13,206 matches
-
numai stejar și carpăn, esența contează, ca și În viață. Numai esențele tari rezistă vremurilor și ...oamenilor care erodează mai ceva ca timpul. Iar noi suntem ... esențe, tari ca stejarii și carpenii, nu ne dăm și nu ne lăsăm, vorba bunicului și a strigăturii sale preferate de la joc: Nu te da, nu te lăsa! Va nu a comentat nimic, deși până la un punct Înțelegea rostul acelor vorbe. A luat o figură de om atent, asemănătoare cu cea a lui Vizanti, care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mușuroaie, mărăcinișuri și arbori pitici, niște locuri impresionante dar, cu denumirea „satului ” În gând, Va nu a reușit să vadă și partea frumoasă a acelor priveliști de baladă, a considerat locul ca fiind unul sinistru și, amintindu-și de zicala bunicului Ghiorghi: Hasmațuchi, să știi de la mine că „nu iese fum dacă nu faci foc!”, așa că să nu-mi zică tac-tu că a fost ușă de biserică și Aneta ...lasă asta că nu știi tu!, (nu era bine să știe
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
trei serbări organizate, Va a urcat pe scenă, unde Împreună cu bunul său prieten, Mihăiță Cucu, noul său coleg de bancă, a interpretat trei cântece populare din repertoriul lui Benone. Un farmec aparte aveau zilele când mergeau la Suceveni, la gospodarul bunic al Mariniței, cel care avea doi meri „altoiți” și ... un iaz mare plin cu pește. Mai avea și patru undițe, pe care le Împărțea familiei și Începea pescuitul, liftul care-l urca pe Valerică până la cer! În urma unui sfat de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ca un pământean Înțelept și bun la suflet, Încercă să-l scoată din marasmul acela . Din acea stare, prevestitoare de nimic bun, Îl trezi glasul Maricuței, care-l chema la ordin: Valerică-mămică, este aproape amiază și trebuie să duci briciu’ bunicului din Poiană, c-a trimis răspuns pe Pachița (sora Mariei, căsătorită În Verdeș!). Ce zici, ai timp să te-ntorci? Iei Mânza ca să mergi călare, că-i departe! Da! Lui Va i s-a părut că În ochii femeii a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nu avea de unde cunoaște că alte experiențe, alte anotimpuri, secole și milenii, dar mai ales iubiri, aveau să-i ofere o succesiune de trăiri, plină de fericire și durere, pe alocuri ... rupte de lumea terestră. (Va urma) În satul cu bunic sau Șase trepte ale inițierii (Postfață) Tot mai puțini sunt prozatorii contemporani din literatura română care Își aleg drept subiect viața din mediul rural și chiar aproape deloc cei care se ocupă de viața țăranului din Moldova, așa cum o face
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a copiilor, dar nu numai. Treaptă cu treaptă, lecțiile sunt parcurse, la Început cu teamă, apoi tot mai participative, lăsând urme adânci În mintea și În sufletul personajului, care astfel descoperă lumea reală. Afecțiunea pe care o are Va față de bunicii din partea tatălui, artiști În felul lor, pentru că realizau din lutul bine prelucrat oale și alte ustensile de uz casnic, cu linii și cu flori, apropiate de actul artistic, capătă o aură aproape de sfințenie, mai ales față de bunică deși autorul repetă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
lor, pentru că realizau din lutul bine prelucrat oale și alte ustensile de uz casnic, cu linii și cu flori, apropiate de actul artistic, capătă o aură aproape de sfințenie, mai ales față de bunică deși autorul repetă pe parcursul romanului expresia "sat cu bunic", afecțiune care Îl va urmări de-a lungul existenței sale. Desele reîntoarceri În timp, În satul cu bunic, eu aș fi spus În satul cu bunici, constituie de fapt perpetua legătură de Împlinire și purificare, legătura cu matricea. Unele tare
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
flori, apropiate de actul artistic, capătă o aură aproape de sfințenie, mai ales față de bunică deși autorul repetă pe parcursul romanului expresia "sat cu bunic", afecțiune care Îl va urmări de-a lungul existenței sale. Desele reîntoarceri În timp, În satul cu bunic, eu aș fi spus În satul cu bunici, constituie de fapt perpetua legătură de Împlinire și purificare, legătura cu matricea. Unele tare căpătate datorită comportamentului unui tată, care deși față de Va are o afecțiune cu totul specială dar care uneori
