15,319 matches
-
seamănă cu nimic din profan. Un alt procedeu constructor de aură mitică se bazează pe apozițiile dezvoltate: Petrea FătFrumos, șteblâ de busuioc, născut la mn ’iezul nopțî, Ileana Simziana, cosiță de aur, câmpul înverzește, florile-nflorește. Titulaturile magice și funcția sacră, vegetațională, sunt motivate întotdeauna de evoluția basmului. Petrea Făt-Frumos are ca supranume clipa nașterii, fiindcă în momentul crucii dintre zile începe misterul inițiatic: lemnele se aprind singure pe muntele vânătorii și apare personajul demonic. Petrea este consubstanțial cu misterul, Ileana
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și legendele românești Dumnezeu în chip de bătrân este însoțit de Sfântul Petru, împreună răsplătind sau pedepsind faptele muritorilor. Mai trebuie amintită imaginea din mentalul popular care face din Sfântul Petru chelarul de la porțile raiului. Poziția lui, de filtru între sacrul drept, preluând un termen de la Roger Caillois, și lumea pământenilor, transmite lui Petrea Făt-Frumos abilitatea de a ieși din profan și de a reveni în el, fără nici o contagiune periclitantă. Cheile de la porțile paradisiace simbolizează accesul la cunoașterea recompensă, ceea ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
atinge pământul cu tălpile, iar numele lui apare mult mai târziu în basmul cules din Fundu Moldovei, Suceava. Momentul numirii este clipa în care flăcăul se naște la nivel mitic, ia o identitate încărcată de energie numinoasă, datorită reiterării acțiunii sacre. Busuioc Verde se prezintă singur tatălui când hotărăște să plece în incursiunea pe care frații au ratat-o. Mezinul are cunoașterea lăuntrică ce îl înscrie pe traseul arhetipal, dar tatăl împărat este contrariat de ideea dispariției lui: „ - Da - zîci - dragu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
distrugerea ciclică, se află în acord cu ipostaza de zeu vegetațional a neofitului care moare simbolic, asemenea lui Tammuz - Adonis, Osiris, AttysDionisos. Petrea Făt-Frumos, șteblâ de busuioc, din basmul aflat în colecția Ovidiu Bârlea, unifică simbolul creștin cu conotația plantei sacre, prezentă în manifestările culturale românești, mai ales în practicile de îndepărtare a răului, ceea ce reprezintă o valență fundamentală pentru cel care pătrunde în haos. Capacitatea de apotropaion îl menește pe Petrea să parcurgă traseul inițiatic, pentru că forțele malefice nu se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
românești, mai ales în practicile de îndepărtare a răului, ceea ce reprezintă o valență fundamentală pentru cel care pătrunde în haos. Capacitatea de apotropaion îl menește pe Petrea să parcurgă traseul inițiatic, pentru că forțele malefice nu se pot măsura cu vitalitatea sacră a plantei plăcut mirositoare. Îngrijirea unui „știup dă lemn dă t’ei” (Bughea-de-SusArgeș) duce la ivirea pruncului ce va primi numele Tei-Legănat. Înainte de venirea lui pe lume, continuitatea vieții se afla în pericol, părinții bătrâni nu aveau de la cine „primi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în colindele tip Voinic chipeș călare (IV). O implicație la fel de importantă vine din câmpul semantic al focului: vatra casei în care zace (deci tânjește, mocnește în așteptarea timpului inițiatic) eroul reprezintă inima universului domestic și punctul de legătură cu energiile sacre care includ prezența strămoșilor. Turta din cenușa din vatră constituie hrana magică pentru protagonistul plecat pe tărâmul infernal și datorită ei el poate reveni în comunitate. Drăgan Cenușă știe ce trebuie să facă pentru a înfrânge răul arhetipal și îi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este aici „dorul” cu care pare să se fi născut, ca după o făgăduință parentală. Cum poate fi prințul „făr' de casă”? Cele două absențe menționate în versurile de mai sus, adăugate dorului „organic”, fac din Ardiu un însetat după sacru, ca reședință a ființei supranaturale ce-i va deveni soție. Aspirația lui este o „pedeapsă” fiindcă îl lasă suspendat între două lumi și îi ia liniștea, stare ce-l va face să pornească la drum, odată ce și-a cunoscut cauza
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Ardiu: „aprins, furios de la «arde»”, și la fel de tentantă este și apropierea de maghiarul Erdo, „pădure”, căci îl încadrează pe erou în clasa întemeietorilor cu puteri vegetaționale. Ardiu, Arghiu, Arghir sunt însă, fără îndoială, ipostaze ale aceluiași voinic chemat pe tărâmul sacru. Iovan Iorgovan a fost legat, ca personaj mitic, de Sfântul Gheorghe, printr-o evoluție fonetică: Gheorghe > Iorghe > Iorgovan , Iorgu fiind de altfel un derivat balcanic pentru Gheorghe , și încadrat familiei de drachentoter-i care creează lumea prin sacrificarea unui monstru, asemenea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ca formă de pețire eroică, așa cum o cunoaștem mai ales din orațiile de nuntă, unde alaiul mirelui este prezentat ca o oaste împărătească pornită într-o expediție măreață. Genealogia eroului pare a fi un element important pentru reușita incursiunii în sacru, fiu de roman în această variantă, el este și om al muntelui, deci familiarizat cu centralitatea mitică: „Ficior de mocanî/ Și de moțilcan,/ Și de molidvău,/ Fost-ai viteaz rău”. Cioban muntean și voinic, tatăl său îi transmite lui Iovan
