14,112 matches
-
este un zid protector la o distanță de 2,5 m, închizând o curte mică de refugiu. Zidul înconjurător are lungimea de 28 m, cu intrare doar din partea de vest. Șanțul cetății situat în fața curții exterioare avea în unele porțiuni adâncimea de 10 m și o lățime de 14 m dar pe unele porțiuni a fost mai puțin abrupt. Tunelurile subterane au înălțime de 1,9 m și o lățime la bază de 1,8 m. Porțile cetății sunt patru la
Cetatea Șiriei () [Corola-website/Science/306690_a_308019]
-
numai prin bulbii denumiți `corm`, fiind o plantă ce nu se poate poleniza decât foarte rar. Șofranul este o plantă de altitudine, iubind verile aride și iernile răcoroase, suportând înghețul până la -13 ° C. Se plantează bulbii în luna iulie-august, la adâncimi cuprinse între 15 și 30 cm în funcție de climă și teren, florile se recoltează în lunile septembrie-noiembrie după care, plantele se protejează prin paiaj sau cultură intercalată (în regiunea Mund din Germania se folosește grâul), iarna și primăvara fiind perioada în
Șofran () [Corola-website/Science/306715_a_308044]
-
În luna mai-iunie, frunzele se usucă iar planta intră în repaus vegetativ. Este momentul în care cormii se pot scoate din pământ pentru divizare. Cultura se menține în sol maxim 10 ani, în funcție de gradul de diviziune a cormului și de adâncimea la care a ajuns în sol. În general nu se depășesc 5 ani, cu o revenire pe teren după o perioadă echivalentă. Pot fi cultivați și în ghiveci sau jardiniere, cu o expunere însă la rece în perioada iernii. Florile
Șofran () [Corola-website/Science/306715_a_308044]
-
Populare Române, în culori naturale [cu înălțimea de 1/3 din lățimea flamurei și situată la 1/4 (sic!) și 1/6 față de marginile zonei albe]. La celălalt capăt, flamura este tăiată în forma unui unghi ascuțit cu vârful înăuntru [adâncimea tăieturii: 1,2 din lungimea zonei alb-color de lângă saulă]. Flamura navelor este prevăzută cu saulă și dispozitiv, pentru ridicarea la mărul arborelui mare”. Proporțiile elementelor constitutive ale flamurii erau indicate în anexă, dimensiunile efective urmând a fi stabilite de către Ministerul
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
și pozitivul (imaginea imprimată). Acest imprimeu obținut prin tehnica gravurii reprezintă un tip de "stampă". Totalitatea "exemplarelor" obținute cu un anumit clișeu constituie un "tiraj". În mod normal, gravura destinată imprimării se realizează fie prin metoda tiparului adânc (gravură în adâncime) fie prin cea a tiparului înalt (gravură în relief sau în înălțime). Însă, ca urmare a faptului că denumirea de „gravură” a fost aplicată și imaginii imprimate, acest termen a ajuns să fie extins și generalizat și stampelor obținute prin
Gravură () [Corola-website/Science/306806_a_308135]
-
din apele mai puțin bogate din preajma Ecuatorului. Balena albastră poate acumula de 90 de ori mai multă energie decât consumă, ceea ce îi permite constituirea de considerabile rezerve de energie. Întrucât krillul se deplasează, balenele albastre se hrănesc de regulă la adâncimi de peste în timpul zilei, hrănindu-se și la suprafață, dar numai pe timp de noapte. Duratele scufundărilor sunt de regulă de 10 minute la hrănire, deși sunt frecvente și scufundări de până la 20 de minute. Cea mai lunga scufundare înregistrată a
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
