12,770 matches
-
termenii globalism, compresie spațială, universalizare, omogenitate, în timp ce localizarea semnifică prin opoziție naționalism/regionalism, distensie spațială, separatism, eterogenitate. Relația de asociere dintre aceste două procese opuse este intepretată diferit de la un autor la altul, unii considerând-o corelație (legătură cauzală) în tiparul dialectic acțiune-reacțiune în care globalizarea generează în mod direct localizare ca proces opus1, iar alții covarianță (fără legătură cauzală), în sensul de complementaritate și ocurență simultană a celor două procese, dar în contexte spațiale diferite. Certe rămân însă simultaneitatea și
RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
tari îi aparține lui Samuel P. Huntington (1998), a cărui așa-numită paradigmă civilizațională statuează, alternativ precedentelor modele explicative ale relațiilor internaționale, că sistemul internațional este fragmentat multipolar (polii și totodată principalii actori fiind civilizațiile) și că identitatea civilizațională determină tiparul manifestărilor coezive (intracivilizațional) și conflictuale (intercivilizațional) de după perioada Războiului Rece. În acest spirit, rezistența locală la occidentalizare este sugerată de exemplul plastic al atentatorilor islamiști sinucigași care beau Coca-Cola, dar ard în continuare, cu fiecare ocazie, steagul american și atacă
RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
teatru este dublată de ideea că reportajul, schița sau povestirea nu pot cuprinde mulțimea faptelor de viață. Majoritatea pieselor sale, scrise alert, pe scheletul unor intrigi facile, care dezvoltă îndeosebi comicul de situație, pornesc de la situații reale, așezate însă în tiparul ideologic al momentului (maniheismul pozitiv-negativ etc.). Cu excepția piesei într-un act Lupii de mare (1975), inspirată din viața marinarilor de cursă lungă, dramaturgia lui are ca loc de acțiune satul oltenesc. E un teatru „bazat pe structurile farsei și ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290598_a_291927]
-
o carte înseamnă să ajuți omenirea și nu numai. Înseamnă o împlinire a unei misiuni pe care o are omul pe pământ. Nu de a distruge, ci de a crea în continuare lucruri folositoare. Cartea este lumină din lumină, un tipar care trebuie transmis de la o generație la alta. E ca o plantă care-și dă lumina stinsă vlăstarelor ei. Când citești o carte, uiți de necazuri, treci prin aventuri minunate, îți hrănețti sufletul și mintea. A avea o carte înseamnă
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
care ar fi fost imposibil Într-o cultură orală sau a documentelor scrise de mână. Contabilitatea modernă, orarele, foile de expediție, facturile, cecurile și titlurile de creanță, care sunt toate indispensabile pentru fluxul comerțului modern, au fost produse ale tehnologiei tiparului. Tiparul a fost cel care a făcut posibil sistemul uniform al prețurilor, fără de care noțiunile moderne ale schimburilor pe piață nu ar fi putut să se dezvolte. Tiparul a schimbat de asemenea relațiile spațio-temporale În alte feluri profunde. Fostul Walter
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ar fi fost imposibil Într-o cultură orală sau a documentelor scrise de mână. Contabilitatea modernă, orarele, foile de expediție, facturile, cecurile și titlurile de creanță, care sunt toate indispensabile pentru fluxul comerțului modern, au fost produse ale tehnologiei tiparului. Tiparul a fost cel care a făcut posibil sistemul uniform al prețurilor, fără de care noțiunile moderne ale schimburilor pe piață nu ar fi putut să se dezvolte. Tiparul a schimbat de asemenea relațiile spațio-temporale În alte feluri profunde. Fostul Walter J.
