12,392 matches
-
călăuzească către acea lume. Darvari, spirit sportiv, devine aviator și dispare misterios cu avionul în anul 1930 între Insula Șerpilor și Odesa, în timp ce Lixandru, spirit erudit, învață limba ebraică și caută trecerea pe sub pământ, în pivnițele de pe fostele pământuri ale boierilor Calomfiri, nemaifiind văzut de nimeni din 1932. Poveștile învățătorului încep să intereseze mai multe persoane, fiecare urmărind un anumit subiect. Astfel, ofițerul Dumitrescu vrea să afle informații despre dispariția aviatorului Darvari și este iritat că bătrânul îi relatează alte povești
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
ele prin descendență sau soartă și care se întind pe o perioadă mai mare de 200 de ani. Există mai multe incipit-uri care complică narațiunea. Întâmplările sunt structurate în funcție de dominanta temporală, unele având loc într-un trecut îndepărtat (povestea boierului Iorgu Calomfir și a preafrumoasei Arghira - petrecută pe la 1700, blestemul băiatului pașei din Silistra - de la 1840), iar altele într-un trecut apropiat (dispariția lui Iozi, drumul necunoscut al săgeții trase de Lixandru, fuga misterioasă cu avionul a lui Darvari, povestea
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
Mare în Pocuția sau despre operația realizată de medicii Johan Klingensporn de la Nuremberg, Ieronimo da Cesena de la Veneția și doftorul Șmil trimis de hanul tătarilor (care apar cu numele lor reale). Delavrancea se inspiră din aceste surse și în privința complotului boierilor și înscăunarea lui Bogdan; numele boierilor apar în trilogie sub numele lor istorice: Șandru, Costea, Trotușanu, Tăut, Șearpe, Cărăbăț, Toader, Arbore, Sima, Grozea, Hîrea). În "Viforul", sensul și funcția istorică a personajelor sunt răsturnate; Ștefăniță, domn autoritar, a înfruntat complotul
Trilogia Moldovei () [Corola-website/Science/335839_a_337168]
-
realizată de medicii Johan Klingensporn de la Nuremberg, Ieronimo da Cesena de la Veneția și doftorul Șmil trimis de hanul tătarilor (care apar cu numele lor reale). Delavrancea se inspiră din aceste surse și în privința complotului boierilor și înscăunarea lui Bogdan; numele boierilor apar în trilogie sub numele lor istorice: Șandru, Costea, Trotușanu, Tăut, Șearpe, Cărăbăț, Toader, Arbore, Sima, Grozea, Hîrea). În "Viforul", sensul și funcția istorică a personajelor sunt răsturnate; Ștefăniță, domn autoritar, a înfruntat complotul lui Luca Arbore. Spre deosebire de textul piesei
Trilogia Moldovei () [Corola-website/Science/335839_a_337168]
-
medalionului a fost plasat următorul text (tot în limba greacă): "„Tabula geografică a prea înălțatei domnii a Ungrovlahiei împărțită în șaptesprezece județe, după descrierea și forma foarte exactă pe care a făcut-o prea nobilul, prea învățatul și prea înțeleptul boier, stolnicul Constantin Cantacuzino, pentru documentarea prea eminentului medic-filozof Ioan Comnen. Acum pentru întâia oară tipăriă cu litere grecești și închinată în chip respectuos prea învățatului ..., domnului Ioan Constantin Basarab, de către Hrisant previstierul...”". În dreapta legendei se află stema Țării Românești întrun
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