România în anul 2010 (). Zăcămintele de sare din Transilvania (exploatate sistematic în cursul vremii la Ocna Dejului, Cojocna, Turda, Ocna Mureș, Ocna Sibiului și Praid) s-au format cu 13,5 milioane de ani în urmă, într-o mare cu adâncime redusă și sub un climat tropical, foarte cald. Stratul de sare se întinde pretutindeni în subsolul Transilvaniei, având o grosime de circa 400 m. Straturile groase de sedimente depuse ulterior deasupra celui de sare au apăsat cu o greutate imensă
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
circa 1.200 m (cercetată prin foraje relativ recente). Dovezi arheologice sigure ale exploatării sării la Durgău-Turda există din perioada preromană (50 î.C.-106 d.C.). Romanii (106-274 d.C.) au exploatat sarea la Durgău în camere piramidale de 17-34 m adâncime si 10-12 m lățime. În afara masivului de sare de la Durgău, Romanii au exploatat si masivul de sare învecinat de la Băile Romane (în zona ștrandului actual). Volker Wollmann în monografia sa asupra mineritului subliniază prezența în imediata apropiere a zăcămintelor de
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
monografia sa asupra mineritului subliniază prezența în imediata apropiere a zăcămintelor de sare, de fiecare dată, a unei fortificații romane. Castrul roman Potaissa a apărat exploatările de sare de la Turda. Romanii lucrau numai la suprafață, în gropi patrulatere, până la o adâncime de 12-15 m, de unde sarea se putea scoate ușor pe punți alunecoase și cu aparate simple de ridicat, după care o părăseau și începeau alta. Așa au extras romanii sarea peste tot în Ardeal, iar excavațiile părăsite au devenit lacuri
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
Iosefină din anii 1769-1773 arată că la Turda existau atunci 5 ocne de sare (Carolina, Iosif, Terezia, Anton și Cojocneană). În anul 1780 existau la Turda 5 ocne ogivale de sare: - "Die obere Grube" ("Ocna de Sus", "Felsö-Akna"): 125 m adâncime, 228 m perimetru bazal. - "St. Josephi" ("Iosif"): 49 m adâncime, 66 m perimetru bazal. - "Maria Theresia" ("Terezia"): 76 m adâncime, 167 m perimetru bazal. - "St. Antoni" ("Anton"): 63 m adâncime, 129 m perimetru bazal. - "Koloscher Grube" ("Ocna Cojocneană"): 122 m
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
5 ocne de sare (Carolina, Iosif, Terezia, Anton și Cojocneană). În anul 1780 existau la Turda 5 ocne ogivale de sare: - "Die obere Grube" ("Ocna de Sus", "Felsö-Akna"): 125 m adâncime, 228 m perimetru bazal. - "St. Josephi" ("Iosif"): 49 m adâncime, 66 m perimetru bazal. - "Maria Theresia" ("Terezia"): 76 m adâncime, 167 m perimetru bazal. - "St. Antoni" ("Anton"): 63 m adâncime, 129 m perimetru bazal. - "Koloscher Grube" ("Ocna Cojocneană"): 122 m adâncime, 234 m perimetru bazal. "Ocna de Sus" ("Felsö-Akna") a
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
În anul 1780 existau la Turda 5 ocne ogivale de sare: - "Die obere Grube" ("Ocna de Sus", "Felsö-Akna"): 125 m adâncime, 228 m perimetru bazal. - "St. Josephi" ("Iosif"): 49 m adâncime, 66 m perimetru bazal. - "Maria Theresia" ("Terezia"): 76 m adâncime, 167 m perimetru bazal. - "St. Antoni" ("Anton"): 63 m adâncime, 129 m perimetru bazal. - "Koloscher Grube" ("Ocna Cojocneană"): 122 m adâncime, 234 m perimetru bazal. "Ocna de Sus" ("Felsö-Akna") a condus, după prăbușirea unui perete și a tavanului, la formarea
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
sare: - "Die obere Grube" ("Ocna de Sus", "Felsö-Akna"): 125 m adâncime, 228 m perimetru bazal. - "St. Josephi" ("Iosif"): 49 m adâncime, 66 m perimetru bazal. - "Maria Theresia" ("Terezia"): 76 m adâncime, 167 m perimetru bazal. - "St. Antoni" ("Anton"): 63 m adâncime, 129 m perimetru bazal. - "Koloscher Grube" ("Ocna Cojocneană"): 122 m adâncime, 234 m perimetru bazal. "Ocna de Sus" ("Felsö-Akna") a condus, după prăbușirea unui perete și a tavanului, la formarea lacului nr. 1 (Carolina), colmatat în anii 1980-1990 în urma unor