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Chiar așa, ai să-ți iei o sigheh după doliu? În Omar încolți prima boabă de ură. Dumnezeu obosea și el, ca toți oamenii: uneori, era în altă parte. Toc mai el, copilul care gândise cum că tată-său și bunicul vor primi o pedeapsă pentru sfidare, se lipi atunci ca un înghețat de căldura înțelegerii: nu conta că-i Ahura sau Profetul Ali, Fatima ori Isus al creștinilor. Toți plecau de acasă și uitau uneori, precum muritorii. Tuturor le scăpa
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ceilalți, care erau oaspeți, și gândea că îndrăgostirea aceea copleșitoare pe care o tot aștepta o să-l ia prin surprindere, ca o ploaie din Yazd. Însă tot ce simțea erau nerăbdarea și nesațul flămândului, pofta, sub cerul gurii, ca atunci când bunică-sa le spunea: „Chemați-l pe tatăl vostru și haideți, băieți, că masa e gata!“. Tatăl lor își lăsa primul lingura în supa vâscoasă, ca pe o vâslă cu care ar fi vrut să atingă toți peștii, pe fundul apei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lor de stâncă, să rămână în ținutul lui Zoroastru. „Acum casa îți e oriunde și e acolo unde ți-e bine și ți se îngăduie s-o ridici“ - erau doar vorbe ale pierzaniei și ale celor care își tăiaseră rădăcinile. — Bunică-tu lucra ceasuri pentru clanul șahului Pahlavi? Mulțumește-te că și-a dat duhul pe pernă, la voi acasă, și nu la carceră! Câini de farhavaroți! înjură printre dinți. — Tatăl meu și bunicul sunt șiiți ai Islamului, nesilit convertiți acum
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și ale celor care își tăiaseră rădăcinile. — Bunică-tu lucra ceasuri pentru clanul șahului Pahlavi? Mulțumește-te că și-a dat duhul pe pernă, la voi acasă, și nu la carceră! Câini de farhavaroți! înjură printre dinți. — Tatăl meu și bunicul sunt șiiți ai Islamului, nesilit convertiți acum zece ani. O paloare de mort îi trecu comandantului peste față: — Și de ce nu spui, idiotule? Ori vrei să ghicesc? Ai o zi și o noapte, nu îmi pasă cum te descurci. Ai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
aur ținut în budoar de frumoasa Farah, dăduse poruncă să-și pună morții în pământul deșertului, ca toți ceilalți? Dimineața, Omar privea câmpul și îi veneau în cap lucruri la care nici nu s-ar fi gândit. Își reamintea chipul bunicului său, ca bărbat mult mai tânăr, aplecat nu înspre altar, ci în atelierul de ceasuri, deasupra cadranelor aurite. Liniștea căzută între limbile pendulelor de mahon ca o boare de praf era tulburată de zgomotul pensetelor lui subțiri care umblau ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
platină atârna un cârlig placat cu safire. Bunicu-său, după ce îl curăța bine, îl lua cu o mână strecurată în mănușă și îl așeza la loc, în cutie. Aghiotantul, la rândul lui, îl purta ca pe inima unui porumbel până la palat. — Bunicule, ni s-a întors ceasul? Era prima întrebare a lui Omar când venea în vizită. — Ceasul, da. Numai timpul din el nu s-a-ntors, dar mai e puțin. Învățase schimbul lor de cuvinte, până când, într-o zi, timpul ăla din ceas
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să distingă chipuri și să recunoască pe cineva, însă o bătrână, de sub chador, îl recunoscu cea dintâi: — Nu te duce la turnuri, că pe taică-tău l-au săltat. Mă auzi, băiete? Mai bine ascunde-te și fă cale-ntoarsă! — Și bunicul? reuși să silabisească. — Mortul e unde trebuie, fiindcă a reușit să îl lase, dar, când se întorcea, o patrulă schimbată l-a mirosit... Nu mai erau ăia care îi luaseră banii, ci pasdari noi, veniți din Meybod. Era abia unsprezece
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lui, doar Omar pricepea atât de bine covoarele și, vorbindu-le, le numea în cap: de noapte, de masă, de rugăciune, de singurătate, de însoțire. Singurul care pricepea tot atât era Shams, dar el dispăruse. Ai lui ajunseseră negustori, dar bunică-său avea să-i rămână cel care îl adusese pe Galt în podișul Persiei, pe când tată-său se făcuse un ins care se smiorcăia de Ashura. Amândoi fuseseră preoți, dar trăiau în mreaja de ață și de noduri peste care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
