13,496 matches
-
creator e să facă să apară sub ochii lui, din neant (și nu dintr-un lucru existent), ceva nou, care-i aparține numai lui. În plus, traducerile îmbătrânesc, pe când textele personale au șansa unei longevități și chiar a unei metamorfoze ciudate: în rău sau în bine! Ziua în care am avut dureri în inimă, peste tot, deși am visat mereu că sunt iubită. 24 octombrie. Birgitta (Trotzig) la mine, cu vulturul de aur indian la gât, frumoasă, frumusețe venind din starea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
peuvent refléchir mais ne peuvent pas voir Comme eux mon œil est vide et comme eux habité De l’absence de toi qui fait sa cécité. (Aragon) Mon doux, mon tendre, mon merveilleux amour! Zile și nopți am cu tine ciudate și calme dialoguri ca altădată. Reușesc să regăsesc chiar atmosfera, tonul just, mirosurile, impresiile laterale și secundare. Și când mă decid, ziua următoare, în plină zi, să pun aceste lucruri pe hârtie resimt o ciudată crampă în inimă, ca și cum nu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și nopți am cu tine ciudate și calme dialoguri ca altădată. Reușesc să regăsesc chiar atmosfera, tonul just, mirosurile, impresiile laterale și secundare. Și când mă decid, ziua următoare, în plină zi, să pun aceste lucruri pe hârtie resimt o ciudată crampă în inimă, ca și cum nu ar fi posibil de a trăi aceste impresii decât seara și noaptea și ca și cum ar trebui în mod constant să mă plimb cu un stilou și cu o bucată de hârtie în mână. Știu de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
duce hrana la gură, o stângă fie ea cât de mare, cu o asemenea slăbiciune, făcându-mi găuri pe față cu furculița. Ar trebui să-mi vezi bietul meu chip, plin de găuri de furculiță. Am devenit victima unei maladii ciudate: îmi pierd părul din ce în ce mai mult și nici o vitamină nu poate să frâneze căderea părului meu - mă voi prezenta ție, în câteva săptămâni, complet chel. O să mă vrei așa? Mă vei mai recunoaște? Sper! Am rezervat deci un loc în avionul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
creatorii lui. Am visat din nou indieni - eram în America și căutam un vapor acoperit cu flori. Gândeam că indienii, prietenii mei, au ascuns vaporul, îngropându-l în flori, pentru ca nimeni să nu-l găsească. 14 septembrie - încă un vis ciudat. Eram în India sau în Africa și vedeam elefanți. Îmi era frică să nu cad într-un hău care se deschidea sub picioarele mele, de acolo de unde priveam animalele sublime. Am luat alt drum și am găsit apă. M-am
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
iubit. Acum, când viața mea a luat forma amurgului aurit. Uneori îmi vine să cred că recititul scrisorilor lui René (toată noaptea până dimineața, ca și cum mi-ar fi fost adresate mie, cea de acum!) m-a „contaminat” cu o dispoziție ciudată, care-i face pe prieteni să vadă în ochii mei luciri de îndrăgostire. Am luat cartea cu păsările lui Rudbeck, ca să uit timpul din scrisori și să mă deplasez în alt timp, când iubirea noastră era echilibrată de eforturile de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Vaslav Nijinski, ale cărui însemnări și desene le am în sfera ochilor, când mă surprind preocupată de bagatele. Suferințele lor secrete, suferințe de artiști desăvârșiți, îmi redau gustul pentru tragic, care e mereu adevăratul ton al vieții. 24 ianuarie. Vis ciudat cu Agneta (Pleijel) și Boni (Herlin), amândoi prieteni care mi-au citit cartea cu poeme, dându-mi sfaturi prețioase. Eram cu ei, plimbându-mă în Gamla Stan. Apoi am ajuns curios de repede în fața casei mele - am văzut un incendiu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Aproape că am uitat că trebuie să folosesc totul ca pe un imens „dicționar de sinonime”, luând cuvinte, imagini și sunete drept puncte-lumină de chemare a entuziasmului necesar scrisului. Deși suntem în luna iunie e destul de frig și o atmosferă ciudată, de pustiu. Deschizând Biblia cu dedicația lui Lionel, am găsit patru sute de coroane în ea! Obicei frumos, moștenit din România, când ascundeam cu Nichita bani în cărți și în alte locuri, pentru a-i găsi în momentele de totală sărăcie
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
