a_322206]
-
să reacționeze, un articol violent, tipărit într-un mic ziar de opinie, a relansat definitiv afacerea Dreyfus ducând la revizuirea procesului din 1894. În acest sens este o premieră, intenționată și conștientizată de Émile Zola, care vorbește despre un „mijloc revoluționar de a grăbi explozia adevărului și dreptății”. Chiar dacă presa era încă în proporție de 90% anti-dreyfusardă în 1899, "J'Accuse...!" a intrat în pantheonul jurnalistic ca exemplu al puterii ei asupra mulțimilor și împotriva abuzului de putere. Dar adeziunea populației
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
În 1792 a fost suspectată că a ajutat financiar "émigrés" (loaiali ai vechiului regim) care au fugit de Revoluția franceză. Zamor, împreună cu un alt membru al suitei du Barry s-au alăturat clubului iacobin. El a deveit un adept al revoluționarului Grieve și apoi un lucrător în cadrul Comitetului de Siguranță Publică. Du Barry a aflat și l-a interogat pe Zamor despre legătura cu Grieve. A primit trei zile de preaviz să plece din serviciul ei. Zamor a făscut acest lucru
Madame du Barry () [Corola-website/Science/320949_a_322278]
-
din serviciul ei. Zamor a făscut acest lucru fără să ezite și și-a enunțat stăpâna Comitetului. În anul următor a fost arestată. Mărturia lui Zamor din timpul procesului a trimis-o pe contesă la ghilotină, împreună cu mulți alții. Tribunalul Revoluționar din Paris a acuzat-o de trădare și a condamnat-o la moarte. La 8 decembrie 1793, a fost decapitată prin ghilotinare în Piața Revoluției (în zilele noastre, "Place de la Concorde"). Pe drum spre ghilotină, s-a prăbușit și a
Madame du Barry () [Corola-website/Science/320949_a_322278]