, județul Olt este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Olt elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010, cu codul . Clădirea a fost locuința boierului Constantin C. Neamțu, unul din fondatorii Băncii Comerțului din Craiova (sediul actualei primării din Craiova) - Societate Anonimă. Pe la 1600 moșia a fost a boierilor Hamzea și Caplea, pe care mai apoi au vândut-o boierului Calotă. Apoi moșia a trecut
Conacul Neamțu din Olari () [Corola-website/Science/332590_a_333919]
-
Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010, cu codul . Clădirea a fost locuința boierului Constantin C. Neamțu, unul din fondatorii Băncii Comerțului din Craiova (sediul actualei primării din Craiova) - Societate Anonimă. Pe la 1600 moșia a fost a boierilor Hamzea și Caplea, pe care mai apoi au vândut-o boierului Calotă. Apoi moșia a trecut către Ștefan Pârșcoveanu, mare vornic pe timpul ocupației austriece. La 1777, acesta a lăsat-o zestre fiicei Măricuța, la căsătoria acesteia cu Serdarul Cantacuzino. Măricuța
Conacul Neamțu din Olari () [Corola-website/Science/332590_a_333919]
-
codul . Clădirea a fost locuința boierului Constantin C. Neamțu, unul din fondatorii Băncii Comerțului din Craiova (sediul actualei primării din Craiova) - Societate Anonimă. Pe la 1600 moșia a fost a boierilor Hamzea și Caplea, pe care mai apoi au vândut-o boierului Calotă. Apoi moșia a trecut către Ștefan Pârșcoveanu, mare vornic pe timpul ocupației austriece. La 1777, acesta a lăsat-o zestre fiicei Măricuța, la căsătoria acesteia cu Serdarul Cantacuzino. Măricuța, la rândul ei, peste ani, a lăsat-o zestre fetei ei
Conacul Neamțu din Olari () [Corola-website/Science/332590_a_333919]
-
comuniștilor, conacul a fost naționalizat, proprietarul fiind alungat. Conacul a servit pentru perioada de timp ca sediul al societății agricole Agromec Olari. Mai apoi a funcționat ca grădinița de copii și punct sanitar. După revoluția din 1989, unul dintre fii boierului, Șerban Neamțu a revendicat conacul și acesta i-a fost retrocedat, donându-l în anul 2005, către Uniunea Arhitecților din România (UAR), cu condiția restaurării acestuia și meținerii lui în stare bună.
Conacul Neamțu din Olari () [Corola-website/Science/332590_a_333919]
-
București) a fost soția lui Ion C. Brătianu și mama viitorilor prim-miniștri ai României Ion I.C. Brătianu și Vintilă I.C. Brătianu. Părinții săi au fost pitarul Luca și Evghenia Pleșoianu (fiica lui Ghiță și Sultana Capeleanu), familie de mici boieri din județul Vâlcea. Mama sa, căsătorită de părinți la 16 ani cu Luca Pleșoianu, a fost considerată în epocă una din cele mai frumoase, bine crescute și de bună familie fată din Râmnicu Vâlcea. Ea a murit de tânără, de
Pia Brătianu () [Corola-website/Science/332574_a_333903]
-
primul director al Băncii Naționale, Filiala Craiova. Din 1887 a fost desemnat senator liberal pe viață. Cornetti se naște în anul 1831, după un document al Oficiului Stării Civile din Craiova. S-a căsătorit în 1870 cu Elena Zissu, fiica boierului Marcu Zissu Olaru, de origine grecească. Pentru a clasifica cazul moșiei Olari din actul de căsătorie lui cu Elena M. Zisu, rezultă că locul nașterii este în Craiova, anul precizat mai sus. Părinți fiind Ecaterina și Crăciunu Ion.