profundă că unele plante și animale sug viața din altele, dar Omul, aproape un zeu, are totul ca să lupte și să găsească o cale a LUI, pentru eliberare de propriile lanțuri. L-am visat pe dragul meu Lionel. Ce vis ciudat! Am fost neliniștită toată ziua. Lionel trebuia să coboare în mină, să le indice minerilor de sub pământ straturile aurifere. Astea, m-am gândit, sunt reminiscențe din tinerețea lui de inginer prospector al terenurilor aurifere din Africa (Congo Belge). Se pregătea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
adevăr capabil să descopăr filme proaste. „Peau d’âne”, după o poveste de Perrault, cu Catherine Deneuve, Jean Marais și Jacques Perrin: într-adevăr prost! Pfui!!! Tocmai am vorbit cu tine la telefon. Mă simt fericit, dar într-un fel ciudat: abstract. Sunetul vocii tale se repercutează încă între pereții bietului meu cap: sug vibrațiile tale cu insistență și pasiune, cum făceam când eram un băiețel care sugea înghețata ce se topea de căldură. Scuză-mi realismul infantil! Sunt într-adevăr
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cu totul scena și teatrul tău unde cortina de a iubi zboară nu știu unde...” René. Ianuarie Singură, liniștită, la începutul acestui an, 1996. La ora șase m-a sunat Claude (Kayat), spunând că trebuie să ne vedem în acest an. Senzație ciudată, indiferență la vocea unui prieten, coleg și bărbat atât de plăcut. Mă simt pur și simplu bine cu mine însămi, ca și cum aș descoperi că am tot, că o ființă cristalină aruncă și în corpul meu raze luminând tot ce e
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
râurilor repezi? Ne-am cunoscut la Sinaia, la casa de odihnă a scriitorilor de la Pelișor. Nu-mi amintesc exact cum, numai că Rodica locuia într-o cameră vecină cu cea a traducătorului Argintescu-Amza, având o baie comună. Dar celebrul și ciudatul traducător nu dădea prioritate tinerelor doamne, care trebuiau să aștepte până când „maestrul” se trezea pentru a doua oară, în cada băii, și, sumar îmbrăcat, lua drumul camerei sale, lăsând deschisă ușa băii din care ieșea un abur fetid și unde
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
o familie (dacă nu mă înșel!) care se îngrijora la fel ca studenții lui, care așteptau cu emoție întoarcerea sa de pe înălțimi, trăind și angoasa unei întâmplări nefaste care ar fi putut să-i priveze de profesorul lor iubit. Ce ciudate sunt aceste evocări azi, când scriu; și Rodica, și Ciprian Foiaș locuiesc în America și sunt, fiecare în vocația sa, realizați la înălțimea gândirii lor subtile. Prin întâlnirea cu Rodica mi-a revenit gustul de desen din copilărie și anii
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
melancolia, chiar nostalgia de a nu fi sigură de nimic, nici de iubire, sigură doar de acea iubire care nu cere nimic. Mă ridic sau încerc să mă ridic din toate tristețile, cu un efort al inimii, e un impuls ciudat, semănat nu știu cum în fibrele mele. În această lună am fost zămislită, pentru că tata și mama au avut un mic moment de plăcere, poate chiar de iubire. După aceea, mama a regretat. Dar niciodată tata, care vroia să aibă cât mai
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
sus,capsam adrese, coseam hârtii la dosar și mai ales argățeam la domnul notar Crisanti. Toate acestea nu m-au oprit, la sfatul moșului Apostol, să mă înscriu la liceu, în particular. Experiența Cosmești mi-a încheiat-o notarul, om ciudat de nedrept, și iată-mă la Ungureni, de acum telefonist cu experiență. Pe atunci actele de stare civilă erau o adevărată corvoadă. La un certificat de naștere se scriau două pagini mari de registru iar registrul era în trei exemplare
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și pe micuța orfană. Întoarceți-vă și purtați-vă cu merit gradele și valoarea artistică. După ani de zile soțul a descoperit o nepoată a compozitorului la București, Aurel a încercat să sensibilizeze notabilitățile tulcene privind recuperarea marelui compozitor. Zadarnic. Ciudate vremuri, ciudați oameni. Poate va veni și timpul lui Vasile Marian. Primul refugiu Evenimentele care măcinau lumea miroseau a praf de pușcă. Vecinul Belocurenco, un ucrainian sărac și la locul lui, venea la noi de mai multe ori pe zi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
micuța orfană. Întoarceți-vă și purtați-vă cu merit gradele și valoarea artistică. După ani de zile soțul a descoperit o nepoată a compozitorului la București, Aurel a încercat să sensibilizeze notabilitățile tulcene privind recuperarea marelui compozitor. Zadarnic. Ciudate vremuri, ciudați oameni. Poate va veni și timpul lui Vasile Marian. Primul refugiu Evenimentele care măcinau lumea miroseau a praf de pușcă. Vecinul Belocurenco, un ucrainian sărac și la locul lui, venea la noi de mai multe ori pe zi să afle
