13,572 matches
-
trecerea bisericii în grija Primăriei (în 1865), autoritățile orașului Tecuci s-au implicat în realizarea unor importante lucrări de reparație. Lăcașul de cult a fost reparat în anii 1874 și 1882. În 1874 s-a înlocuit învelitoarea din draniță a acoperișului cu una din tablă, Primăria cheltuind 600 galbeni. Unele reparații urgente au fost efectuate în 1882, după un cutremur. Ca urmare a faptului că biserica "Sf. Gheorghe" era centrul spiritual al orașului, aici s-a oficiat la 6 aprilie 1882
Biserica Sfântul Gheorghe din Tecuci () [Corola-website/Science/323976_a_325305]
-
de cult român unit (greco-catolic) din Bocșa, Sălaj, edificiu construit între anii 1937-1943. În interiorul bisericii se află mormântul lui Simion Bărnuțiu și Alimpiu Barbulovici, monument istoric clasificat sub codul SJ-IV-m-B-05156. În perioada interbelică Biserică de lemn din Bocșa era derăpănată, acoperișul a cedat, iar turnul stătea să cadă și el. Demersurile pentru ridicarea noii biserici au aparținut preotului paroh Simion Barboloviciu, fiul vicarului Silvaniei Alimpiu Barboloviciu, încă din primii ani dupa Unirea Transilvaniei cu România. Astfel, la data de 29 iulie
Biserica greco-catolică din Bocșa () [Corola-website/Science/323966_a_325295]
-
Sfințirea și depunerea pietrei fundamentale a noii biserici greco-catolice a avut loc în seara de 8 septembrie 1937, de Nașterea Maicii Domnului. Edificiul avea deja ridicate ziduri, în roșu, de aproximativ 2 metri și se intenționa a fi pusă sub acoperiș până la venirea iernii. Sfințirea pietrei fundamentale a fost făcută de episcopul unit al Oradiei, Valeriu Traian Frențiu asistat de Monseniorul dr. Emil Iuga, prelat papal, Petru Cupcea, vicarul Sălajului, numeroși protopopi și preoți. Printre cei 3.000 participanți se aflau
Biserica greco-catolică din Bocșa () [Corola-website/Science/323966_a_325295]
-
care o „alergătorii”, din care face parte și personajul principal, au sarcina de a fi curieri și de a transmite mesaje, trebuind totodată să scape de supravegherea guvernului. Este un platformer tridimensional, în care jucătorul o ghidează pe Faith printre acoperișuri, pereți și sisteme de ventilație, mișcările acesteia fiind inspirate din parkour. Jocul este viu colorat și diferă de multe dintre jocurile first-person permițând o mai mare gamă de acțiuni, cum ar fi: alunecarea sub bariere, acrobații, alergarea pe pereți, salturi
Mirror's Edge () [Corola-website/Science/323958_a_325287]
-
pe jocul "Mirror's Edge". În "Mirror's Edge", jucătorul intră în pielea protagonistei Faith, dintr-o perspectivă first-person, care are de trecut peste o serie de provocări care se desfășoară într-un oraș sclipitor, acestea constând în salturi între acoperișuri, fuga pe pereți, și intrarea în clădiri prin guri de aerisire. Acestea pot fi îndeplinite folosind tehnici și mișcări inspirate din parkour. Conform producătorului senior Owen O'Brien, "Mirror's Edge" tinde să „comunice [...] și să aibă contact fizic și psihic
Mirror's Edge () [Corola-website/Science/323958_a_325287]
-
cele conform cărora Kate se află la „Shard”, unde își au sediu birourile noului primar Callaghan și unde sunt toate sistemele de supraveghere. Cu ajutorul lui Miller, Faith intră în biroul primarului, distrugând multe dintre servere pentru a avea acces la acoperiș. Acolo o găsește pe Kate, care era amenințată cu arma de către Jacknife, care recunoaște că și el face parte din Proiectul Icarus, și a făcut parte din plan pentru a-i ademeni pe alergători afară din ascunzătoare. Când Jacknife încearcă
