14,708 matches
-
mici sau cătune sărăcăcioase, această porțiune de drum mi s-a părut a fi cea mai pitorească, mai medievală aș putea spune, din câte am întâlnit până acum. Mereu urci și cobori, dar nu înălțimi prea mari și nici văi adânci; te încrucișezi cu alte poteci, de pe care parcă ai aștepta să apară oameni îmbrăcați în haine de acum câteva sute de ani. Trebuie să urmezi săgeata galbenă pentru a nu te rătăci în această zonă în care localitățile sunt aproape
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
și dragostea există.” “Ce îl face pe Dan Mititelu să ocupe un loc cu totul deosebit în peisajul fotografiei românești. Răspunsul nu este deloc ușor. Cert este însă că lucrările lui derivă din concepții alimentate cu seva izvorâtă dintr-un adânc strat freatic intelectual. Aproape fiecare imagine conține un gând, o stare, o trăire. Dan Mititelu are un comentariu serios, glumeț, isteț, original, insolit, pentru tot ce îl înconjoară; nimic nu îi este indiferent, nimic nu îi este lipsit de sens
Adio si la gar? by Dan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83653_a_84978]
-
ușurință, aproape instinctiv, în orice caz cu mare măiestrie. Prin linii și forme simple, lumini și umbre, alăturări neașteptate de obiecte, prin proporții armonioase sau șocante, prin exploatarea exhaustivă a detaliilor, Dan Mititelu își izvorăște un limbaj propriu cu o adâncă putere de comunicare. El stăpânește datele geometriei sugestive care potențează expresivitatea imaginilor sale. În lumea aceasta de profunde schimbări, cu metafore de altă factură, cu tendințe contradictorii, Dan Mititelu se simte în largul său. El ne prezintă într-o modalitate
Adio si la gar? by Dan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83653_a_84978]
-
și am văzut aproape toată lumea, există ceva asemănător, renumita "potcoavă a Caucazului", care este mai mare, dar nu are bogăția de vegetație și varietatea de culori a acestei potcoave. În Caucaz, configurația reliefului este mai pronunțată, mai abruptă, văile mai adânci, dar acolo totul este foarte sălbatic și aproape de nelocuit, pe câtă vreme aici zona este plină de viață, nuanțele de verde sunt atât de variate că aproape ai senzația irealului. Mulțumesc prietenilor români pentru acest nesperat cadou care îmi va rămâne bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
nisip, când autoritățile locale nu reușesc să curețe rapid și să mențină șoseaua în exploatare normală. Seamănă cumva cu problemele noastre din fiecare iarnă, când zăpada acoperă cu impertinență drumurile, oricum desfundate și populate de gropi, care de care mai adâncă, mai distrugătoare de autoturisme. Delegația română a sosit la Lima în ultimele zile ale primei decade a lunii decembrie. În acea perioadă, directorul fabricii din Muscel era un fost coleg, absolvent al Liceului "Andrei Șaguna" din Brașov, mai mic cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
meu, drept un diplomat bun, care excelase în postul său din S.U.A., care vorbea cel puțin două limbi străine excelent, care se bucura de apreciere în rândul colegilor. Este adevărat că era și destul de bârfit, că avea o origine cu adânci rădăcini în mediul foștilor ilegaliști, ceea ce, se spunea, îl pusese pe locuri prioritare când fusese vorba de promovări, de trimiteri la posturi preferențiale etc. Judecata mea privind posibilitatea repetării succesului lui Nicolae Ceaușescu din 1968 îmi spunea că ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
preluate din ierarhizarea sovietică a titlurilor științifice, În anul 1977 am fost numit conducător de doctorat În specialitatea Morfopatologie veterinară, devenită ulterior Morfologie Normală și patologică. Mi se recunoșteau meritele profesionale și mi se deschidea perspectiva de a munci până la adânci bătrânețe, ceea ce nu era puțin, pentru un om de laborator. Primii doctoranzi mi-au fost: Băncescu Teodora și Pop Toader, transferați de la ASAS În 1978 ca urmare a trecerii În lumea drepților a eminentului cercetător, șef al secției de febră
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
