12,368 matches
-
defapt un adjectiv și înseamnă "infectat". Termenul face conotație la fenomenele prezente și astăzi, când în verile cu temperaturi ridicate se simte un miros specific. Lângă Poklos în localitate se găsesc încă două pârâuri mai importante, Vulpele (în ) izvorând din Viile Dealului Mic și Budiul (în ) din Budiul Mic. Cultura apei din Târgu Mureș s-a manifestat prin înfințarea fântânelor publice care au devenit adevărate opere de artă. Fântâna Cântătoare, cel mai import astfel de monument, a fost așezat pe piața
Geografia Târgu-Mureșului () [Corola-website/Science/327329_a_328658]
-
Rock Hotel, ce a avut loc în clubul Colectiv din capitală, iar pe 29 noiembrie, a apărut la Presa de Rock Bun (eveniment desfășurat la Casa Presei Libere), alături de Up to Eleven, N.O.R., P.I.M.P și Vița de Vie. În ianuarie 2014, formația a fost nominalizată la premiile Maximum Rock 2013, la secțiunea Best Romanian Rock Band și la premiile Metalhead, secțiunea Best Romanian Alternative Band. Totodată, membrii formației au confirmat lucrul la cel de-al doilea album, "Arhanghel
Robin and the Backstabbers () [Corola-website/Science/327326_a_328655]
-
transporte manual apa pentru a uda livezile . În plus, în timp ce Nilul aducea aluviuni care fertilizau in mod natural valea, grădinile trebuiau să fie fecundate cu îngrășământ . Aceste grădini și livezi erau în general, folosite pentru a cultiva legume, viță de vie și pomi fructiferi. Egiptenii utilizau sape,greble, plugul uneori înhămat de coarnele boilor pentru arat și secera din silex sau bronz pentru seceriș. Mai târziu, egiptenii au preluat cumpăna de la mesepotamieni folosită la scoaterea apei din fluviu. În perioada persană
Agricultura în Egiptul antic () [Corola-website/Science/330568_a_331897]
-
Toscanei. Un frate a fost ambasador la curtea Spaniei. Familia sa provenea din satul Firenzuol, în vecinătatea Florenței, iar el s-a născut într-un mic oraș, Terranuova Bracciolini, în provincia Arezo. Casa unde s-a născut se află în via Concini și a fost restructurată de primăria orașului. Aventurier, a aparținut micii nobilimi cu titlul de conte de Penna și a studiat la universitatea din Pisa. După terminarea studiilor, unchiul său, Belisario Vinta, îi propune să facă parte din escorta
Concino Concini () [Corola-website/Science/330761_a_332090]
-
scos la pensie pentru limită de vârstă. Intră în Mișcarea Națională de Rezistență Oltenia (M.N.R.O.), activând în comitetul director alături de generalul Ioan Carlaonț și colonelul doctor Gheorghe Cărăușu. În 1948 i s-a suspendat pensia pe motiv că are via și deci mijloace de întreținere, iar la 26 septembrie 1948 a fost arestat. Este condamnat prin sentința Tribunalului Militar Craiova la 6 ani de închisoare pentru afiliere la o asociație cu scopul de a schimba ordinea economică sau socială din
Ștefan Hălălău () [Corola-website/Science/330779_a_332108]
-
Oxford University) au publicat prima confirmare experimentală a radioactivității 14C a 223Ra. Fenomenul radioactivităților exotice s-a bucurat de o mare popularitate. Evenimentul a fost descris în reviste științifice, inclusiv La Recherche Nr. 159, Oct. 1984 p. 1300; Science et Vie Nr. 808, Jan. 1985, p. 42; Physics Bulletin Vol. 46 Nr. 489, 1985 p. 489, Scientific American Nr. 3, March 1990 p. 58 (tradus în 9 limbi), Europhysics News Nr. 5, September/October 1996, p. 99 precum și ziare din Germania
