KorAP: Find »[drukola/base=sili & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...487 488 489 ...530 >

13,226 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903

de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui, și L-au dus să-L răstignească. 32. Pe cînd ieșeau afară din cetate, au întîlnit pe un om din Cirene numit Simon, și l-au silit să ducă crucea lui Isus. 33. Cînd au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: "Locul căpățînii", 34. I-au dat să bea vin amestecat cu fiere, dar, cînd l-a gustat, n-a vrut să bea. 35. După ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320

meu de bază, nocturn, erotic ori albastru pastel, divin sau de natură feroviară (tema trenului, daunele ireparabile provocate de navetă, șuierat, călători, spațiul dintre traverse) a fost să devin muzician. Acum este prea tîrziu pentru așa ceva, prin urmare mă voi sili să mă conving că visez neîntrerupt la literatură. De fapt, am vrut numai să scap din anonimat. Pentru că am o spaimă viscerală, paralizantă, de neant, de cimitirul de-acum, gardul i s-a Înălțat ca să nu mai poți fura dude

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
telefonul, dacă soția-ți spune un cuvînt lipsit de balans, ca să n-o mai lungim, cînd scrii, lucrurile nu mai depind decît de un echilibru extrem de precar, să ne imaginăm acum, neasemuite cititoare, ce se-ntîmplă cu acest echilibru dacă ești silit de Împrejurări nevrednice să te duci la muncă. Neuitînd faptul că și Aristotel se declara Împotriva muncii. SÎnt de acord și cu separarea lumii În stăpîni și sclavi. Este bine pentru mersul universului, prin gol și-n general, ca sclavii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
fără Mozambic, fără Macao, fără cearșafuri, și care e trecută În dicționare drept „un loc sărac și arid”, 12 milioane de locuitori, dintre care cei mai mulți tund oile, și doi titani halucinanți, Jos Saramago și Antnio Lobo Antunes, ce-l vor sili pe Alfred Nobel să sară de aici Înainte În fiecare an pe pluta de piatră, situație inconfortabilă, la vîrsta lui, pentru a le Înmîna alternativ premiul din hîrtie suedeză de la 1901, deoarece dinamită nu are de ce să le mai ofere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Și cum dracu’ definești realitatea? Realitatea e atunci cînd te afli unde n-ai vrea să te afli, faci ceea ce n-ai vrea să faci, și trăiești printre oameni pe care nu-i suporți. Realitatea e ceva cu care ești silit să te Împaci,” scrie Brian Glanville În Kissing America. În vreme ce Adrian Dumitru Își descrie În România liberă bucuria produsă de dărîmarea simbolurilor comuniștilor, Într-un articol ce afundă cititorul În cel mai ezoteric titlu al săptămînii: „Se sparg rozetele comuniștilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
cele șapte păcate biblice, curățînd lumea de păcătoșii respectivi pe care-i omoară Într-un chip potrivit fiecăruia. Pe un om gras, pentru că e gras (dacă-l omora pe Mundt din Barton Fink ar fi trăit și azi secretara), Îl silește să mănînce cartofi pînă crapă, și scrie cu sînge pe peretele din spatele frigiderului lăcomie, pe-un avocat Îl pune să-și decupeze o felie din abdomen și apoi Îl forțează s-o Înghită, și scrie cu sînge pe covor avariție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
azi un deget, mîine altul și tot așa, pînă-l face să semene c-un zombie Îmbucătățit, și scrie cu sînge nu mai știu pe ce trîndăvie (pentru că drogatu’ stătea În pat, trîndăvea), pe-o sărmană prostituată o execută un client silit de maniac sub groaznică amenințare s-o penetreze cu o enormă sculă ascuțită din metal, și scrie cu sînge desfrîu, alteia Îi taie nasul și-i lipește cu superglue de-o mînă telefonul și de cealaltă un flacon de somnifere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Ionescu cu Ciontea, mai ales că primul e mort. CÎt despre Iorga și Dumitrașcu, a vorbit mai mult Dumitrașcu. Și de strălucit a strălucit că la soare te puteai uita, dar la dînsul ba, că ningea. Ziarele pe care mă silesc Radu Călin Cristea, Țeposu și Buduca să le citesc, sub amenințare cu cazna demascării sau depunctarea la salariu, se Împletesc În liniște (motivul liniștii), cu andrelele, și iese un ciorap de lînă purtat. Tema ciorapului: una antimaghiară pe față, două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909