la 19 ani în "Orizont" la Timișoara, publicat încă de câteva ori mai apoi de Ion Arieșanu, pe care l-am întâlnit doar pentru un sfert de oră mult mai târziu. Din lunga perioadă a debutului, am rămas cu amintirea adâncă, obsedantă a așteptărilor febrile la chioșcul de ziare până soseau revistele literare (măcar atunci soseau!), a grabei cu care le cumpăram și le răsfoiam cu fundul pe prima bordură, nerăbdând să ajung cu ele acasă, a tușului care-mi înnegrea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mîinile lor de argint/ alungă roiul frunzelor/ de pe fețe.// Netrebnici sunt morții solemni,/ morții sociali neîndurându-se/ să se părăsească pe sine.// Dar tu, o, moarte, ești o simplă-ntoarcere a capului,/ o expirație calmă/ a celui care trăind prea adânc/ deodată uită viața". Poetul estetician, poetul autor de eseuri critice, poetul teoretician reprezintă o realitate în literaturile mature din Europa. T. S .Eliot, Valéry, Pessoa, Pound, Ungaretti sunt doar câteva exemple. A existat un asemenea model, de scriitor total, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fragmentară a ceva inepuizabil. Scriind, am impresia că apetitul morfogenetic are potențialul de a organiza total Indeterminatul. La sfîrșitul fiecărui poem, îmi dau seama că Indeterminatul se regrupează ca înainte de scrierea poemului. Ceva similar aruncării unei pietre într-o apă adâncă. Ce nu ai vrea să se știe despre tine? Ce vrei să se știe neapărat despre tine? Toți oamenii au turpitudinile lor. Unele sunt de nemărturisit. Așa pare. Important e să-ți găsești Confesorul. Dacă gândești astfel, totul poate fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
oprești pe omul de pe stradă, să-l convingi să citească o poezie? Pentru cine scrii poezie? Poți să faci "portretul robot" al cititorului poeziei tale? Nici unul. Sunt destui oameni care n-au învățat să meargă pe bicicletă și trăiesc până la adânci bătrâneți fără a avea nici cea mai mică neliniște că au pierdut pentru totdeauna bucuria de a se plimba pe două roți. La fel se întâmplă celor care n-au citit nici o poezie în afara sistemului educațional. Ei sunt cei care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fără măsură zona: "Doi cai de culoarea castanei mă trag într-o căruță mare încărcată cu fân și pare că sunt capabili să treacă peste orice obstacol. Nu aș fi crezut că pot merge astfel pe un drum cu șleauri adânci și bolovani uriași. Acesta este modul de a călători în Maramureș (...). Zona este frumoasă, iar stilul de viață al țăranilor încântător. Fânețele pline de orhidee sălbatice rare se întind până la dealurile împădurite, ritmul vieții este foarte lent, iar senzația de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de cadre, de către activiști mediocri ai partidului comunist. În plus, nu ne mai dădeau căldură iarna, nu veneau buteliile de aragaz, ne luaseră și curentul, zi și noapte, aveam patru copii mici și simțeam că mă scufund în cea mai adâncă și izolată groapă a limbii române, sub Pietrosul Rodnei înalt de 2003 m. Atunci mi-am luat lumea în cap și am plecat la București, am zis că dacă tot mă scufund, măcar să știe cineva de mine. Nu aveam buletin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
numai pomul face poamă, ci și omul avea oamă: omul meu era întotdeauna bărbatul, în graiul viu din Maramureș, oama era desigur femeia lui, fructa lui. Iar or și ori nu puteau fi decât ceva legat de firea cea mai adâncă a unei ființe, miezul ei ultim care îi dădea identitate și coerență în timp, însuși timpul biologic care structura dinăuntru o ființă umană, prin impulsuri abisale: Vinu-mi ori/ Într-uneori/ Să mă sui pă munți cu flori. Din păcate, odată cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ar fi bănuit că în aceste vocabule umile, tocite de vorbire ca treptele unui tribunal, sau ca oțelul subțiat al cuțitelor de bucătărie tăind doar fragilități din grădină, generații la rând, se ascund adevărate cristale geologice din straturile cele mai adânci ale graiului originar al lumii? Abia descoperind aceste rezonanțe magnetice ale particulelor or și ori, simți altfel, din interiorul cel mai intim al graiului matern, cuvintele dor, zori (zi-ori, ziorel de ziuă), fi-ori, care funcționează parcă într-o altă mecanică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ca un curent atmosferic, cu mult prea aerian și cu totul deasupra destinelor celor de jos, de la firul ierbii. Majoritatea cărților apărute în perioada comunistă mi se par la fel de fragile și nefirești ca vițele cartofilor crescute la întuneric, în pivnițe adânci, care se întind pe pereți după sursa îndepărtată de lumină a unei ferestruici, acele vițe au morfologia specifică, chiar pot da muguri și frunze, atât doar că sunt albe și eterice, aproape transparente, fără vitalitatea sănătoasă a verdelui, rezultat din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tuturor, Maica Cerului și a pământenilor. Ea ne ocrotește și ne ajută, se roagă permanent la Fiul ei. Ea este Maica Iubirii și a Durerii. Prin inima ei de Mamă a trecut sabia ucigașă a Durerii. Nesfârșit de mare și adâncă a fost durerea ei când a văzut pe Fiul judecat și răstignit nefiind vinovat. Noi ne Întristăm când ne gândim ce mult a suferit. Suferința a fost fără margini, cum alta nu mai poate fi. A suferit alături de Fiul ei
