12,786 matches
-
lalele au devenit o marfă căutată, cumpărată la un preț din ce în ce mai mare de către bogații epocii. Simbolul lalelei apărea în palatele otomane și pe obiectele de îmbrăcăminte. Laleaua a devenit un simbol al bogăției și nobleței, dar și al fragilității unei stăpâniri despotice Perioada Lalelei a fost propice dezvoltării artei, culturii și arhitecturii. Stilul arhitectural și al decorațiilor a devenit mult mai elaborat în această perioadă, fiind influențat de stilul baroc. Unul dintre exemplele clasice este fântâna Ahmed al III-lea din
Perioada Lalelei în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/324313_a_325642]
-
crede că a înnebunit. Shoscombe Old Place este un domeniu important, format dintr-un conac vechi, un grajd de cai de curse, precum și anexele gospodărești aferente. Proprietara domeniului este Lady Beatrice Falder, sora lui Sir Robert, care deține dreptul de stăpânire a domeniului doar pe perioada vieții sale. Domeniul aparținuse fostului ei soț, Sir James Falder, urmând ca după moartea lui Lady Beatrice să ajungă în proprietatea fratelui defunctului. Alături de Lady Falder, locuiește fratele său coleric și violent, Sir Robert Norberton
Aventuri pe domeniul Shoscombe () [Corola-website/Science/324304_a_325633]
-
20 de ani. De asemenea, Balduin urma să o ia în căsătorie pe Marie of Brienne, fiica lui Jean cu cea de a treia soție a sa, Berenguela de Leon, iar la moartea viitorului său socru să se bucure de stăpânirea asupra întregului Imperiu. Contractul de căsătorie a fost pus în practică în 1234. Teritoriul care se afla în mâinile noului împărat nu reprezentau decât cu puțin mai mult decât orașul însuși al Constantinopolului. De asemenea, situația financiară se afla în
Balduin al II-lea de Constantinopol () [Corola-website/Science/324330_a_325659]
-
de Hainaut și al contesei Margareta I de Flandra, sora contelui Filip de Alsacia . Atunci când Filip de Alsacia, lipsit de moștenitori, a plecat în cruciadă în 1177, l-a desemnat pe cumnatul său Balduin al V-lea ca urmaș al stăpânirilor sale. După un asediu nereușit asupra fortăreței Harim (în sprijinul Principatului de Antiohia), Filip a revenit în Europa în 1179, moment în care regele Ludovic al VII-lea l-a desemnat ca principal sfătuitor al moștenitorului Franței, Filip al II
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
la 23 februarie 1200, Balduin a luat semnul Crucii pentru a porni în cruciadă, așa încât următorii doi ani au fost dedicați pregătirilor, plecarea către Orient fiind consemnată la 14 aprilie 1202. Ca parte a efortului său de a-și lăsa stăpânirile în ordine, Balduin a emis două charte pentru comitatul de Hainaut. Una dintre ele a constat într-o versiune detaliată a unui cod criminal, iar cealaltă are în vedere anumite reguli privitoare la chestiunea moștenirilor. Se consideră că acestea ar
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
unele districte și de câteva insule (Lemnos, Lesbos, Chios și Tenos). O bună parte dintre aceste teritorii urma să fie cucerită. În primul rând, se impunea zdrobirea rezistenței pe care populația greacă o opunea în Tracia și să se asigure stăpânirea asupra Salonicului. În cadrul acestei întreprinderi din vara lui 1204, Balduin a intrat în dispută cu Bonifaciu de Montferrat, rivalul său în timpul candidaturii pentru titlul imperial, care în cele din urmă a primit un teritoriu destul de extins în Macedonia, alături de titlul
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
prizonier de către Ioniță Caloian, fiind văzut ca un ostatec de preț, însă ar fi fost apoi sacrificat de către conducătorul bulgar într-un moment de furie a acestuia, probabil ca urmare a pierderii Filipopolului, oraș care a trecut din nou în stăpânirea cruciaților. În conformitate cu o legendă bulgară, Balduin și-ar fi provocat singur pieirea, ca urmare a tentativei sale de a o seduce pe soția lui Caloian. Pe de altă parte, cronicarul bizantin Georgios Akropolites notează că țarul bulgar și-ar fi
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
a ținut inactiv vreme de luni de zile, astfel încât nu a putut participa la cucerirea Constantinopolului din 1204. De asemenea, era prea bolnav pentru a participa alături de oamenii săi în campania cruciaților în Asia Mică și nici pentru a prelua stăpânirea asupra nou creatului ducat de Niceea, care îi fusese rezervat, potrivit Partitio terrarum imperii Romaniae. Imediat după ce și-a revenit, a participat la bătălia de la Adrianopol, în care forțele conduse de țarul Ioniță Caloian al Bulgariei, compuse din valahi, bulgari