Mantu îmi spune mereu că inginerul nu e numai văr, ci și guru). Am fost peste tot, am văzut toate amănuntele totdeauna în frunte, în costum indian de mătase (mărturisesc că mă prinde foarte bine, iar apariția mea sinceră, spontană, silindu-mă să vorbesc tot timpul bengaleza, mi-a creat o mare popularitate). Recunosc că "societatea" indiană mă încîntă, prietenii indieni sunt nestemați. Câteodată sunt îndrăgostit ciudat, în sensul divin al cuvântului (ca în India), socotind orice femeie "mamă". Niciodată n-

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
unul după altul. ― D-ta începi din capul ăsta al mesei, iar eu de dincolo. Să vedem la ce volum ne întîlnim, vrei? Părea foarte emoționată, îi tremura buza și mă privea clipind des din pleoape, ca și cum s-ar fi silit să uite ceva, să destrame o imagine din fața ochilor. M-am așezat la scris cu o presimțire ciudată că se va întîmpla ceva nou și mă întrebam dacă nu cumva aștept dragostea Maitreyiei, dacă surpriza pe care o presimțeam nu

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
trebuia să fim uniți în pat, și din mângâierile noastre să răsară roade vii, pruncii... Căci altminteri, dragostea se pierde, bucuria ajunge stearpă, iar unirea noastră viciu... M-am cutremurat înțelegînd că nu senzualitatea și dragostea ei pentru mine o sileau să-mi ceară aceasta, ci o superstiție, o teamă de karma, de zei, de strămoși. În noaptea aceea mă gândeam unde se găsește adevărata sinceritate a simțurilor, adevărata inocență a cărnii, la ei sau la noi, civilizații? Oare Maitreyi n-

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
mouches-volantes", și aceasta a alarmat toată casa. Plimbările noastre cu mașina s-au rărit, mai toată vremea trebuind să stau în odaia d-lui Sen, cetindu-i fie romane, fie cărți de psihologie și medicină. (Căci inginerul, de când s-a văzut silit la imobilitate, a început să se gândească la suflet și la boală și dorea să se documenteze.) Făceam cu schimbul, Mantu, eu și Maitreyi. D-l Sen nu suferea, dar era nevoit să petreacă o bună parte din zi întins

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
în tramvaie și am renunțat la tutunul englezesc, la pasta de dinți englezească, la orice lucru adus din Anglia, Nu mai cumpăram decât obiecte swadeshi sau, dacă nu găseam de acestea, marfă japoneză. De altfel, viața mea în Bhowanipore mă silise să renunț de mult la majoritatea cumpărăturilor europene. Câteva zile după devastarea cartierului sikh, mă vizitează Harold. Ghicisem; venise pentru un împrumut, de data asta mare, o sută de rupii. Aveam banii la "Chattered Bank" și i-am dat cecul

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
plimb agitat prin odaie, spunîndu-i cruzimi și jicnind-o cu fiecare cuvânt al meu. O uram cumplit în acele clipe, și nu pentru că mă înșelase, ci pentru că mă făcuse să cred orbește în dragostea și puritatea ei, mă făcuse ridicul silindu-mă să dau tot ce aveam, să mă descopăr în fața ei, să îi asimilez dorurile și voința; eram înnebunit la gândul că renunțasem la mine pentru o fecioară care mă înșeală cu primul-venit. Pentru că, deși nu crezusem o clipă în

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
spuneam Maitreyiei să mă sărute. Cum ea nu voia, eu mi-am strecurat mâna spre sânul ei, pe sub șal, și mi-am oprit palma adunată mângâietor pe sânul stâng, apăsând ca să-i simt inima și în același timp s-o silesc să mă sărute. (Maitreyi nu putea suporta mângâierea aceasta fără ca să-mi cadă imediat în brațe.) Din întîmplare, Chabù a vrut să pună și ea mâna pe pieptul Maitreyiei, ca s-o roage să mă sărute. Și a întîlnit acolo

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
sau Shillong, sau chiar la mare, la Gopalpur-at-Sea, unde father Justus s-a vindecat de surmenaj, pentru că aerul e admirabil și la hotel nu mai locuia aproape nimeni). O ascultam cum vorbește și o aprobam întocmai, numai ca să nu mă silească să răspund, să discut, să gândesc. Mi-a adus îndată din hall jurnalul, The Statesman, ca să caute adrese de pensiuni, și comenta fiecare localitate, îmi spunea cine a fost acolo și cu ce prilej, iar eu, ascultînd-o, mi se părea

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
nebună acum, nu mai pare nebună. Săraca... Tăcu iarăși, o bucată de vreme, apoi oftă deodată. ― Ce ai, Khokha? îl întrebai eu. ― Ah, ce să-ți mai spun ce am când te văd pe tine cât suferi!... Vorbise emfatic, teatral, silindu-se să obțină o mască îndurerată, care să-mi atragă atenția. Dar tonul cu care spusese acele câteva cuvinte mă făcu îndată să mă simt străin de el. Poate a ghicit și Khokha această jenă, căci a schimbat vorba. ― Când