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sine debutul fără veste al ritualului, care trebuie să fie perceput ca o ruptură de etapa psihică anterioară, atât prin necesitatea unui comportament bărbătesc, cât și prin natura evenimentelor. „Lumina foarte luminoasă” constituie semnalul că adolescentul va fi absorbit de sacru, în timp ce brutalitatea cu care el este scos din mundan, în cel de-al doilea fragment, provoacă explicația suplimentară a instanței epice, cuprinsă de compasiune. Calul, entitate comună cu eroul, nu este scăpat din vedere niciodată în balada lui Dămean: „trage
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Și de gloduri/ Să le cureți!» (Horodnicul de JosSuceava)”. Semnificația grecească a numelui Antofiță (<Antioh) conține germenele hybris-ului care declanșează inițierea: „a se împotrivi, a se opune”. Pe fiul lui Vioară îl găsim nu în mișcare, pătrunzând în spațiul sacru, ci în mediul familial, la un ospăț, și în plin refuz al vitalității: „El nici nu bea, nici nu mânca,/ Numai cu ochii se uita;/ Și el, frate, că-mi ședea/ Cu coate dalbe pe masă,/ Cu palmele pe obraze
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
bea și mi-ș mânca,/ Numai Antofiță sta,/ Sta cu coatele pe masă,/ Cu mâini dalbe la obrază” (Strejești - Olt). Asemenea voinicului născut cu mână de aur, Antofiță este marcat fizic de faptele pe care trebuie să le îndeplinească în sacru. El a intrat deja în dimensiunea arhetipală, un argument în plus, pe lângă culoarea spectrală a membrelor acțiunii, fiind suprimarea nevoii fiziologice de alimentare. El trăiește acum pentru a se cumineca din peștele mitic după care tânjește, scindat între două lumi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
III (65) Ciuta proroacă. Colindele de fecior transformă întotdeauna tânărul colindat în eroul învingător din scenariile arhetipale. Variabila onomastică, adaptată la fiecare gospodărie unde ajung cetele de colindători, are puterea de a modifica statutul profan al flăcăului. Zicerea reiterează timpul sacru și întrupează strămoșul întemeietor în fiecare fecior demn de actul benefic al colindatului. Povestea mitică îl are chiar pe Vasile, Ion, Ghiță erou, și nu pe pruncul cu geneză fantastică. Procedeul depășește prin puterea semnificării practicile popoarelor primitive: „în cursul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vie;/ Fata cea mai mică/ Rătăci p-o luncă./ Dar ea n-auzea/ Nici câinii lătrând,/ Nici cocoși cântând” (Milcov - Olt). Valea și via constituie spații sociale, parcurse frecvent în plan contingent, în timp ce lunca o conduce pe mezină spre tărâmul sacru, inanimat domestic. Apa care traversează această formă de relief reprezintă punctul cheie pentru traseul inițiatic: separă cele două dimensiuni ale cunoașterii, hrănește vegetația abundentă a șesului sau a zăvoiului și inundă periodic lunca. Câmpia formată din aluviunile venite dinspre sacru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sacru, inanimat domestic. Apa care traversează această formă de relief reprezintă punctul cheie pentru traseul inițiatic: separă cele două dimensiuni ale cunoașterii, hrănește vegetația abundentă a șesului sau a zăvoiului și inundă periodic lunca. Câmpia formată din aluviunile venite dinspre sacru devine, așadar, spațiul simbol al limitei extreme a creației. În basmul Cele trei fete de popă cari s-au măritat după un zmeu din Blaj, Alba, Samfira adapă porumbeii de la fântână (topos al comunicării cu sacrul) și află cum să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din aluviunile venite dinspre sacru devine, așadar, spațiul simbol al limitei extreme a creației. În basmul Cele trei fete de popă cari s-au măritat după un zmeu din Blaj, Alba, Samfira adapă porumbeii de la fântână (topos al comunicării cu sacrul) și află cum să evite ingerarea nefastă care ar opri-o în infernal. Așadar, în cazul ipostazei nespecifice a inițierii feminine dinamice, tiparul se repetă, fetele mai mari nu au înzestrarea necesară la nivel moral și cognitiv să depășească conduita
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