Elefterie Cornetti () [Corola-website/Science/332613_a_333942]
-
Petru (mezinul) și Ștefan (fiul cel mare). Petru a fost susținut de majoritatea românilor și de "provincialii unguri" (adică maramureșenii din Moldova), drept care și-a însușit domnia. În aceste condiții, fratele său Ștefan - înlăturat de la succesiune, împreună cu tezaurul și câțiva boieri, s-au refugiat în Regatul Polonez și au cerut sprijin de la Cazimir cel Mare, în schimbul depunerii omagiului de vasalitate. Astfel, în vara anului 1368 Ștefan, însoțit de armate poloneze din părțile Cracoviei, Sandomirului, Dublinului și Rusiei Haliciului, a intrat în
Bătălia de la Codrii Plonini () [Corola-website/Science/332635_a_333964]
-
îndeplinit împreună cu Marele Hatman Bogdan și Marele Vistiernic Iordache Ruset funcția de caimacam al Moldovei în perioada decembrie 1695 - ianuarie 1696, între sfârșitul primei domnii a lui Constantin Duca și prima domnie a lui Antioh Cantemir. a fost unul din boierii învățați, de la el rămânând multe acte domnești, scrise de el însuși, cu un scris îngrijit și citeț. A fost apreciat în epocă ca un om echilibrat și rațional, contemporanu său Ion Neculce îl descria ca „"fiind om de treabă, era
Tudosie Dubău () [Corola-website/Science/332634_a_333963]
-
ca cel care a dispus întocmirea unuia dintre letopisețele posterioare celui al lui Miron Costin („"Izvodul lui Tudosie Dubău"”) Tudosie Dubău provenea din una din marile familii boierești din Moldova. Tatăl său a fost Vasile Dubău iar mama Nastasia, fiica boierului Irimia Murguleț. S-a născut în jurul anului 1630, fiind menționat documentar într-un act din 24 septembrie 1638, când nașul său, Toader Șoldan, dăruia finilor săi, „"cuconilor lui Vasile Dubău"”, partea lui de moșie din satul Vartici. Tudosie Dubău s-
Tudosie Dubău () [Corola-website/Science/332634_a_333963]
-
întreaga societate moldovenească. Pentru a-și recupera sumele mari de bani plătite pentru a fi numit de turci Hatman al Ucrainei, cucerită de curând de turci, a pus biruri grele pe toate categoriile sociale. Simultan a trecut la confiscarea averilor boierilor, pe care îi aresta sub diferite pretexte pentru ca apoi sub tortură să-i determine la cedarea bunurilor. Tudosie Dubău arestat dar a reușit să evadeze din Iași și să treacă în Polonia. După cum arăta cronicarul Ion Neculce: "„Tudosâe Dubău vel-spătar
Tudosie Dubău () [Corola-website/Science/332634_a_333963]
-
într-o noapte din târgu din Ieși în Țara Leșască”". Rămâne în exil până la 1683, când în urma victoriei lui Jan Sobieski sub zidurile Vienei, Ștefan Petriceicu s-a reîntors cu sprijin polon și a ocupat din nou tronul Moldovei, între boierii refugiați reveniți în țară fiind și Tudosie Dubău. După înlăturarea de turci a lui Petriceicu, noul domn Dumitrașcu Cantacuzino l-a numit mare logofăt dregătorie pe care o va îndeplini și pe timpul domniei lui Constantin Cantemir. După moartea lui Constantin
Tudosie Dubău () [Corola-website/Science/332634_a_333963]
-
în 1633. S-a născut în influenta familie boierească Cantacuzino, fiind fiica postelnicului Constantin. Printre frații ei se numărau viitorul stolnic Constantin Cantacuzino, marele ctitor Mihai Cantacuzino și viitorul domn al Țării Românești, Șerban Cantacuzino. Stanca a fost măritată cu boierul Papa Brâncoveanu, din familia Brâncoveanu. Cuplul a avut trei copii, Barbu, Matei și Constantin, din care numai Constantin a supraviețuit până la maturitate, având la rândul său urmași. În 1659 a murit Matei, iar Barbu a murit în 1674, la Constantinopole
Stanca Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332671_a_334000]
-
și dus împreună cu întreaga familie la Constantinopol, după mazilirea tatălui său. A fost întemnițat la închisoarea Edikule, în Istanbul. În cele din urmă, pe 15 august 1714 (pe stil vechi) a fost decapitat (la fel ca și cei trei frați, boierul Ianache Văcărescu și domnul mazilit) în fața sultanului Ahmed al III-lea și corpului diplomatic străin prezent în acel moment în Constantinopol, capetele fiindu-le înfipte în sulițe și purtate prin oraș, iar trupurile aruncate în mare. La fel ca și
Matei Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332672_a_334001]
