122,821 matches
-
inițial de batalionul al 2-lea pentru intrarea în oraș, sperând să poate să ajungă mai departe în centrul Arnhemului. Ei au ajuns în dreptul pozițiilor germane încă pe întuneric și, timp de câteva ore, au încercat să străpungă liniile acestora. Linia germanilor comandați de Spindler, care primeau un val continuu de întăriri, era tot mai puternică pentru a fi străpunsă, iar până la ora 10:00 înaintarea britanicilor a fost oprită. Un atac mai bine coordonat a fost declanșat după amiază, dar
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
doilea val de transport), la Arnhem, să participe la luptele pentru podul rutier. Regimentul a plecat în dimineața zilei de 18 septembrie și a făcut joncțiunea în seara aceleiași zile cu Batalionul I de parașutiști. Germanii au început atacurile împotriva liniilor defensive stabilite Brigăzii I aeropurtate încă din timpul dimineții. Unități ale Kampfgruppe „Von Tettau” au atacata pozițiile apărate de oamenii lui Border. Soldații scolii de subofițeri SS au atacat Renkum, iar marinarii „Kriegsmarine” au hărțuit militarii britanici de-a lungul
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
comanda unității de grăniceri scoțieni, care trebuiau să asigure apărarea zonei de aterizare „L” din ziua de marți. Batalioanele al 10-lea și al 156-lea de parașutiști au fost transferate la nord de calea ferată ca să ocupe conform planului liniile defensive de la nord de oraș, dar elementele avansate ale parașutiștilor au fost respinse de linia de apărare a SS-ului și s-au retras în timpul nopții. La scurtă vreme după aterizarea celui de-al doilea val, au fost executate primele
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
ziua de marți. Batalioanele al 10-lea și al 156-lea de parașutiști au fost transferate la nord de calea ferată ca să ocupe conform planului liniile defensive de la nord de oraș, dar elementele avansate ale parașutiștilor au fost respinse de linia de apărare a SS-ului și s-au retras în timpul nopții. La scurtă vreme după aterizarea celui de-al doilea val, au fost executate primele misiuni de parașutare a proviziilor pe terenul „L”. Deși parașutările proviziilor s-a făcut cu
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de parașutare avea să fie o problemă majoră de-a lungul întregii perioade. După sosirea Regimentului South Stafford și a Batalionului al 11 de parașutiști pe pozițiile de la vest de Arnhem, britanicii au sperat că au suficiente trupe pentru străpungerea liniilor germane până la pozițiile lui Frost de pe pod. Locotenent-colonelul Dobie din cadrul Batalionului I de parașutiști a planificat un atac în zorii zilei, dar o informație greșită care sugera că podul a fost pierdut a dus la anularea asaltului. Când informația a
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
atac în zorii zilei, dar o informație greșită care sugera că podul a fost pierdut a dus la anularea asaltului. Când informația a fost corectată și s-a luat hotărârea reluării asaltului, încă nu se luminase bine de ziua, dar liniile germane fuseseră deja alertate. Atacul britanicilor a început pe un front îngust, parașutiștii Batalionului I fiind în frunte, sprijiniți de resturile Batalionului al 3-lea și cu Batalionului al 2-lea South Staffordshire pe frlancul stâng și Batalionului al 11
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Batalionului al 3-lea și cu Batalionului al 2-lea South Staffordshire pe frlancul stâng și Batalionului al 11-lea de parașutiști în ariergardă. De îndată ce au fost identificați în lumina dimineții, Batalionul I de parașutiști a devenit ținta focului principalei linii defensive germane. Fiind prinse în câmp deschis de focul german din trei flancuri, resturile Batalioanelor I și 3 de parașutiști s-au retras Și militarii din South Staffordshire au fost izolați la fel ca parașitiști. Aproximativ 150 de miliari britanici
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
cucerească înălțimile de la nord de pozițiile lor, dar au fost copleșiți de germani. Militarii din South Stafford au încercat la rândul lor să cucerească înălțimile, dar au fost respinși și ei. Fără să aibă nicio speranță că ar putea străpunge liniile inamice, cei aproximativ 500 de britanici din cele patru batalionae s-au retras spre vest în direcția forțelor principale aliate, aflate la 5 km depărtare la Oosterbeek. În timp ce se deplasau spre Oosterbeek, acești militari au fost opriți și organizați într-
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