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
Chișinău, în Basarabia, unde îl prinde reocuparea Basarabiei de către armatele Uniunii Sovietice. Începînd cu anul 1945 este redactor al publicațiilor „Tinerimea Moldovei”, „Octombrie”, „Basarabia”. În deceniul dogmatic, 1950 - 1960, îi apar o serie dintre cărțile sale, așa cum sunt „Urcuș”, „Dealul Viei,” „Spre liman” și „Crugul lunilor.” Mult mai târziu, după o carieră stralucită de traducător, aproape de moartea sa, îi apare antologia selectivă de traduceri „Maiștri și învățăcei” (1979). La mare interval de timp, i se publică și două piese „Drumul diamantelor
Alexandru Cosmescu (jurnalist) () [Corola-website/Science/330210_a_331539]
-
348-383 , Ulfila a tradus Biblia în limba goților, cea ce a dus la convertirea totală a goților la arianism. Curând, sub influența goților și alte popoare germanice cum ar fi vandalii, burgunzii și longobarzii au acceptat arianismul. Între secolele VI-VII, toate aceste popoare menționate au renunțat la arianism și s-au convertit la romano-catolicism. În secolul al-III-lea, francii au migrat în Galia (Franța de azi), iar în anul 498 sub regele Clovis au adoptat creștinismul. Francii au devenit protectorii Bisericii
Creștinarea popoarelor germanice () [Corola-website/Science/330420_a_331749]
-
același hram. În 1610, printr-un act datat la 21 decembrie, domnul Moldovei Simion Movilă a închinat mănăstirea Sfânta Vineri ca metoh al „cu toate câte trebuie în ea și cu dughenele și cu toate câte se văd și cu viile și satele și vitele și cu toate câte trebuie unei sfinte mănăstiri”. Închinare a fost făcută cu încuviințarea ctitorului, Nistor Ureche, și a unor înalte fețe bisericești: mitropolitul Moldovei Anastasie Crimca (1608-1629), episcopii Mitrofan al Romanului, Efrem al Rădăuților și
Mănăstirea Sfânta Vineri din Iași () [Corola-website/Science/330416_a_331745]
-
noua sa tovarășă la La Borne din 1974 până în 1981. Din 1981 până în 1989, a predat la Școala de Artă din Mâcon, în secția de ceramică. În această perioadă, a cumpărat a treia sa casă de renovat la Chasselas, în viile din Mâconnais. Din 1982 până în 2001, Alain și Jeanne au trăit la Chasselas, în Bourgogne. În 1986-1987, a fost numit responsabil de misiune într-un proiect al Ministerului Culturii din Franța. În 1988, președintele François Mitterand s-a dus la
Alain Girel () [Corola-website/Science/329028_a_330357]
-
îl lucra. Creșterea oilor asigura aprovizionarea cu carne a populației musulmane, în timp ce populația creștină se ocupa cu creșterea porcilor, mai ales în ținuturile sârbești. Sursa principală de venituri a Porții era constituită din produsele pământului: cereale, legume, fructe, vița de vie, plantațiile de măslini și plantele textile. În orașe au fost aduse de asemenea și mici manufacturi de săpun, vopsitorii, prese de ulei (pentru măsline și semințe de in), fabrici de lumânări, de băuturi făcute din mei fermentat (boza), mori, țesătorii
Organizarea statală a Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/329071_a_330400]
-
naturalist în ciuda temperamentului său tumultuos. Ultimii ani ai vieții îi petrece într-un spital de boli psihice, deși el a lăsat o moștenire unică. Gierymski a murit între 6-8 martie 1901 la Roma, într-un spital de boli psihice de pe Via Lungara Street. El a fost îngropat în Cimitirul Campo Verano din Roma la 10 martie 1901.