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
228 m perimetru bazal. - "St. Josephi" ("Iosif"): 49 m adâncime, 66 m perimetru bazal. - "Maria Theresia" ("Terezia"): 76 m adâncime, 167 m perimetru bazal. - "St. Antoni" ("Anton"): 63 m adâncime, 129 m perimetru bazal. - "Koloscher Grube" ("Ocna Cojocneană"): 122 m adâncime, 234 m perimetru bazal. "Ocna de Sus" ("Felsö-Akna") a condus, după prăbușirea unui perete și a tavanului, la formarea lacului nr. 1 (Carolina), colmatat în anii 1980-1990 în urma unor alunecări masive de teren. Pe harta lui Johann Fichtel din 1780
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
și mina Iosif, în lungime de 50 m, în scopul includerii în circuitul turistic și a minei Iosif, nedeschisă până acum accesului public. Înainte de deschiderea unei noi ocne de sare în Ardeal se făceau deobicei foraje de explorare. Dacă până la adâncimea de 36 m (18 Klafter = 18 stânjeni) nu se intercepta sarea, se renunța la proiect, din cauza adâncimii prea mari a puțurilor. Ideal era ca solul să aibă o grosime de max. 10-12 m (5-6 stânjeni). La un rezultat pozitiv al
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
Iosif, nedeschisă până acum accesului public. Înainte de deschiderea unei noi ocne de sare în Ardeal se făceau deobicei foraje de explorare. Dacă până la adâncimea de 36 m (18 Klafter = 18 stânjeni) nu se intercepta sarea, se renunța la proiect, din cauza adâncimii prea mari a puțurilor. Ideal era ca solul să aibă o grosime de max. 10-12 m (5-6 stânjeni). La un rezultat pozitiv al primului foraj, se executa un al doilea, la o distanță de 6 m (3 stânjeni) de primul
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
intrarea și ieșirea minierilor din ocne (cu ajutorul unor frânghii de cânepă), iar celălalt puț pentru extragerea sării din subteran. Puțurile se săpau cu profil patratic, fiecare latură având 2,8 m (9 pași; 1 pas = 0,3 m) până la o adâncime de 4 m (2 stânjeni) sub contactul steril-sare, după care se lărgea treptat pe următorii 4 m (2 stânjeni), cu profil tot patratic. Aici se făcea așa-numitul “fundament”, din bârne de lemn incastrate în sare, pe care se sprijinea
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
tradiției orale și povestirea în ramă existentă încă din literatura renascentistă, Călinescu o vedea ca pe un spațiu de încercare a monologurilor autorului și o ilustrare a calităților sale ca povestitor. El afirma că poveștile sunt „adevărate, dar tipice, fără adâncime; odată repovestite cu un altfel de gesticulare, subiectul și-ar pierde toată atmosfera plină de viață.” În contrast, contemporanul și colegul lui Călinescu, Tudor Vianu, sugera: „Personajul basmelor, al nuvelelor, al anecdotelor se povestește pe el însuși în "Amintiri din
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
să devină stat independent. Iranul la rândul său, nu a mai acceptat granițele fixate anterior prin Tratatul de la Zuhab, confirmate prin Protocolul de la Constantinopol din noiembrie 1913, dorind ca noua graniță să fie stabilită de-a lungul liniei de maximă adâncime a canalului navigabil al cursului Shatt al-Arab(talveg). Primul tratat dintre Iran și Irak privind frontiera dintre cele două țări a fost semnat în 1937. În urma acestuia, s-a stabilit ca frontiera să fie malul de est al cursului de