Mirror's Edge () [Corola-website/Science/323958_a_325287]
-
distanța zilnică parcursă era puțin mai mare de o singură milă. La Capul Crozier echipa a construit cu mare dificultate un iglu din blocuri de zăpadă, piatră și o placă de lemn pe care au cărat-o pentru a deveni acoperiș. După aceea au putut să viziteze colonia de pinguini imperiali și să adune câteva ouă. Ulterior igluul lor a fost aproape dărâmat într-un viscol cu vânturi de gradul 11. Furtuna le-a luat și cortul de care depindea supraviețuirea
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
tipuri diferite de ziduri, printre care se pot menționa "ziduri de despărțire", numite curent "pereți", "ziduri de construcție", "ziduri de delimitare", "ziduri de apărare", ș.a.m.d.. urile de construcție au un ca singur scop susținerea tavanelor și respectiv a acoperișurilor. În construcțiile de astăzi, un zid care urmează să aibe și o funcție de perete, va avea izolare termică și elemente de finisare (așa cum sunt drywall or panelling). În plus, un perete de interior poate avea în interiorul său (sau aproape de suprafața
Zid () [Corola-website/Science/319464_a_320793]
-
că i s-a schimbat hramul. Date despre biserica de lemn din Tătăroaia se păstrează din documentația făcută în pragul demolării ei. Într-un referat de la fața locului sunt consemnate următoarele: "„Clădirea este într-un grad foarte avansat de uzură, acoperișul de șiță este surpat și căzut și tavanul. Deci în locul tavanului sunt crâmpeie din acoperișul de șiță și lemnăria complet putredă. Pereții sînt din lemn de stejar, așezați pe cant și cu grosimea de 10 cm. Aceste grinzi se îmbină
Biserica de lemn din Prundeni-Tătăroaia () [Corola-website/Science/319468_a_320797]
-
din documentația făcută în pragul demolării ei. Într-un referat de la fața locului sunt consemnate următoarele: "„Clădirea este într-un grad foarte avansat de uzură, acoperișul de șiță este surpat și căzut și tavanul. Deci în locul tavanului sunt crâmpeie din acoperișul de șiță și lemnăria complet putredă. Pereții sînt din lemn de stejar, așezați pe cant și cu grosimea de 10 cm. Aceste grinzi se îmbină la capete în coadă de rîndunică, dar din cauza intemperiilor - aceste capete sunt putrede ușor - se
Biserica de lemn din Prundeni-Tătăroaia () [Corola-website/Science/319468_a_320797]
-
crestate și apoi aplicată tencuiala, sub acțiunea umezelii tencuiala a căzut. Tinda a fost de cărămidă, care încă se mai menține. Între doi stâlpi este așezat clopotul. Stâlpul de la intrarea din dreapta este căzut și materialul furat. Pe toată această porțiune acoperișul stă în aer și la zăpezi, îngreuiat, va cădea și el la pămînt. La intrare sunt doi stâlpi, care parțial sînt sculptați în formă de sfredel. Ușile sunt mici, 0,80, 0,90 m lățime și 1,50, 1,60
Biserica de lemn din Prundeni-Tătăroaia () [Corola-website/Science/319468_a_320797]
-
și în construcții de lemn. Se poate astfel presupune o reparație majoră în secolul 19, supusă modei acelor vremuri. În elevație, biserica era acoperită în interior cu boltă și în pridvor cu tavan. Structura era ferită de intemperii sub un acoperiș de șiță. Dintre detaliile decorative se remarcă cei doi stâlpi sculptați parțial în torsadă ai pridvorului precum și portalul marcat de o funie în jurul intrării.