Ludovic I de Blois () [Corola-website/Science/324350_a_325679]
-
a fost capturat și a rămas prizonier la Veliko Tarnovo vreme de șapte ani. La un moment dat, fiind implicat într-un complot împotriva lui Ioan Asan, a fost orbit de către țarul bulgar. Ca urmare a victoriei categorice din 1230, stăpânirile lui Theodor au fost împărțite între Ioan Asan al II-lea (care a achiziționat Tracia, Macedonia și Albania), frații lui Theodor Manuel (care a dobândit Salonicul) și Constantin (care a căpătat Acarnania), și nepotul lui Theodor Mihail al II-lea
Theodor Comnen Dukas () [Corola-website/Science/324356_a_325685]
-
Război Mondial, în principal britanicii și rușii, pe de altă parte. Conflictele din Caucaz, Persia sau de la Gallipoli au afectat în mare măsură populația armenească. Mai înainte de declararea războiului, guvernul otoman a cerut armenilor otomani să îndemne armenii aflați sub stăpânirea rușilor să faciliteze cucerirea Caucazului prin rebeliuni împotriva armatei țariste. Jakob Künzler, șeful unui spital misionar din Urfa, a adus dovezi cu privire la purificarea etnică a armenilor și kurzilor înfăptuită de Junii Turci în timpul Primului Război Mondial . El a prezentat dovezi detaliate cu privire la
Junii Turci () [Corola-website/Science/324359_a_325688]
-
de nord), constituia subdiviziuni ale statului venețian. Constituirea "imperiului" venețian e peste mări își are începuturile în jurul anului 1000, atunci când, în urma unei reușite și fructuoase campanii a dogelui Pietro II Orseolo împotriva piraților slavi din Marea Adriatică, Dalmația a trecut în stăpânirea Republicii. Punctul de atingere a maximei extinderi s-a petrecut în contextul Cruciadei a patra, când, în urma încheierii acordului intitulat Partitio terrarum imperii Romaniae și al cuceririi Imperiului Bizantin, statul venețian a intrat în posesia a 3/8 din teritoriile
Stato da Màr () [Corola-website/Science/324366_a_325695]
-
și „Omorâtorul de romei” (în ), a fost țar de origine valahă în Țaratul Valaho-Bulgar între anii 1197 și 1207. El a fost cel de al treilea frate al celor care au restaurat statul bulgar, Petru și Asan, eliberându-l de sub stăpânirea bizantină. Lui îi revine meritul de a fi reușit să stabilizeze puterea centrală după asasinarea celor doi frați ai săi și totodată de a fi extins granițele țaratului bulgar, asigurându-i poziția de principală putere în Balcani, în principal în detrimentul
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
ajunge la un acord. Papa Inocențiu al III-lea începuse un șir impresionant de schimburi de epistole cu Caloian încă din 1199, invitându-l să se ralieze Bisericii Catolice. Dornic să poarte titlul imperial și să restaureze prestigiul, bogăția și stăpânirile din timpul Primului Țarat Bulgar, Caloian a ridicat în 1202 problema trimiterii de către Statul Papal a coroanei imperiale și a sceptrului care fuseseră purtate de către țarii Simeon I, Petru I și Samuil. În privința aderării la catolicism, Caloian a lăsat chestiunea
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
iar unul dintre liderii cruciați, Ludovic I de Blois a căzut în luptă. Pe parcursul aceluiași an, Caloian i-a înfrânt pe cruciații demoralizați și la Serres și a capturat Philippopolis (astăzi, Plovdiv), intrând în posesia celei mai mari părți din stăpânirile latine din Tracia și Macedonia. În pofida faptului că apelase la sprijinul lui Ioniță Caloian și că se bucurase de succesele antilatine ale acestuia, aristocrația bizantină a început în curând să conspire împotriva țarului bulgar. Caloian și-a schimbat tactica de
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
fiind mărginite de râurile Pad și Adda, de Munții Alpi și Carso. În perioada Războaielor napoleoniene, prin Tratatul de la Campo Formio din 1797 s-a consemnat căderea Republicii, iar regiunile care făceau parte din Stato de Tera au trecut în stăpânirea Austriei, după care Napoleon I, victorios asupra austriecilor în bătălia de la Austerlitz în 1805, le-a inclus în Regatul Italiei. În 1815, după căderea lui Napoleon, a fost creat Regatul Lombardo-Venețian, sub directul control al Austriei.
Stato da Tera () [Corola-website/Science/324365_a_325694]
-
cu un piron fixează coroana pe capul osânditului. Adânc impresionat de drama lui Gheorghe Doja (1514), Ioan Grecu imortalizează cu pătrundere psihologică și cu mare îndrăzneală, după 300 de ani, momentul supliciului celui osândit, când Ardealul mai era încă sub stăpânirea Austro-Ungariei.