Aleksander Gierymski () [Corola-website/Science/329304_a_330633]
-
filipjevi" ("Dorylaimus filipjevi") (Gerlach 1951) este o specie psamofilă, comună în infralitoralul nisipos sau, uneori, pe substrat algal. "Xiphinema americanum" (Cobb, 1913) cu o lungime de 3 mm este o specie parazită la un număr mare de plante (viță de vie, lucernă, cânepă, plante din familia "Rosaceae" - diferiți pomi fructiferi, s.a). Se disting de alte nematode prin mai multe caracteristici morfologice: Clasificare
Dorylaimida () [Corola-website/Science/328729_a_330058]
-
fost botezat cum era obiceiul în armata română de un triumvirat de înalți ofițeri, coloneii Codreanu, Haină - Roșie și generalul Pantazi. Familia s-a refugiat din Focșani pe dealurile de la Faraoanele, unde bunicul dinspre mamă avea o mică moșie cu vie nobilă, pădure și terenuri de vânătoare. Acolo a crescut Valeriu Pantazi cu mama și fratele lui Nicolae până la întoarcerea tatălui din cel de al Doilea Război Mondial. Spre sfârșitul războiului, tatăl lui Valeriu s-a întors pe jos de la Odessa
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
Paris, ca pradă de război, de către armata lui Napoleon. Lucrarea a fost expusă la Luvru până în 1816 când a fost retrocedată Vaticanului. În anul 1905, arheologul Ludwig Pollack a identificat brațul original găsindu-l într-un magazin de antichități de pe Via Labicana, Roma. Brațul avea o poziție flexionată, cum deja anticipase Michelangelo. Festaurarea finală a fost realizată între anii 1957 și 1960 și a fost condusă și supravegheată de Filippo Magi. În urma restaurării i-au fost eliminate toate urmele restaurărilor anterioare
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
fără o funcție bine definită. Spațiul interior al temenosului, din jurul Mausoleului, ar fi putut fi pavat sau amenajat ca grădină. Intrarea în Mausoleul propriu-zis, pe muchia de vest, este semnalat printr-o șambrană continuată, bogat decorată cu o viță de vie înconjurată de capete de animale. Două console susțin un coronament în friză. Aproape întreaga verandă inițială a intrării a dispărut, în urma construcției clopotniței între secolele al XIII-lea și al XVII-lea: nu s-au mai păstrat în fundațiile ei
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
pe o arhitravă pe fațada exterioară a Mausoleului. Mausoleul lui Dioclețian este comparabil cu alte monumente contemporane cum ar fi Mausoleul lui Galerius de la Salonic (în realitate, fără îndoială un templu al cabirilor), și mai ales Mausoleul lui Maxentius de pe Via Appia din Roma. Analogia monumentului cu Rotonda lui Galerius de la Salonic l-a făcut pe N. Duval să pună la îndoială funcțiunea exactă a octogonului de la Split: demonstrația faptului că Rotonda nu putea fi mausoleul lui Galerius întrucât acesta a
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
evocă pe cel al unui castru dreptunghiular, după modelul celor construite de tetrarhi în număr mare la frontierele imperiului. Aspectul străzilor este similar unei tabere militare romane: "via praetoria" duce de la poarta de nord ("porta praetoria") la o intersecție cu "via principalis", care leagă porțile de est și de vest ("porta principalis dextra" și "sinistra"). Dincolo de această răscruce ce se găsește de regulă într-un fort "principia", cartierul general, flancat de "praetorium", reședința comandantului de garnizoană, și sanctuarul ("aedes") însemnelor legiunii
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
și Sulamita, Regele și Prințesa, care străbat întregul poem ,în ipostaze dintre cele mai disparate, într-o uluitoare și dulce alternanță de dorință, căutare, ivire, dispariție, strigăt, șoaptă, apropiere, îmbrățișare, amețeală, fericire și extaz” . Astfel apare metafora florii viței de vie ca reprezentare pentru neprihănirea Miresei. Autorul, Solomon, e atestat încă din primul vers al Cântarea Cântărilor “Cântarea Cântărilor care este a lui Solomon” . Alte metafore grăitoare se regăsesc în versurile: Cu timpul, viziunea asupra iubirii din spațiul oriental, se va