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
râvnă către toate cele bune și plăcute Ție. Pe Tine Te știu ajutor, ocrotitor și Salvator. Știu că nimeni nu Ți-a greșit ca mine, nevrednica. Și pe nimeni n-ai ajutat atât de mult ca pe mine. În prăpastia adâncă ai venit după mine și m-ai scos pe umerii Tăi, Doamne, că ești bun și ne iubești. Pune și În inimile noastre cele Împietrite dragoste din noianul Iubirii Tale, Doamne”. Muntele Sinai În dimineața zilei de 5 noiembrie 2003
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Ți-oi făcut culcuș pe Cruce! Și de acolo În pământ Sub o piatră de mormânt Picioare și mâini iubite De piroane-s găurite, Capul tot e-mpuns de spini Ochii sunt de Sânge, plini Inima Ta iubitoare, O ce răni adânci are. Sulița a pătruns În ea Străbătând și inima mea Vai, oameni, ce rău ați făcut Când pe Iisus ați Răstignit! Spuneți-mi ce v-a greșit De pe El L-ați omorât? Voi, toți care aveți păcate V-ați făcut
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
-lea î. Hr.). Pe baza descoperirilor arheologice menționate mai sus, specialiștii au ajuns la concluzia că, strămoșii noștri au creat și au dezvoltat o cultură originală, cunoscută în istoria antică a Europei cu numele de geto-dacică, pe fondul hallstattian, cu rădăcini adânci în epoca bronzului, în care s-au asimilat și în care au contopit la rândul lor diferite elemente și influențe străine. Un tezaur din monezi de argint a fost descoperit în 1964, în punctul „Drumul dintre vii”. Având pe avers
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de movilă, pe care a măsurat-o cu pasul: "are la bază șapte sute optzeci de pași - nota solul - și se ridică în sus în formă de culă, se poate deci aprecia înălțimea ei. La mijloc e săpată și are găuri adânci." Conform tradiției, "un anume vizir a stat acolo cu o oaste mare și ca amintire a trufiei lui a poruncit să o ridice, ca fiecare să poată vedea din acea muncă ce mulți oameni au fost acolo. Alții spun că
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
să escorteze oștile rusești în retragere, pentru a le feri de orice incidente sau atacuri din partea tătarilor. Nicolae Iorga a analizat cauzele acestei „catastrofe”: „Așa se mântuise, la Stănilești, între Fălciiu și Huși, marele război de eliberare a creștinilor răsăriteni. Adânca umilință, mai rea și decât o catastrofă, fu atribuită de învinși lui „Iuda Brâncoveanu”. S-a vorbit și de refuzul acestuia de a se declara pentru cavalerul crucii: ce folos ar fi putut să aducă acele cîteva mii de oameni
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
memorii de călătorie din secolul al XVII-lea privind țările române. El conține multe informații despre obiceiurile și rânduielile din Moldova. Despre poziția geografică a târgului Huși, episcopul catolic scria că „se întinde pe trei coline despărțite de o vale adâncă, de unde poate fi numit «târgul celor trei coline»”. Interesante sunt informațiile despre viile de la Huși: „La răsărit are vii, aflate în apropiere pe o colină mai înaltă și mai lată; spre apus și spre miazăzi sunt dealuri acoperite cu păduri
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
spirituali, prin oprobiu, alungare și chiar cu moartea; hușenii au maltratat cu cruzime pe câțiva preoți și călugări, pe care apoi i-au înjunghiat; pe alții, după ce i-au dezbrăcat, le-au dat drumul, alții au fost aruncați în șanțuri adânci. Parohul în funcțiune la data aceea, P. Mihail Rapezon (Rapczon sau Mihály Rabcsonyi), a fost tras de păr și de barbă la praznic, în cimitir, și chiar în biserică, de către orășenii revoltați. Episcopul explica Vaticanului că nemulțumirea adâncă a credincioșilor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în șanțuri adânci. Parohul în funcțiune la data aceea, P. Mihail Rapezon (Rapczon sau Mihály Rabcsonyi), a fost tras de păr și de barbă la praznic, în cimitir, și chiar în biserică, de către orășenii revoltați. Episcopul explica Vaticanului că nemulțumirea adâncă a credincioșilor se datora faptului că preoții erau „robiți desfrâului, beției și gâlcevilelor [...] au dat prilej întru aceasta poporenilor neciopliți”. Nici jurământul de castitate nu mai era respectat (în absența episcopului, preotul petrecea zile și nopți cu „femei rele”, uneori
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]