Biserica de lemn din Prundeni-Tătăroaia () [Corola-website/Science/319468_a_320797]
-
Nemeș, în urma electrificării satului, în sfântul lăcaș a fost introdus iluminatul electric. Perimetrul monumentului și a casei parohiale a fost împrejmuit cu gard și s-a amenajat parcul din fața bisericii. În anii 1978 și 1984, a fost vopsită tabla de pe acoperiș, iar în 1984 a fost renovat turnul bisericii. Recent, în anii 1996 și 1997, prin purtarea de grijă a părintelui Ioan Caciora, alături de restaurarea casei parohiale și a edificiului ce adăpostește Colecția muzeală, a fost refăcută complet, din terasit alb
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Homorog () [Corola-website/Science/319471_a_320800]
-
Seliștea Izvernei, la îndemnul fiicei sale Sară, măritata cu popa Dumitrașcu din Cloșani. Pe icoana Mântuitorului se mai deslușește semnătură pictorului și anul 1823. Este reparata radical în anul 1856, când se tencuiește cu mortar, se pictează și se repară acoperișul. La 1878 se curăță icoanele și se retușează pictură de către zugravul Gheorghe Miloșescu din Comănești. La 1892 se repară din nou icoanele și pictură de către Gh.S.Ionescu. Catapeteasma din lemn se deosebește printr-o pictură înaltă de zidărie și o
Biserica de lemn din Isverna () [Corola-website/Science/319857_a_321186]
-
Berbecul este o mașină de război de asediu folosită pentru spargerea porților cetăților. Acesta era un trunchi de copac gros și lung care era legat cu lațuri sau cu funii de un schelet tip acoperiș ce mergea pe 4, 6 sau 8 roți. Când ajungeau lângă poartă, asediatorii opreau berbecul iar bușteanul îl balansau înainte și înapoi, iar apoi împingând brusc berbecul înainte trunchiul lovea puternic poarta ce se putea sfărăma. Unii berbeci aveau pe
Berbec (armă) () [Corola-website/Science/319856_a_321185]
-
cu unele modificări, ca parte din lucrările sale ulterioare, de exemplu „Balada bine antrenată despre un soldat și o soldată” („Balada mehushelet al hayal veal hayelet”) din iunie 1966 care a intrat apoi în componența creației „Vultur negru pe un acoperiș roșu” („Nesher adom al gag adom”) scris in urma Războiului din Liban din 1982. Deși apreciat ca un student eminent, Levin a decis să nu se mai prezinte la examenele finale și nu a primit titlul de licențiat. În vremea
Hanoch Levin () [Corola-website/Science/319910_a_321239]
-
sunt trei trepte din piatră cioplită. Pridvorul se susține pe patru stâlpi din lemn, vopsiți în culoarea maro. Tencuiala și zugrăveala sunt ulterioare construcției propriu-zise. Pridvorul nu depășește cu mult 1 m lățime și este pardosit cu scândură de brad. Acoperișul de tablă este pus peste cel vechi de șiță. Construcția este solidă, după cum arată tălpile din lemn de stejar, groase de 40 de cm și îmbinările de la colțuri. Pe peretele exterior dinspre sud se află un tablou din 1891, înfățișând
Biserica de lemn din Negoiești () [Corola-website/Science/319939_a_321268]
-
păstrându-și importanța în ceea ce privesc relațiile curente cu sudul munților. Biserica monument istoric Sartăș, cu hramul Pogorârea Sfântului Duh, este așezată în cimitir, pe deal, în partea de nord-est a satului. Este plăcut și armonios, grație proporțiilor și formei acoperișului, din care se înalță clopotnița cu foișor în console și coif ascuțit. Fundația bisericii este făcută din piatră, pereții din lemn, exteriorul cu pereții tencuiți, acoperișul este din tablă neagră vopsită. Data construcției nu se poate preciza deoarece documentele nu
Biserica de lemn din Sartăș () [Corola-website/Science/315943_a_317272]
-