-
existența, în acest loc, a unei mănăstiri anterioare construcției lui Hrizea. Un document din 1628, mai 16, menționează că în primii ani ai secolului XVII, mănăstirea aparținea maicii Anghelina, fata maicii Catilina, fiică a Badii vornicul de la Măgurele, din neamul boierilor din Cojești și că fusese arsă de turci și se pustiise în timpul domniei lui Simeon Voievod, maica Anghelina însăși murind în aceeași perioadă: "Murind Anghelina Monahia, în timpul domniei lui Simeon Vv, și mănăstirea ce o avea la Bălteni arzând și
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
fost folosită și ca locaș de surghiun pentru dușmanii săi, dar și ca reședință de către acesta în timpul luptelor pe care le-a dus cu Vasile Lupu. Numele de Bociulești în tradiția orală ar avea două origini, fie de la bocetele familiilor boierilor trădători ori cârcotași, surghiuniți și decapitați aici, fie de la bocetelor sătenilor ale căror case, cimitir și biserică ar fi fost distruse de viiturile Bistriței (ceea ce dealtfel a și determinat ulterior strămutarea vetrei satului pe terasele superioare ale râului). De numele
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
o serie de dregătorii importante. Astfel, în 1707 este numit mare comis de către Mihail Racoviță la începutul celei de-a doua domnii. Tot Mihail Racoviță îl trimite să îl reprezinte la nunta lui Ștefăniță, fiul lui Constantin Brâncoveanu, cu fiica boierului moldovean Ilie Cantacuzino. La începutul domniei lui Nicolae Mavrocordat, de teama represiunilor acestuia se refugiază împreună cu alți boieri în Transilvania. Revine în țară odată cu venirea la domnie a lui Grigore Ghica, care îl numește mare logofăt. În 1711 Dimitrie Cantemir
Costantin Costachi () [Corola-website/Science/332943_a_334272]
-
de-a doua domnii. Tot Mihail Racoviță îl trimite să îl reprezinte la nunta lui Ștefăniță, fiul lui Constantin Brâncoveanu, cu fiica boierului moldovean Ilie Cantacuzino. La începutul domniei lui Nicolae Mavrocordat, de teama represiunilor acestuia se refugiază împreună cu alți boieri în Transilvania. Revine în țară odată cu venirea la domnie a lui Grigore Ghica, care îl numește mare logofăt. În 1711 Dimitrie Cantemir îl numește mare comis. iar în timpul celei de-a doua domnii a lui Nicolae Mavrocordat, în 1712, a
Costantin Costachi () [Corola-website/Science/332943_a_334272]
-
vistiernic. Acesta îl trimite ca reprezentant al său la tătarii din Bugeac pentru a le solicita ajutorul în lupta cu o garnizoană austriacă staționată în Cetatea Neamțului comandată de căpitanul loren François (Ferencz) Ernau. Marele vistiernic Costantin Costachi, împreună cu alți boieri, a făcut parte din comisia numită de domnitor în vederea în vederea restabilirii „hotarului lui Halil Pașa” din Bugeac. La începutul anului 1723, domnitorul Mihai Racoviță descoperă corespondența secretă pe care marele spătar Costantin Costachi o ducea cu oficiali ai Imperiului Rus
Costantin Costachi () [Corola-website/Science/332943_a_334272]
-
care figura fratele mai mare al lui Alexandr Nevski. În tinerețe Vasili a fost membru al gărzii de corp al lui Ivan al IV-lea. El era sprijinit de comunitatea negustorilor din Moscova, dar era privit cu suspiciune de mulți boieri, fapt care l-a determinat să le facă anumite promisiuni. Încercările lui Vasili de a reinstaura ordinea prin împiedicarea țăranilor de a părăsi moșiile stăpânilor lor și prin crearea unui registru al scalvilor au eșuat, deoarece autoritatea sa nu se
Vasili al IV-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/333662_a_334991]
-
adevăratului Dmitri, Maria, și de familia ei. Vasili Șuiski, care declarase anterior că Dmitri a fost victima unui accident, susținea acum că asasinii trimiși de Boris Godunov l-au asasinat din greșeală pe un tovarăș de joacă a lui Dmitri. Boierii exilați de țarul Godunov au recunoscut legitimitatea impostorului și au fost repuși în drepturi. Curând sentimentele de simpatie s-au întors împotriva impostorului. Suita lui poloneză a provocat un val de repulsie în Moscova. Căsătoria lui în 1606 cu poloneza
Falsul Dmitri I () [Corola-website/Science/333666_a_334995]