cei aproximativ 500 de britanici din cele patru batalionae s-au retras spre vest în direcția forțelor principale aliate, aflate la 5 km depărtare la Oosterbeek. În timp ce se deplasau spre Oosterbeek, acești militari au fost opriți și organizați într-o linie defensivă sub comanda maiorului Robert Henry Cain de către comandantul Regimentului I de artilerie aeropurtată, locotenent-colonelul Sheriff Thompson. Aceste poziții defensive erau la cam 5 km în fața bateriilor de artilerie. Acesta a fost momentul în care Urquhart a reușit să părăsească
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
să își amâne decolare. De asemenea, brigada de parașutiști programată să decoleze a rămas la sol. Decolarea cu întârziere avea să aducă mari probleme planoarelor la aterizare. La nord de calea ferată, Batalioanele 156 și 10 de parașutiști au atacat liniile germane într-o încercare de cucerire a înălțimilor împădurite de la nord de Oosterbeek. Atacurile ambelor batalioane au fost oprite în fața pozițiilor bine apărate ale germanilor, iar în acea după amiază britanicii nu avansaseră mult mai departe de pozițiile inițiale de
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
retrăseseră din Arnhem cu o zi mai înainte și care fuseseră țintele atacurilor foarte puternice de-a lungul drumului de retragere spre Oosterbeek. Aceste sector a fost ceva mai târziu numit „Forța Lonsdale” și avea să rămână în continuare principala linie defensivă la sud-estul perimetrului de apărare. Regimentul de grăniceri apăra cea mai mare parte a laturii de vest a orașului, cu subunități mici deplasate în apărarea breșelor din nord. Cum spre oraș se retrăgeau tot mai multe unități, britanicii și-
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
17:00 și, deși au avut pierderi, s-au regrupat rapid. Au înaintat pe malul râului, dar au descoperit că feribotul fusese scufundat pentru ca să îi împiedice pe germani să îl folosească. Sosirea polonezilor a ușurat presiunea exercitată de germani asupra liniilor britanice. Pentru ca să facă față unor atacuri asupra capătului sudic al podului de la Nijmegen sau al drumului care ducea către acesta, Rinul a fost traversat în cursul nopții de Batalionul 34 SS olandez, Batalionul 47 de mitraliori și alte subunități mai
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de mitraliori și alte subunități mai mici. La Oosterbeek, pozițiile defensive fuseseră întărite și reorganizate în două zone. Hicks urma să comande zonele de nord și vest al perimetrului defensive, iar Hackett partea de este. Frontul britanic nu era o linie defensivă continuă, ci era formată din mai multe puncte de rezistență întărite, organizate în case și gropi individuale de tragere, care erau plasate în jurul centrului orașului Oosterbeek, cu Cartierul general de divizie în centru, la hotelul Hartenstein. Perimetrul defensiv măsura
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
individuale de tragere, care erau plasate în jurul centrului orașului Oosterbeek, cu Cartierul general de divizie în centru, la hotelul Hartenstein. Perimetrul defensiv măsura cam 5 km și era apărat de arpoximativ 3.600 de oameni. În ciuda atacurilor neîntrerupte ale germanilor, linia defensivă britanică a rămas aproape neschimbată pentru următoarele cinci zile. Elevii școlii de subofițeri Hermann Göring a atacat pozițiile britanicilor din partea de vest, pe malul Rinului, reușind în cele din urmă să cucerească această poziție înaltă, de pe care putea fi
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
fluviului, unde era nevoie grabnică de întăriri. Polonezii au așteptat pe malul sudic până al ora 3 dimineața, dar nicio plută nu a fost adusă pentru traversare, și au fost nevoiți să se retragă la Driel, unde au organizat o linie defensivă. În timpul nopții, soldații germani de la sud de Rin au organizat o linie de blocare de-a lungul căii ferate, făcând joncțiunea cu subunitățile SS spre sud, realizând o linie defensivă împotriva unui posibil atac al polonezilor pentru cucerirea podului
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
până al ora 3 dimineața, dar nicio plută nu a fost adusă pentru traversare, și au fost nevoiți să se retragă la Driel, unde au organizat o linie defensivă. În timpul nopții, soldații germani de la sud de Rin au organizat o linie de blocare de-a lungul căii ferate, făcând joncțiunea cu subunitățile SS spre sud, realizând o linie defensivă împotriva unui posibil atac al polonezilor pentru cucerirea podului rutier. Polonezii săpaseră tranșee la Driel, iar tancurile germane nu au reușit să
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
nevoiți să se retragă la Driel, unde au organizat o linie defensivă. În timpul nopții, soldații germani de la sud de Rin au organizat o linie de blocare de-a lungul căii ferate, făcând joncțiunea cu subunitățile SS spre sud, realizând o linie defensivă împotriva unui posibil atac al polonezilor pentru cucerirea podului rutier. Polonezii săpaseră tranșee la Driel, iar tancurile germane nu au reușit să manevreze în așa fel încât să îi atace. Speranțele polonezilor au crescut când trei blindate ale Corpului