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
Aceste axe au permis o circulație mai rapidă și mai ușoară a bunurilor, dar și mișcarea promptă a trupelor. Primul drum a fost creat în 312 î.Hr. de Appius Claudius Caecus pentru a lega Roma de Capua: este vorba despre Via Appia, drumul Appian. La sfârșitul Republicii Romane, teritoriul Peninsulei Italice era prevăzut cu aceste mari axe, fiecare purtând numele unui Consul care o crease. Aceste drumuri nu erau pavate decât în mod excepțional: în interiorul orașelor și al vecinătăților lor (exceptată
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
în sarcină finanțarea construirii lor, însă o contribuție era cerută și cetăților și proprietarilor domeniilor traversate de aceste drumuri, care trebuiau apoi să le asigure întreținerea. Drumurile purtau adesea numele persoanelor care au contribuit la proiectarea construirii lor (Agrippa pentru via Agrippa, Domitius Ahenobarbus pentru via Domitia). În Italia, gestiunea era pusă sub supravegherea unui „curator viarum”, funcționar al statului. El da ordine de lucrări ale unui drum, de reparații ale acestuia. Lărgimea medie a unei "via publica" era de 6
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
însă o contribuție era cerută și cetăților și proprietarilor domeniilor traversate de aceste drumuri, care trebuiau apoi să le asigure întreținerea. Drumurile purtau adesea numele persoanelor care au contribuit la proiectarea construirii lor (Agrippa pentru via Agrippa, Domitius Ahenobarbus pentru via Domitia). În Italia, gestiunea era pusă sub supravegherea unui „curator viarum”, funcționar al statului. El da ordine de lucrări ale unui drum, de reparații ale acestuia. Lărgimea medie a unei "via publica" era de 6 până la 12 metri. Câteva exemple
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
gestiunea era pusă sub supravegherea unui „curator viarum”, funcționar al statului. El da ordine de lucrări ale unui drum, de reparații ale acestuia. Lărgimea medie a unei "via publica" era de 6 până la 12 metri. Câteva exemple de drumuri publice: via Agrippa, de la Roma la Boulogne-sur-Mer; via Appia, de la Roma la Brundisium (azi Brindisi); via Domitia, din Italia în Spania prin Narbona (azi Narbonne); via Egnatia, de la Dyrrachium (azi Durrës) la Bizanț; via Pontica de la Troesmis și Histria, prin Mesembria la
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
Mesembria la Bizanț. Erau drumuri secundare care porneau din "viae publicae", în "diverticuli", și permiteau legarea între ele a diferitelor "vici" (un „vicus” era un târg mare) din aceeași regiune. Evident, acestea constituiau majoritatea drumurilor romane. Lărgimea medie a unei "via vicinalis" era de circa 4 metri. "Viae privatae" legau marile domenii, "villae", cu "viae vicinales" și "viae publicae". Erau private, rezervate doar folosirii proprietarului, care le finanța. Se aflau pe teritoriul proprietății. Lărgimea medie a unei "via privata" era de
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
roman. Alte toponime spaniole ca "el camino de hierro", "la vía blanca", sau în franceză: "la chaussée", "la haute-borne", "le chemin ferré", "la voie blanche" indică posibilitatea existenței unui drum antic important. Drumul roman era denumit, în latină, de obicei, "via strata", sau pe scurt, "strata", adică „pietruită”, în raport cu alte drumuri care nu erau pietruite. În Franța există o serie de toponime care amintesc de vechile "viae stratae": "Estrée(s) " (cu variantele "Estrat", "Étrat", "Lestraz " (în Savoia)...) Cuvântul latin "strata" s-
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]