precum vinul vechi și un galben de ambră, cum doar în deșert mai văzuse lucind nisipuri. Era un covor nesfârșit ce urca în cer, chiar din pofta sângelui de-a fi roșu și de a mișca măruntaiele lumii pe dedesubt. — Bunicule, lasă-mi-l, se rugase atunci precum un nepot care nu mai ceruse niciodată nimic și, cu toate astea, taică-său rulase covorul și îl vânduse. Până seara, bătrânul i-a dăruit un covor cu fir de argint și opt sute
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
O emoție nouă îl arse în gâtlej când se strădui să-i răspundă. Îi țâșniră doar lacrimi din ochii închiși, dar nu și puterea să scoată vreun sunet. Omar nu mai plânsese de o sută de ani, nici la moartea bunicului, nici la a maică-sii, nici la a prietenului celui mai drag, care alesese să piară într-un război. Atunci plânse fără suspine, culcat, ca o plantă pe care plouă. Plânse pe săturate și, când se trezi, o statură întunecată
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la locul lor. Dă-i drumu’ înainte, zise către Omid. Iar ție, să-ți nască un băiat sănătos! Se uită în oglindă și deveni temătoare: dacă nu-i mai plăcea? Fiindcă voia bărbaților e mai schimbătoare ca vântul, o învățase bunică-sa. Când erau de-o seamă, mama maică-sii îi pețise consortului a doua nevastă, pe care o pusese, ca pe un picur de rouă, în laptele pe care îl bea. Era kurd din Taq-e Bostan și fusese un tată
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
învechiseră toate astea? Ghazal auzise povestea lor când avea șaisprezece ani și își promisese că nu se va mărita, însă apăruse Omar. Glasul lui și sprâncenele arcuite o făcuseră să își lase făgăduiala. Și-acum, uite că, la ani când bunică-sa se simțea aruncată ca o cârpă între vechituri, venise unul de un sânge cu ea, care îi șoptea: „Ești frumoasă“. Putea să îl creadă? Avusese femei cam câți sâmburi puteai număra într-un pepene - de ce-ar fi mințit
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
deodată, înțelesese că n-o mai durea. Iubirea lui Sebas topise junghiul care îi rupea inima pe din două. Peste rană crescuse o punte neagră de carne care nu mai pulsa... Sebas era un nufăr răsărit din cenușă. În schimb, bunică-sa ajunsese o moartă care clipea și mânca cu lingura, la o masă, în trei. Omul pe care îl iubise mai presus de orice însămânțase o alta, căreia îi creștea burta și sânii îi atârnau grei, ca ugerul unei juninci
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
alta, fiindcă maică-sa îl creștea pe Armin Caryan, pentru ca ea să continue să fie avocată, iar Omar nu o trimisese să îi pețească o mireasă mai tânără, ci plecase el însuși pe un alt drum. La cincizeci de ani, bunică-sa încă stătea ghemuită lângă ușa iatacului unde ei se iubeau. Ghazal nu credea că mai fusese posibil să i se stafidească pe dinăuntru strugurele durerii, cu viață cu tot, așa cum atunci i se întâmplase. La cincizeci de ani, mătușile
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
așa cum atunci i se întâmplase. La cincizeci de ani, mătușile ei ori vecinele arătau eșuate ca niște meduze la mal. Nu puteai decât să le-ngădui, cu o milă abia simțită - cum ar fi putut să mai bucure un bărbat? Bunică-sa își ținea respirația lângă ușă, așa i se povestise, iar cealaltă femeie gemea în pat. Stătea prinsă ca o foiță de ceapă de bulbul ei de gâfâitul kurdului care o dezvirginase demult și care atunci uitase cu totul. O
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
făptură înțeleasă cu soarta și cu zvâcnetul sângelui pe sub văluri. Taică-său devenise magnat al afacerilor cu petrol și uraniu și își cumpărase o vilă în nord, la treizeci de kilometri de Teheran. Armin alesese să stea cu el și bunică-sa, la început sub pretextul că e aer curat, apoi câștigat de confortul unei reședințe cu menajere și grădinar. Bătrânul pasdar îi cedase mașina cu care umblase în ultimul an, dar și-l ținuse pentru el pe Ojan, șoferul care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
avea o bucătăreasă, nu era mare lucru la Teheran, doar că oamenii se înclinau când trecea, de parcă ar fi fost o împărăteasă. — Ascultă-mă, ștreangul o paște! nu înceta bătrânul să țipe, până când Armin amorțea cu inima strânsă de frică. Bunică-sa se ascundea între cratițele în care pregătea un eftar și plângea, încercând să se roage. Într-o zi, Caryan a văzut-o cu Sebas într-o mașină sau doar ei i s-a părut că o vede. S-a
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]