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
poziții, dar contraatacul acestora din urmă a dus la restabilirea pozițiilor inițiale. Urquhart a constatat că din punct de vedere tactic era inutil să se cramponeze pe această poziție înaintată și a ordonat unităților să se retragă pentru asigurarea unei linii defensive mai scurte, mai ușor de menținut În zona de est, pozițiile parașutiștii valizii ai Batalionului 10 de pe drumul principal fuseseră aproape anihilate de atacurile germanilor, care nu au reușit însă să avanseze în mod semnificativ. Doi dintre ofițerii de
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
artilerie și tirurile lunetiștilor fiind în continuă creștere. Punctele de prim ajutor erau aglomerate de aproximativ 2.000 de răniți, atât soldați britanici și germani cât și civili olandezi. Deoarece multe dintre punctele de prim ajutor se aflau în prima linie a frontului, în case care fuseseră cucerite în primele faze ale bătăliei, au apărut situații ciudate în care răniții nu au fost evacuați în spetele frontului, ci în fața lui. Răniții care nu au fost evacuați au fost victimele bombardamentelor și
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
batalionul britanic. Un complex de factori - lipsa unor echipaje experimentate ale vehiculelor amfibii, curentul puternic și alegerea neinspirată a locului de debarcare pe malul nordic - a făcut ca dintre cei 315 de britanici îmbarcați, doar câteva duzini să ajungă la liniile aliate de pe celălalt mal. Majoritatea bărcilor au debarcat prea departe în aval și cel puțin 200 de soldați aliați au căzut prizonieri. În timpul nopții a fost trimisă lui Urqhart pe celălalt mal o copie a planului de retragere. Deși retragerea
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
08:00 lui Thomas să aprobe planul, a cărui execuție urma să înceapă în acea noapte. Între timp, forțele aeropurtate mai trebuiau să reziste încă o zi pe poziții. Răniții au fost evacuați din posturile de prim ajutor din prima linie, dar cum nu a existat nicio perioadă oficială de încetare a focului, transportul lor s-a făcut uneori sub focul inamic. La ora 10:00, germanii au declanșat atacul care avea să se bucure de cel mai mare succes. Infanteria
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
germanii au declanșat atacul care avea să se bucure de cel mai mare succes. Infanteria germană și o unitate de blindate nou sosită având în dotare tancuri Tiger I au atacat extremitatea sud-estică a frontului aliat. Acest atac a străpuns liniile avansate ale britanicilor și amenința să rupă legătura cu malurile fluviului ale grosului trupelor aliaților. Atacurile trupelor de la sol și bombardamentele concentrate ale artileriei de la sud au dus în cele din urmă la respingerea germanilor. Urquhart a schițat planul de
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
proporții pentru britanici. Aliații s-au retras de pe malul sudic al Rinului, iar frontul s-a stabilizat în zona dintre cursurile râurilor Rin și Waal. Deși germanii au încercat să contraatace în octombrie, acțiunea lor nu a avut succes, iar linia frontului a rămas neschimbată în Olanda până la terminarea iernii. Cu toate aceste, capetele de pod cucerite peste Maas și Waal au fost folosite ca baze de plecare pentru acțiunile viitoare ale aliaților printre care și Operațiunea Veritable. Numeroși istorici militari
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
simplu). Porțiunea anterioară a capului mobilă față de restul capului. Dorsala scurtă, situată la mijlocul corpului deasupra sau puțin înaintea ventralelor. Anala scurtă. Caudala trunchiată, ușor emarginată sau ușor scobită, cu 14 radii lungi, excepțional 13 sau 15. Pectoralele au poziție orizontală. Linia laterală scurtă. Corpul este acoperit de solzi mărunți, cicloizi, de formă variabilă; la unele specii solzii sunt imbricați, la altele neimbricați și înfipți în piele. Capul fără solzi. Zona focală (centrală) a solzilor este mare sau redusă. Culoarea fundamentală deschisă
Sabanejewia () [Corola-website/Science/336740_a_338069]
-
este acoperit de solzi mărunți, cicloizi, de formă variabilă; la unele specii solzii sunt imbricați, la altele neimbricați și înfipți în piele. Capul fără solzi. Zona focală (centrală) a solzilor este mare sau redusă. Culoarea fundamentală deschisă, adesea albă. Pe linia mediană a spatelui o serie de pete dorsale metamerice. Pe laturile corpului pete laterale mărunte cu o dispoziție foarte variabilă: fie sunt dispuse neregulat ("Sabanejewia caucasica") sau în serii longitudinale regulate ("Sabanejewia caspia", "Sabanejewia larvata"), fie sunt pete regulate, dispuse
Sabanejewia () [Corola-website/Science/336740_a_338069]