în partea de nord-est a satului. Este plăcut și armonios, grație proporțiilor și formei acoperișului, din care se înalță clopotnița cu foișor în console și coif ascuțit. Fundația bisericii este făcută din piatră, pereții din lemn, exteriorul cu pereții tencuiți, acoperișul este din tablă neagră vopsită. Data construcției nu se poate preciza deoarece documentele nu s-au păstrat, dar după inscripția legată de pictură se poate deduce că a fost construită înainte de 1780. Cu prilejul renovărilor, a măririi părții de vest
Biserica de lemn din Sartăș () [Corola-website/Science/315943_a_317272]
-
mondial. În perioada interbelică s-au efectuat lucrări de reparații radicale. Astfel, până în 1924, în timpul preotului iconom stavrofor Sava Popovici, s-au refăcut tencuielile interioare și exterioare, precum și dușumeaua de lemn, s-a curățat pictura catapetesmei și s-a reparat acoperișul de draniță, existent din 1907. Cu prilejul acelor lucrări de reparații, s-a descoperit și vechea pisanie, sub pardoseala bisericii, ea fiind prinsă în zidărie la locul cuvenit. În anul 1936 s-a repictat biserica în tehnica fresco de către un
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
lucrări de reparații, s-a descoperit și vechea pisanie, sub pardoseala bisericii, ea fiind prinsă în zidărie la locul cuvenit. În anul 1936 s-a repictat biserica în tehnica fresco de către un pictor anonim și s-a refăcut în totalitate acoperișul lăcașului de cult. După cutremurul din 1940 s-au efectuat lucrări de consolidare a pereților bisericii. După preluarea puterii de către comuniști (1948), preotul din Lețcani și unii enoriași au avut de suferit de pe urma autorităților. Preotul paroh Dumitru M. Popa, născut
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
10 ani degradare civică. A fost deținut în închisorile de la Gherla și Periprava, fiind eliberat în 1964, în urma decretului de grațiere colectivă a deținuților politici. El a fost ulterior paroh la Cernești - Botoșani, iar apoi la Oprișeni și Țuțora - Iași. Acoperișul bisericii a fost înlocuit în 1955. Între anii 1960-1965 s-au efectuat noi lucrări de reparare a edificiului. Atunci s-a electrificat biserica, s-a curățat și s-a vopsit catapeteasma și s-au montat 24 de strane. În anul
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
reparată în anii următori și apoi resfințită în 1982. Mult timp s-a crezut că pisania originală a bisericii a fost pierdută, dar ea a fost descoperită în 1992, sub pardoseala bisericii. În anul 1994, o furtună puternică a smuls acoperișul bisericii. Biserica a fost reparată și consolidată prin centuri de beton armat și acoperită cu tablă. În final, pereții interiori au fost repictați în totalitate în tehnica "fresco" între anii 1996 și 2000 de către pictorul Ion Preutu din Iași. Biserica
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
fost folosit mulți ani la rând fără a i se face lucrări de reparații sau măcar de întreținere. Nemaifiind îngrijit, el a început să se degradeze. Într-un raport din 1978, conacul este prezentat ca fiind degradat, iar grinzile și acoperișul pe punctul de a se dărâma. După cum își amintesc localnicii, înainte de revoluția din decembrie 1989, colonelul Radu Strâmbeanu, fiul ultimului proprietar al moșiei, a venit o dată de la Craiova, unde locuia, pentru a vizita fosta moșie de familie și a rămas
Conacul din Tupilați () [Corola-website/Science/315965_a_317294]
-
după aceea au fost furate ferestrele, ușile, iar scara interioară s-a prăbușit. A mai rămas intactă, o vreme, ghereta paznicului și, în curte, un grajd pentru cai"". De-a lungul timpului, degradarea conacului s-a accentuat, o parte din acoperiș și peretele de est cu plafoanele s-au prăbușit, iar pe clădire și pe ziduri s-au instalat plăcuțe de avertizare: "Atenție! Pericol de prăbușire". În anul 1990, după apariția Legii 18/ 1990, moștenitorii generalului Strâmbeanu - Elena Strâmbeanu, nora generalului
Conacul din Tupilați () [Corola-website/Science/315965_a_317294]