puterile morale, ceea ce îl face în mod implicit un maestru inițiator), a fost și el cândva un Întemeietor arhetipal. Calul, straiele și paloșul lui din tinerețe sunt un argument simplu în acest sens, la acestea adăugându-se indicația/ interdicția tărâmului sacru, prezentă în basme și în balada Antofiță a lu Vioară I (11). Pescarul senior a parcurs și el ritualul sacrificial, ceea ce susține ideea că interdicția este de fapt un model pe dos: „Cât din ceriu până-n pământ,/ Atât Vidrosul de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ritmului cosmic, sau trecerea de la copilărie la adolescență în planul uman. Din punct de vedere compozițional, drumul este considerat un fundament al construcției basmului, epopeii sau romanului, deplasarea în sine fiind axul. Voinicul intuiește breșele între spațiul profan și cel sacru, pentru că este un ales și caută acele locuri vulnerabile prin vecinătatea cu haosul. Unul dintre ele este pustiul, care „întrerupe locurile fertile, reprezentând goluri”. Motivul este întâlnit și în Vechiul Testament, unde pustiul reprezintă „un loc pentru încercări și, mai cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de cele mai multe ori), flăcăul îl roagă pe corb sau pe fata răpită să îi aducă apă, după care învinge. În balada Scorpia I (8), frații plecați la vânătoare sunt supuși rătăcirii cathartice, mezinul fiind cel care simte acut apropierea de sacrul stâng: „Daca vedea și vedea/ Că vânaturi nu-ntâlnea,/ Că și drumul se-nchidea,/ Că-n deșert se obosea/ Și căldura-i năbușea,/ Calu-n drum că mi-și oprea/ Și din gură că-mi vorbea,/ Frățiorilor grăia:/Dalei, neică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
că-i silea,/ Sete mare-i încingea”. Repetiția hiperbolizează senzația fiziologică și o transformă într-un chin care cuprinde întreaga ființă prin organul pulsatil al vieții. Văpaia pârjolitoare vine din apropierea hotarului extrem al lumii și impune găsirea fântânii - punte între sacru și profan. În basmul Viteazul cu mâna de aur intrarea pe tărâmul terifiant este semnalată mai întâi de ger, și apoi de căldură pustiitoare: „Încetîncet, căldura-ncepu să crească. Cald ici, mai cald dincolo, până se făcu zăduf mare, de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe celălalt tărâm), în timp ce setea este efectul pătrunderii umanului în dimensiunea infernală, semn al alterării ființei expuse în inima răului. Colinda Voinic căutat prin munți IV, (117), din Gropeni, Brăila, adaugă la saltul fertilizator al eroului călare momentul șederii în sacru, unde adoarme precum fiara vânată în alte tipuri de colind. Cu flăcăul rămas pe munte să se cufunde în energiile latente ale începutului de lume, perspectiva artistică se mută pe absența din planul social: „Părinți de veste-mi prindea/ Și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-ndură,/ Să-l deștepte nu să-ncrede,/ Cal din nară strănuta,/ Pe voinicel mi-l trezea”. Somnul similar fiarei haosului este curmat în același mod de calul voinicului. Strănutul lui provoacă „o ruptură în linia continuului temporal” și face planul sacru sensibil la intruziunile mirenilor. Șederea pe muntele sacru constituie o formă alegorică a morții inițiatice, pentru că tânărul este pierdut pentru familie. „Smulgerea” din sânul familiei este resimțită ca o moarte, ritualul inițiatic provoacă, la civilizațiile primitive, plânsul jalnic al mamei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din nară strănuta,/ Pe voinicel mi-l trezea”. Somnul similar fiarei haosului este curmat în același mod de calul voinicului. Strănutul lui provoacă „o ruptură în linia continuului temporal” și face planul sacru sensibil la intruziunile mirenilor. Șederea pe muntele sacru constituie o formă alegorică a morții inițiatice, pentru că tânărul este pierdut pentru familie. „Smulgerea” din sânul familiei este resimțită ca o moarte, ritualul inițiatic provoacă, la civilizațiile primitive, plânsul jalnic al mamei, ca și când despărțirea ar fi definitivă. Jelirea celui plecat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
viața ființelor din apropiere. George cel viteaz caută acest spațiu infernal pentru a-i arde lemnul în pregătirea armelor. „Cum auziră sătenii, începură să-și facă cruce și să-și scuipe în sân de frică”. Numele devenit tabu este marca sacrului stâng aici, tărâm care trebuie cunoscut de neofit și redat universului. Tocmai acolo fata nubilă își va parcurge inițierea, sub formă de pedeapsă: „S-o ducă pă fată în Pădurea Neagră; ș-acolo s-o taie; să-i aducă la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dacă ieșirea din psihostazie a fost prielnică, pentru a gusta bucuriile divine ale veșniciei”. Aceasta înseamnă că procesul de trecere într-un alt nivel a reușit, și câmpia devine un loc al inițiaților. Ne aflăm, în balada citată, în inima sacrului prin care trece însuși axis mundi. Confruntarea are loc, așadar, la momentul zero al genezei și în spațiul mitic. Să revenim la imaginea traiectoriei: „Pe cel drum cam vechiuleț,/ Vechiuleț și de demult,/ Cu troscot verdenvelit,/ Cu negar-acoperit,/ Și el
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]