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
sunt toate indispensabile pentru fluxul comerțului modern, au fost produse ale tehnologiei tiparului. Tiparul a fost cel care a făcut posibil sistemul uniform al prețurilor, fără de care noțiunile moderne ale schimburilor pe piață nu ar fi putut să se dezvolte. Tiparul a schimbat de asemenea relațiile spațio-temporale În alte feluri profunde. Fostul Walter J. Ong ne reamintește că, deoarece În culturile orale cunoștiințele erau transmise de la persoană la persoană, povestitul și proverbele aveau un rol important. Cunoștințele și abilitățile treceau de la
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
acestea erau păstrate În formă scrisă. Deoarece comunicarea se făcea pe cale orală, era necesar ca vorbitorii și ascultătorii să fie În imediata apropiere unii față de alții. Culturile orale sunt, prin Însăși natura lor, mai intime și comunale. Culturile care folosesc tiparul sunt foarte diferite. Autorul unui articol sau al unei cărți ajunge foarte rar În contact fizic apropiat cu cititorul. Scrisul și cititul se fac Într-o relativă izolare. Tipăritura rupe legătura comunală și Întărește ideea nouă și radicălă a comunicării
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
veche și muribundă și apariția unei noi ere. Tehnologii noi și revoluționare, forțează o schimbare fundamentală În conștiință noastră spațiotemporală. După două secole, În care am trăit sub domnia piețelor naționale și a statelor-națiune teritoriale, relațiile umane explodează din vechile tipare instituționale. Un nou om este pe cale de apariție, a cărui imagine despre sine și concepție despre lume sunt tot atât de diferite de cea a omul obișnuit și Împroprietărit al epocii moderne, pe cât acesta din urmă era diferit de individul comunal al
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
fost comprimată aproape până la simultaneitate, iar istoria a cedat În față unui acum care se schimba În mod continuu. Geografia, la rândul ei, nu mai este văzută În mod continuu și În termenii distanțelor, ci ca pe un melanj de tipare care grupează locuri disparate În activități comune. De exemplu, regiuni ca Baden-Württemberg, Rhônes-Alpes, Lombardia și Catalonia sunt acum unite prin rețele comerciale, sociale și politice strânse care depășesc frontierele statelor-națiune existente 1. Multe regiuni din Europa au legături foarte strânse
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
vadă comportamentul ca pe un proces pur În care spațiul și timpul se Îmbină Într-un singur câmp extins al activității pure. Ceea ce un lucru este, nu poate fi diferențiat de ceea ce el face, a proclamat Whitehead. Toate fenomenele reprezintă tipare continue de activitate, care răspund la schimbările În modelele de activitate din jurul lor. Deoarece totul este Într-o schimbare continuă, noutatea este prezentă În fiecare moment. Whitehead a crezut că toate ființele vii anticipează În mod continuu schimbările În mediul
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Uniunea Europeană, este de a face față unui prezent În continuă schimbare. Așadar, dacă Uniunea Europeană pare, uneori, să aibă o multitudine de fațete În funcție de condițiile și circumstanțele schimbătoare, aceasta se datorează faptului că ea Însăși se reglează În mod continuu la tiparele de activitate În schimbare perpetuă. Abilitatea cameleonică de a se reinventa este punctul ei forte. Prin urmare, spre deosebire de statul-națiune, Uniunea Europeană nu este percepută ca un agent al destinului, ci, mai degrabă, ca un manager al conflictelor de moment și al
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
efect dincolo de regiunea imediată. Din acest motiv, instituțiile politice necesare pentru a da un sens securității aveau o dimensiune locală și regională. În era modernă, când Îmbunătățirile În comunicații și transport au mărit raza de acțiune a oamenilor și densitatea tiparelor de activitate, amenințările la supraviețuire și securitate au crescut de asemenea. Activitatea comercială s-a extins la piețe geografice mai largi, mobilitatea umană a crescut semnificativ pe distanțe mult mai mari, iar rata și fluxul activității umane s-a accelerat
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
filosoful Henry Rosemount, „nu poate există un eu În izolare, care să fie considerat În mod abstract: eu sunt totalitatea rolurilor pe care le am În relația cu alții... Luate la nivel colectiv ele țes, pentru fiecare dintre noi, un tipar unic al identității personale, astfel Încât dacă unele dintre rolurile mele se schimbă, celelalte se vor schimba de asemenea, transformându-mă Într-o persoană diferită”12. Mintea estică este de asemenea condiționată să aprecieze o lume plină de contradicții. Mintea vestică
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
lucrări au abordat subiecte foarte diferite. Menționăm câteva din această categorie: "Somnambulismul la câini" de dr. Ion Antoniu, din Bârlad, publicată la Bârlad în 1866 (despre care G. Creiniceanu spune: "Stil curgător, observație interesantă și apoi și despre om, dar tiparul e prost"78). Noi am găsit un exemplar foarte degradat. Prin stil și printr-o anumită îndrăzneală teoretică, lucrarea este interesantă și se citește cu plăcere, dar este evident că aparține unui diletant. De aceeași calitate sunt publicațiile semnate de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Societatea Filarmonică, a tradus și tipărit în 1836 Domnul Pursoniac de Molière. Din același autor, tot în tălmăcirea lui, s-au reprezentat George Dandin sau Bărbatul cornat în părere și Bolnavul imaginar. Ultima comedie era anunțată ca aflându-se sub tipar în tipografia lui Heliade (1836). Aflat printre protagoniștii revoluției de la 1848 din Muntenia, G. este numit de Guvernul Provizoriu director al Ministerului din Năuntru. În timpul exilului s-a stabilit la Paris, unde a rămas până în 1858. După întoarcere, mai ia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287326_a_288655]