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
dezgustat numai pentru că trebuie să fac astfel? Dacă eu nu mai sunt liber să aleg? Priveam iarăși pe Jenia, și nu simțeam față de ea nici o turburare, nici un gând pătimaș, nici o libertate mentală, și atunci încercam s-o iscodesc, s-o silesc să fie feminină, așa cum, fără îndoială, fusese înainte de a pleca din Capetown; gândeam că poate astfel va izbuti să mă tenteze. Și dacă ea mi-ar fi dovedit că omul din mine nu murise, că eu am rămas același, cu

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
de mobile, mă târăsc până în camera mea. Doamne, de ce nu pot să uit? De ce nu se stinge odată jarul ăsta fără sens și fără rod? Aș vrea să fac ceva care s-o dezguste pe Maitreyi de mine, s-o silească să mă uite. Căci noi nu puteam fi niciodată unul al altuia. Am să mă duc să locuiesc cu Geurtie și am să-l trimit pe Khokha să spună totul Maitreyiei. ...Tatonări cu "Burma Oil Company". Au nevoie de un

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
și nu se mai farda deloc, de i se spunea, în glumă "văduva"... - Știu, știu, îl întrerupse Hrisanti, dar nu era nimic neurotic. Și, ca să înțelegi toată povestea, trebuie să știi că nici măcar n-a fost ideea ei. Doctorul a silit-o, da, pot spune foarte sincer: a silit-o sa se îmbrace în negru. Și nici doctorul n-a făcut-o așa din senin, sau din vreo dorință ascunsă de răzbunare. Ca să dezlege ce se numea pe-atunci, acum câțiva

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
se spunea, în glumă "văduva"... - Știu, știu, îl întrerupse Hrisanti, dar nu era nimic neurotic. Și, ca să înțelegi toată povestea, trebuie să știi că nici măcar n-a fost ideea ei. Doctorul a silit-o, da, pot spune foarte sincer: a silit-o sa se îmbrace în negru. Și nici doctorul n-a făcut-o așa din senin, sau din vreo dorință ascunsă de răzbunare. Ca să dezlege ce se numea pe-atunci, acum câțiva ani, în cercul intimilor lui Visarion "misterul Adrian

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
mi se pare firesc că Leana a dispărut dintre noi acum un an, un an și jumătate, în preajma războiului. - Ți-e teamă că nu s-ar fi putut adapta împrejurărilor? întrebă Cladova cu o falsă mirare, ca și cum s-ar fi silit să nu pară sarcastic. Te asigur că te înșeli. Leana e o femeie originală și o mare artistă, dar știe să facă deosebire între fantezie și autenticitate... și sinucidere. Dovadă, cum spuneam adineaori, că a acceptat să cânte la Palat

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
ispititor aranjate în jurul unei măsuțe, se răzgândi și se lăsă să cadă într-unul din fotolii. Răsuflă adânc, parcă cuprins deodată de o blândă oboseală, apoi închise ochii. Dar lumina aceea artificială, deși nu părea puternică, pătrundea și prin pleoape, silindu-l să rămână treaz, și după câteva clipe deschise ochii. În fotoliu din fața lui, un bătrân îi zâmbea. Nu-l văzuse venind, și Adrian privi mirat în jurul lui. - Ceilalți au plecat la bar, spuse bătrânul, continuând să zâmbească. Eu mai

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
a le schimba radical modul lor de a fi: poezia... - Dar ce facem cu politica? îl întrerupse din nou Orlando. - Trebuie să-i îmblînzim. Și traduc imediat: așteptăm pe Orfeu, așteptăm pe acel poet de geniu al cărui verb va sili omul să se deschidă către spirit: cu alte cuvinte, va precipita mutația pe care au rîvnit-o toate religiile și toate filozofiile din lume. Cine îi va mai putea rezista, lui, poetului? Vă întreb: ce mistreț a mai putut rămâne el

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
spre bar. Privi ca din întîmplare femeia palidă, cu un mic șorț verde, care-și stăpânea anevoie emoția, și tânărul care-i vorbea în șoaptă, agitat. Alături, un bărbat înalt, cu o figură severă, își ținea amândouă mâinile la spate, silindu-se să privească drept înaintea lui. Întovărășindu-l, Adrian continua să-i vorbească: - Mă leagă de dumneata admirație și recunoștință, pentru că m-ai ajutat să recuperez poate ce-a fost mai important: întîlnirea și mesajul. Să reconstituim, deci, esențialul: dacă

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]