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
au fost protejați de un antidot. Cu toate acestea, pierderile irakiene au fost și ele extrem de ridicate. Tactica irakiană a fost de a satura avangarda forțelor iraniene prin bombardamente de artilerie cu cianuri și gaze neuro-paralizante, în timp ce bombardierele lansau în adâncimea frontului rachete cu gaz muștar, extrem de persistent, pentru a tăia retragerea soldaților iranieni. Presat de aceste pierderi grele, Conducătorul Suprem al Iranului, Ayatollahul Khomeini a numit în fruntea forțelor armate un cleric, Ali Akbar Hashemi Rafsanjani. Acesta a ordonat un
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
Khuzestan, astfel încât forțele MEK au ajuns fără probleme în Qasr-e Shirin, Sarpol-e Zahab, și Islamabad-e-Gharb, continuând în direcția Kermanshah. Forțele MEK se așteptau ca populația să se răscoale și să le sprijine înaintarea, care deja ajunsese la 145 km în adâncimea teritoriului Iranian. În acel moment, sub conducerea generalului-locotenent Ali Sayyad Shirazi a fost declanșată riposta iraniană, numită Operațiunea Mersad. Trupe aeropurtate iraniene au fost parașutate în spatele inamicului, în timp ce forțele aeriene distrugeau blindatele acestuia. Trupele iraniene au învins categoric forțele MEK
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
tancuri Chieftain, capturate de la iranieni. De asemenea, dispunea de 2500 transportoare de trupe și alte vehicule blindate. Irakienii nu au utilizat decât foarte rar infiltrarea de trupe în spatele liniilor inamice. De asemenea, au evitat să trimită elicoptere de atac în adâncimea teritoriului inamic. Atât iranienii cât și irakienii nu au dispus de echipament de vedere pe timp de noapte pe elicoptere, capabil să localizeze infanteria la sol, pentru a o putea neutraliza. Utilizarea rachetelor antitanc a fost la fel de ineficientă ca și
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
cu str.Bicazului, după care continua, de-a lungul trotuarului, pe partea străzii Dr.I.Rațiu cu case cu numere cu soț, până la moara Fischer, apoi apa se varsă în Valea Racilor. Lățimea canalului era de circa 1,5 - 2 m, adâncimea de cca 1 m. După Balázs Orbán porțiunea străzii Dr.I.Rațiu dintre str.Bicazului și str.Mircea cel Bătrân se numea în a doua jumătate a secolului al XIX-lea "Varga-utca" (""Ulița Tăbăcarilor""), aici locuind mulți tăbăcari. Pentru acești tăbăcari
Râul Valea Racilor, Arieș () [Corola-website/Science/307889_a_309218]
-
ceață deasă și frecventă. Clima este subpolară. Temperatura medie a apei este de -1 °C iarna și +5-6 °C grade vara. Marea este traversată de la nord la sud de Curentul Labradorului, un curent rece, cu lățimea de 30 km și adâncimea de 600 m. El străbate coastele nord-estice ale Americii de Nord cu o viteză de 3 km/oră, influențând decisiv flora și fauna din zona litorală. Apele Curentului Labradorului conțin cantități mari de substanțe nutritive și săruri minerale ce constituie sursa de
Marea Labrador () [Corola-website/Science/307963_a_309292]
-
Este o formă de lavă aparte care poate fi întâlnită în Erta Ale din Etiopia. Prin răcirea unei mase imense de lavă în crater se formează la suprafață cruste de lavă solidificată. La repetarea erupției vulcanului se pot forma în adâncime adevărate lacuri de lavă fluidă ce pot atinge adâncimea de 100 de m. Această lavă se va răci lent, proces ce poate dura câteva sute de zile. Fenomenul este important pentru vulcanologi care pot cerceta lava în stare fluidă. Prin
Lavă () [Corola-website/Science/307964_a_309293]