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
camerele din fața clădirii unde locuiam era Biblioteca Comunală și Atelierul Școlii. Casa era destul de izolată, având în vecinătate un teren de fotbal, un loc nisipos și un pârâu care trecea prin spatele ei. În podul casei se auzeau noaptea zgomote ciudate de șoareci sau de nevăstuici, iar broaștele și țânțarii de la pârâu făceau ca vara să nu fie tocmai plăcută în acest loc în care am trăit câțiva ani. Perechea de pichiri pe care mi le dăruise un sătean, aduse de la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
acele zile negre, o colegă de la birou mi-a oferit o cafea. Pe vremea aceea, o cafea nu se refuza, deoarece era greu de găsit. Așadar, am băut-o cu plăcere. Când am sorbit ultima picătură am simțit un gust ciudat, dar nu am dat prea mare atenție. Peste mai puțin de o oră mi s-a făcut rău. Am fost dusă la cabinetul medical. De acolo m-au luat și m-au dus cu salvarea, aproape inconștientă, la psihiatrie, pe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mi-a dat de lucru. Coșmarul reîncepuse exact de acolo de unde se întrerupsese, când am fost dusă la spital de urgență. În pauza de masă, la spălător, am întâlnit-o pe colega de la birou care îmi servise cafeaua cu gust ciudat. Ce mi-ai pus în cafeaua aia că mi s-a făcut rău și m-au dus cu salvarea la spital? Ai fost la spital? Da, m-au dus la psihiatrie. Înseamnă că ești nebună. Cum să-ți pun ceva
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
acești oameni aspri care miroseau a băutură. Erau bărbați zdraveni, fără prea multă carte. Vorbeau tare, gesticulau. În ziua și la ora stabilită, ajunsă în centrul comunei dis-de-dimineață, am fost surprinsă să-i văd adunați pe toți, îmbrăcați în costume ciudate și multicolore pe unii, și în costume naționale pe alții. Erau veseli și nebăuți, așa cum îi rugasem. Veniseră aproape toți bărbații de vârste diferite din acel sat. Cel mai bătrân era moș Conea, care avea aproape o sută de ani
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
dacă glumește sau vorbește serios. Am rămas într-o confuzie totală. Când a venit vremea tăierii, am primit la primărie notă telefonică urgentă, în legătură cu 104 aceasta. Lucrătorii din agricultură, împreună cu șeful de fermă au refuzat categoric să taie cânepa aceea ciudată. Ei au cerut dublarea normei datorită mărimii plantei, care avea și sămânța deosebit de bogată. Această lucrare a coincis cu mutarea primăriței în altă comună, în urma concluziilor anchetei care se făcuse de către Colegiul de Partid. Se hotărâse să o despartă pe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Ospătarul ne-a cerut să-i plătim nota pe loc motivând că este foarte târziu. Am achitat nota de plată destul de pipărată și ne am repezit morți de foame în micii care erau foarte mici, moi și aveau o culoare ciudată. Nu știu din ce erau făcuți, cred că din soia, dar nu erau comestibili. Ne-am ridicat de la masă mai flămânzi decât ne-am așezat. Am fi vrut să ne certăm cu ospătarul, dar acesta dispăruse. Văzând că nu avem
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
o semna ar fi însemnat neaprobarea detașării. Din partea județului era o oarecare împotrivire, dar de fiecare dată aceasta se rezolva, medicul pleca și venea altul. În anul acela, a fost repartizată o doctoriță din București, mutată disciplinar, și un medic ciudat, bolnav sau doar leneș, care, atunci când nu se încuia în camera de gardă, umbla în căruța plină cu fân a dispensarului. Acolo dormea, în timp ce vizitiul îl ducea prin toate satele. Într-o zi, doctorul a dispărut și nimeni nu i-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
frișcă, ori prăjituri. La bufete era mereu aglomerat datorită mirosului irezistibil de grătar și de cafea naturală. Am gustat ceva în picioare, am băut o cafea și am alergat pe holurile nesfârșite în căutarea cabinetului profesorului de filosofie. O frenezie ciudată pusese stăpânire pe mine. Simțeam că sunt gata să descopăr o altă lume despre care nu cunoșteam nimic. M-am oprit lângă o ușă pe care era o tăbliță neagră. Pe ea scria DECAN. Am grăbit pasul. Ceva mai departe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]