-
cercetării a fost mult îngreunată de lipsa descrierii limbilor care s-au dovedit a fi ergative. Dificultățile cercetării unor limbi necunoscute, vorbite uneori în zone izolate, au făcut ca metodologia domeniului și, mai ales, adecvarea terminologiei să evolueze greu. Influența tiparului lingvistic occidental a avut ca rezultat transformarea morfologiei cazuale a limbilor ergative într-un adevărat repertoriu terminologic (în care mi-a fost destul de greu să mă descurc), iar mecanismele sintactice folosite de unele dintre limbile ergative să capete interpretări dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
două ori (prin caz și prin acord) obiectul în acuzativ, însă nu este vizibil în limbile cu acuzativ marcat morfologic. Reilly (2004), acceptând ipoteza lui Woolford (1999), analizează relația dintre diferitele fenomene cărora li se aplică termenul "ergativitate", argumentând că tiparele ergative nu au aceeași explicație: în anumite sisteme de acord verbal, ergativitatea sau partiția ergativă poate fi explicată de fenomene care au loc la interfața sintaxă−fonologie, mai degrabă decât de atribuirea Cazului în sintaxă. Folosind date din limba texistepec
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
anumite sisteme de acord verbal, ergativitatea sau partiția ergativă poate fi explicată de fenomene care au loc la interfața sintaxă−fonologie, mai degrabă decât de atribuirea Cazului în sintaxă. Folosind date din limba texistepec popoluca, Reilly (2007) demonstrează că anumite tipare de acord verbal ergativ sunt greu de explicat dacă se consideră că sunt determinate de atribuirea Cazului ergativ în sintaxă (nu numai nominalele în ergativ impun acord). Concluzia mai generală este că dacă o limbă are caz ergativ, acordul se
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
la dispoziție cele trei posibilități de marcare intrapropozițională, de cele mai multe ori nu alege niciuna dintre ele, ci preferă un amestec de strategii de tip acuzativ și de tip ergativ pentru marcarea funcțiilor sintactice. Alegerea, pentru anumite structuri ale limbii, a tiparului acuzativ și, pentru alte structuri ale limbii, a tiparului ergativ 20, situație cunoscută în bibliografie sub numele de partiție ergativ−acuzativ (engl. split ergative-acusative) sau grade de ergativitate (Levin 1983: 12), este condiționată de anumiți factori 21, care sunt discutați
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cele mai multe ori nu alege niciuna dintre ele, ci preferă un amestec de strategii de tip acuzativ și de tip ergativ pentru marcarea funcțiilor sintactice. Alegerea, pentru anumite structuri ale limbii, a tiparului acuzativ și, pentru alte structuri ale limbii, a tiparului ergativ 20, situație cunoscută în bibliografie sub numele de partiție ergativ−acuzativ (engl. split ergative-acusative) sau grade de ergativitate (Levin 1983: 12), este condiționată de anumiți factori 21, care sunt discutați în continuare. (a) Semantica verbului Mai sus (3.1
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
diferite și chiar contrare. 4.1.1. Ergativitatea ca variație sintactică În studiile anterioare lui Dixon, s-a observat în primul rând manifestarea sintactică a ergativității, și, în absența unei analize foarte atente, variațiile de marcare cazuală au fost atribuite tiparului cunoscut, nominativ−acuzativ. Comrie (1973: 240) nu are rezerve în a susține că ergativitatea este un fenomen esențial sintactic și că, deși există mici diferențe între construcțiile ergative din diferite limbi, baza construcției este aceeași (Comrie 1973: 250). Pentru Comrie
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Occidentală și din India se pare că acest tip de evoluție este o inovație destul de recentă. Folosind spre exemplificare limba kurdă, Van de Visser (2006: 188) observă că limbile pot pierde construcția activă în favoarea celei pasive, de unde rezultă apariția unui tipar morfologic ergativ. 5.3. Există pasiv și în limbile ergative? Răspunsul la această întrebare nu poate fi categoric, acesta depinzând în mare măsură de tipul de definiție adoptat și de limbile ergative avute în vedere. Palmer (2007 [1994]: 158) arată
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
final ideal de evoluție a limbilor. Pentru relația sincronică dintre ergativitate și nominalizări, vezi Capitolul 2, 7.1. O altă ipoteză asupra originii construcției ergative este formulată de Creissels (2006). Acesta susține că, în limbile predominant ergative, construcțiile intranzitive cu tipar acuzativ se pot dezvolta ca rezultat al coalescenței componentelor verbelor "ușoare". În limbile ergative și în limbile acuzative, construcțiile deviante de la modelul tipic își pot avea originea în variantele eliptice ale construcțiilor tranzitive. Schimbările de tipar (acuzativ > ergativ; ergativ > acuzativ
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergative, construcțiile intranzitive cu tipar acuzativ se pot dezvolta ca rezultat al coalescenței componentelor verbelor "ușoare". În limbile ergative și în limbile acuzative, construcțiile deviante de la modelul tipic își pot avea originea în variantele eliptice ale construcțiilor tranzitive. Schimbările de tipar (acuzativ > ergativ; ergativ > acuzativ) pot apărea ca o consecință a gramaticalizării perifrazelor de timp−aspect−mod. Frecvența partiției determinate de timp−aspect, deci folosirea tiparului ergativ la timpul trecut și la aspectul perfectiv, a fost explicată prin ipoteza că tiparul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]