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Țichindeal () [Corola-website/Science/324378_a_325707]
-
al Poloniei, ca „Transolza” ("Zaolzie") - frontiera între părțile poloneză și cehoslovacă ale teritoriului fusese fixată pe râul Olza. Cel mai ferm suport pentru unirea cu Polonia venise din interiorul teritoriului acordat Cehoslovaciei, în vreme ce unii dintre cei mai înfocați adversari ai stăpânirii poloneze erau din teritoriul acordat Poloniei. Istoricul Richard M. Watt scrie: „la 5 noiembrie 1918, polonezii și cehii din regiune au dezarmat garnizoana austriacă (...) Polonezii au preluat zonele ce păreau a fi ale lor, iar cehii au preluat administrația zonelor
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
și mai mulți țărani iobagi fug de pe moșii pentru a i se alătură. Țăranii prinși șunt duși pentru a fi spânzurați la Târgu Lăpuș, dar Pîntea îi eliberează. Ca urmare a creșterii răzmeritei, în orașe șunt citite anunțuri prin care stăpânirea oferă 500 de galbeni celor care-l vor da pe Pîntea pe mana autorităților. Cei care-l vor găzdui sau ajuta în vreun fel șunt amenințați că vor fi spânzurați fără judecată, împreună cu întreaga familie. La un joc ținut într-
Pintea (film) () [Corola-website/Science/326635_a_327964]
-
cate unul la viață pentru a continua lupta. Cetei de haiduci a lui Pîntea i se alătură numeroși țărani (printre care și badea Toader Inău), formându-se astfel o oaste care dorește să răscoale norodul pentru a elibera Transilvania de sub stăpânirea habsburgica. În prag de iarnă, oastea lui Pîntea ocupă Cetatea Chioarului, transformând-o într-un cartier general al trupelor sale. Francisc Rákóczi îi trimite o scrisoare lui Pîntea în care îi cere să-și unească forțele pentru a-i alunga
Pintea (film) () [Corola-website/Science/326635_a_327964]
-
Dându-și seama că soldații imperiali vor să o prindă pe Iza și să o batjocorească, Gânță îi sare în ajutor și este împușcat. De asemenea, Iza și tatăl ei șunt împușcați pe cand încercau să fugă. Ostile lui Rákóczi pun stăpânire pe Sătmar, iar trupele lui Pîntea (mărite prin alăturarea sătenilor din regiunile învecinate) atacă și ocupă Baia. Colonelul trimis de Rákóczi, împreună cu Fekete, șunt prinși de ostașii imperiali și uciși. Mesajul lor este dus la Pîntea de doi ofițeri imperiali
Pintea (film) () [Corola-website/Science/326635_a_327964]
-
fi fost un agent sovietic. În ciuda condamnării membrilor federației, FRA a fost exonerată de orice implicare în asasinat. În timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, unii dintre organizației germane a FRA au considerat că pot ajuta la eliberarea Armeniei de sub stăpânirea sovietică sprijinindu-i pe naziști. Legiunea Armeană, formată în cea mai mare parte din prizonieri de război armeni din Armata Roșie, a fost condusă de Drastamat Kanayan. Legiunea Armeană a participat la ocupația Peninsulei Crimeea, dar au fost în cele
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
facțiuni ale diasporei armenești. Membrii FRA aveau încă resentimente pentru faptul că fuseseră alungați din Armenia în momentul în care Armata Roșie a preluat controlul asupra Caucazului, iar liderii federației sprijineau crearea unei „Armenii libere, independente și unite”, eliberată de stăpânirea sovietică și turcă. Partidul Social Democrat Hunchakian și Partidul Liberal Democrat Armean, principalii rivali ai FRA, au sprijinit puterea sovietică din Armenia. În perioada 1923 - 1958, partidele politice ale armenilor s-au luptat pentru a-și asigura dominația asupra diasporei
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
cetății Hațegului. În 1447 Ioan zis de Cândea împreună cu cei trei fii ai săi sunt întăriți de Iancu de Hunedoara pentru merite militare în posesia târgului Sântămăria-Orlea și în alte moșii. Până la sfârșitul secolului al XV-lea există știri despre stăpânirea de către Cândești a 30 de sate întregi sau părți de sate din Țara Hațegului. Trecerea lor la catolicism s-a produs probabil în urma ascendenței lor în funcții publice. De la sfârsitul secolului al XV-lea familia se desparte în două ramuri
Curtea nobiliară a Cândeștilor din Râu de Mori () [Corola-website/Science/326793_a_328122]
-
antichitate. Primele două le-a luat, din fosta capitală Teba, regele asirian Assurbanipal, în sec.al 7-lea e.A. A dorit să-și împodobească cu ele capitala Ninive, după o expediție victorioasă în Egipt. Dar cele mai multe au traversat Marea Mediterană, pe timpul stăpânirii romane, pentru a împodobi capitala imperială și alte orașe italice. Aceste bijuterii ale arhitecturii au fost considerate trofee și au sfârșit prin a fi plasate în fața unor temple străine, a unor mausolee, sau pe spina unor circuri. Mai aproape de zilele
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
adresate lui Augustus și Tiberius din timpul urmașului lor Caligula. Obeliscul din Piazza Quirinale este unul dintre cele două care străjuiau intrarea în mausoleul lui Augustus și astăzi stă în fața palatului președintelui Italiei. Este un obelisc tăiat în Egipt, pe timpul stăpânirii romane, probabil în primul secol al erei noi (e.N.). Nu are nici o inscripție, fapt ce îl aseamănă cu perechea sa de pe Esquilin, dar îl aseamănă cu cel de la Vatican. Cele două obeliscuri, cel de la Quirinale și cel de la Esquilin, adică
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]